Imponderabil. Cvartetul Belcea

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Corina Belcea putea face cu uşurinţă o remarcabilă carieră solo. La fel ca Janine Jansen, Julia Fischer sau Niccola Benedetti, doar trei mari nume din generaţia ei.  De ce, cu toate datele posibile pentru a ajunge acolo, să nu aspiri la toată lumina reflectoarelor, doar pentru tine?

De ce să nu-ţi doreşti gloria starului,  pentru a alege muzica de cameră? N-o să aflaţi răspunsul citind această cronică. Îl veţi putea doar intui. Dacă nu îl ştiaţi dinainte.

Cum se numeşte resortul care te face să renunţi la gloria solistului în favoarea cvartetului?  Cum rezişti seducţiei de a fi în faţa unei orchestre, în dialog cu ea ? Cum refuzi să fii o ”divă” a violonisticii timpului nostru, cu toate avantajele care decurg de-aici ? De ce să studiezi toată viaţa cu încă trei oameni, fiecare cu umorile şi stările lui ? (Dacă aţi văzut A late Quartet, ultimul film al lui Philip Seymour Hoffman, ştiţi despre ce-i vorba ). De ce să alegi munca sisifică şi mult mai puţin eclatantă în cvartet?  Nu am răspuns la nici una din întrebările astea. Nu sunt nici prea talentat,  nu sunt nici violonist. Ştiu însă bine ce ia şi ce îţi oferă cvartetul, acest domeniu imens, special şi extrem de interiorizat. Unul marginalizat însă, chiar nedrepăţit în România zilelor noastre. Nu fac pe Casandra, dar fără săli şi stagiuni specifice, fără o piaţă a discului şi fără popularizarea de către mass-media, (chiar şi a celei de specialitate) a acestei cenuşărese a muzicii clasice, viitorul e foarte sumbru. Şi trist.

Muzica de cameră, mai ales cvartetul, acest ideal al creaţiei componistice occidentale, e o călătorie într-o lume aparte. O lume a interiorizării şi delicateţii, a nuanţelor şi subtilităţii. Din care, odată intrat, nu te vei mai putea extrage niciodată, contaminat pentru totdeauna. Această muzică se adresează fiecăruia dintre noi într-o manieră cu totul personală şi mai ales, intimă. Ea reflectă şi se reflectă atât în sufletul interpretului, cât şi al ascultătorului. Vă mărturisesc că e una dintre cele mai frumoase stări. Cam atât. Nu poţi face apologia unei dependenţe ineluctabile. Poţi doar învăţa să trăieşti cu ea.

Şi ca revers, pentru un muzician, cvartetul e o călătorie care îţi dă şi îţi cere totul. Absolut totul. Iar pentru Corina Belcea, vioara I a Cvartetului Belcea, această călătorie a început la Royal College of Music din Londra, după trei ani de studiu la şcoala Menuhin. A avut şansa de a lucra, alături de colegii ei cu cvartetul Chilingirian. Au urmat alte şanse, în viaţă e nevoie şi de şanse, care s-au numit Cvartetul Alban Berg şi Cvartetul Amadeus. Rezultatul, la 21 de ani de la începutul călătoriei, e că astăzi cvartetul care poartă numele bănăţencei născute în 1977 la Oraviţa, e unul dintre cele mai bune din lume. Recent, Belcea Quartet  a realizat una dintre cele mai reuşite integrale discografice a cvartetelor beethoveniene din toate timpurile. N-o spun doar eu, o spune o armată de cronicari şi specialişti ai lumii muzicale, cunoscători rafinaţi ai trecutului şi prezentului pieţei discografice şi de concert.

