70 de ani de la eliberare.  Ce înseamnă Auschwitz-ul astăzi?

În spatele porţii, camerele de gazare

În 2014, un milion şi jumătate de oameni au trecut poarta Muzeului Auschwitz-Birekenau. Este cel mai mare număr de vizitatori din istorie pentru un memorial din Europa.

Marea majoritate, 70%,  sunt tineri. În funcţie de ţară, cei mai mulţi vizitatori au fost din Polonia - 398.000, Marea Britanie -199.400, Statele Unite - 92.050, Italia - 84.350, Germania -75.400, Israel 62.100, Spania - 55.800, Franţa 54.250. Din România au venit anul trecut să vadă lagărul de la Auschwitz 10.850 de persoane. Dintre cei un milion şi jumătate de vizitaori, 1.200.000 au solicitat să fie însoţiţi de ghizi. Explicaţiile sunt oferite în 19 limbi, ceea ce niciun muzeu din lume nu mai face. De ce la Auschwitz se oferă ghidaj în atâtea limbi? Pentru că trăirile pe care le are orice om care îi trece pragul sunt atât de puternice, încât este nevoie să primească, pe cât posibil,  explicaţii în limba sa maternă. Din acelaşi motiv, la Auschwitz nu există sistemul ”audio-guide”. Numai un om şi nu o voce înregistrată poate oferi suportul necesar vizitării unui asemenea loc.

Mulţi ani după război, istoricii au crezut că interesul pentru Auschwitz va scădea în timp. Nu s-a întâmplat aşa.  An de an, tot mai mulţi vizitatori au venit şi vor continua să vină.

Astăzi 300 de supravieţuitori se vor afla din nou în perimetrul lagărului pentru a participa la ceremoniile care marchează 70 de ani de la eliberare. Pe 27 ianuarie 1945 soldaţii sovietici au deschis porţile lagărului eliberând 7.000 de supravieţuitori lăsaţi în urmă de gardienii SS care i-au considerat într-o stare fizică prea proastă pentru a-i evacua împreună cu ceilalţi deţinuţi.

Ceremoniile privind Ziua Internaţională a Comemorării Holocaustului, organizate astăzi la Auschwitz , la 70 de ani de la eliberare,  aduc mii de persoane sub cel mai mare cort construit vreodată în Polonia. Sigur, vor fi prezenţi şi oameni politici. Dar, toată atenţia va fi acordată celor 300 de supravieţuitori prezenţi. Este ultima ceremonie majoră a eliberării lagărului la care va mai participa  un număr semnificativ de supravieţuitori. Ei au astăzi vârste cuprinse între 90 şi 100 de ani, uneori şi peste. Martorii sunt principalii invitaţi astăzi şi nu vor fi discursuri politice.

Curatorii muzelui vor anunţa încheierea campaniei de strângere de fonduri, 120 de milioane de euro. Cu câţiva ani în urmă, Muzeul a realizat că nu va putea să-şi îndeplinească principala misiune trasată prin legea de înfiinţare din 1947 şi anume păstrarea locului pentru posteritate aşa cum a fost găsit la eliberare. Fondurile guvernamentale nu ar fi fost niciodată de ajuns pentru munca uriaşă de conservare şi cercetare.  Soluţia găsită, înfiinţarea Fundaţiei Auschwitz-Birkenau care să strângă un fond de investiţii capabil să genereze profituri de 4-5 milioane de euro, sumă necesară în fiecare an lucrărilor de restaurare pentru următorii 20 de ani.

Din acest punct de vedere misiunea principală a muzeografilor şi specialiştilor de aici pare asigurată. Dar, ce înseamnă Auschwitz-ul pentru milioanele de vizitatori care îi trec pragul, dar  şi pentru restul umanităţii? Aici nu există un răspuns unic. Este simbolul exterminării evreilor, locul în care naziştii au decis să pună în practică „soluţia finală”, uciderea tuturor evreilor europeni. Este simbolul Holocaustului sau al Shoah-ului. Dar, este şi un loc cât se poate de real al crimei realizate la nivel industrial. Este cel mai mare cimitir din lume, dar fără mormintele victimelor. Este un lagăr de concentrare şi unul de exterminare. Este un loc al exterminării evreilor, dar şi al uciderii polonezilor, romilor, prizonierilor sovietic şi de alte naţionalităţi. Locul în care au fost ucişi peste un milion de oameni.

 ”Ce este Auschwitz pentru mine? Nu este doar o lecţie de istorie. Este modul  în care poţi vedea cea mai neagră parte a fiinţei umane.  Noi acum ştim, ştim foarte  bine ce s-a întâmplat. Dar, nimic nu este dat pentru totdeauna. Trebuie să fim conştienţi de pericolele şi provocările viitorului. Rememorarea nu priveşte doar trecutul, ne leagă şi de viitor” spune, Piotr Cywinski,  directorul Muzeului Auschwitz-Birkenau.