image

Corina Belcea,  vioara I

Axel Schacher,  vioara II

Krysztof Chorzelski, violă

Antoine Lederlin, cello

Corina Belcea, Axel Schacher, Krysztof Chorselski şi Antoine Lederlin nu mai sunt de mult un cvartet, adică un simplu grup de patru instrumente. Belcea Quartet a devenit un instrument cu patru inimi, un instrument cu un sunet extraordinar de omogen, aerat, şi incredibil de proaspăt. Am avut această senzaţie unică, de imponderabil, în recitalul din 1 septembrie 2015 la Festivalul Enescu, mai ales în Cvartetul de coarde nr.14 op.131 în do # minor deLudwig van Beethoven, prima partitură din program. De la tema celor cinci note atât de expresive din introducerea temei de fugă a primei părţi, pînă la ultimele trei acorduri fortissimo. Sunetul cvartetului e incredibil în Scherzo-ul viu, cu final suspendat imaterial un poco ritardando, într-un pianissimo impalpabil. Vioara I lansează arabescuri seducătoare în parte a III a, iar variaţiunile de final, centrul de greutate al lucrării, sunt desenate curat şi  simplu din tema iniţială, cu o uşurinţă care nu trădează nici o clipă adevărata ”bătălie” din partitură. Cântat atipic, fără pauze între părţi, din dorinţa unei continuităţi intrinsece, Cvartetul op.131,  cel mai frumos cvartet beethovenian cum spunea Wagner, a fost cea mai frumoasă variantă pe care am auzit-o vreodată live.

image

În partea a doua, Cvintetul op.163 D 965 în Do Major de Franz Schubert, o lucrare romantică de maturitate, care prin scriitură pare să se desprindă de genul cameral. Partitura celui de-al doilea violoncel, care se alătură cvartetului pentru a lărgi ”simfonic” cadrul, i  s-a încredinţat Maestrului Valentin Erben, celistul cvartetului Alban Berg între 1971 – 2008, unul dintre profesorii Belcea Quartet. Interpretarea, una memorabilă.

image

Corina Belcea e o femeie subţire, nu prea înaltă, cu păr negru strălucitor, de o frumuseţe caldă,  cu ochi vii şi zâmbet prietenos. Îi ghiceşti voinţa în priviri. N-am să ştiu niciodată de ce nu s-a îndreptat spre o carieră solo. I-am strâns cu multă grijă mîna, în culise, acolo unde am alergat după recital cu un prieten orăviţean, mai emoţionat decît mine! Am aflat cu această ocazie că n-au avut timp să pregătească un Enescu pentru Festival pentru că, de curând, a mai născut un băieţel! 

O româncă, un elveţian, un polonez şi un francez. Patru naţionalităţi, patru personalităţi europene extrem de diferite. Cronicarii prestigioaselor reviste internaţionale de specialitate spun chiar că de-aici şi de la lucrul cu marile cvartete ale secolului 20 rezidă secretul succesului lor. Şi calitatea muzicii acestui cvartet extraordinar, pe care îl mai putem vedea în România pe 9 octombrie, la Timişoara. Belcea Quartet. Imponderabil.

Festivalul Georg Enescu 2015. Recomandări pentru 3 septembrie

Peter Ruzicka, Filarmonica George Enescu, Ateneul Român, 17.00

A 4 a simfonie enesciană, reconstituită de Pascal Bentoiu cu orchestra filarmonică bucureşteană, poemul pentru orchestră Kossuth al lui Bela Bartok şi o lucrare inedită a celui care este un devotat al muzicii enesciene,  Clouds, o lucrare pentru cvartet şi orchestră scrisă în 2013.

*Recomandat cu insistenţă

 Filarmonica Banatul Timişoara , 19.00

Primul concert în ţară din ciclul festivalier 2015 aduce timişorenilor un deliciu Vivaldi-Piazzolla cu Clara Cernat şi Cătălin Trincă. 

*Recomandat, bineînţeles, neiubitorilor de anotimpuri timişoreni – şi în cazul lor funcţionează proverbul cu Banatul!

Sala Toma Caragiu, teatrul Bulandra, 20.00

Un spectacol nebunie de reinterpretări bachiene pe muzica minunatului Adrian Enescu, interpretată de Zoli Toth Quartet, cu benzi desenate de Octavian Neculai, în regia lui Ducu Darie.

*recomandat bucureştenilor care n-au mai prins bilete la Berliner şi au probleme cu netul. O să vă treacă tiate supărările!

Sala Mare a Palatului, 20.00

Cel mai aşteptat simfonic din ciclu mari orchestra, cu filarmonica berlinează. Bineînţeles că bilete nu mai sunt de mult, vă recomand streamingul live al tvr (enescu.tvr.ro) măcar pentru podoaba capilară a dirijorului. Sir Simon Rattle concurează cu succes la capitolul ăsta cu celebrissimul Gustavo Dudamel

*recomand obligatoriu enescu.tvr.ro, pentru măcar primele 5 minute. O să rămîneţi acolo garantat, pentru două ceasuri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite