„The New York Times“: „Procesul torţionarilor din România, călătoria unei ţări într-un trecut sadic“

Alexandru Vişinescu, fostul şef al închisorii de la Rm. Sărat FOTO Mediafax

Cotidianul american „The New York Times“ a publicat, duminică, un articol despre procesul torţionarilor din România, prezentând poveştile celor doi şefi de penitenciare care au fost deconspiraţi: Alexandru Vişinescu şi Ion Ficior.

Materialul debutează cu un portret al lui Alexandru Vişinescu, „ţinut minte, de către deţinuţi, ca un sadic care a reuşit să supravieţuiască închisorilor pe care le-a condus cândva“.

Acum, scrie jurnalistul Andrew Higgins, Vişinescu nu mai este altceva decât un pensionar cocoşat căruia nu îi place să fie deranjat, iar până de curând nici nu a fost.

„A fost lăsat în pace, cu o pensie generoasă şi un apartament confortabil, înconjurat de fotografii alb-negru care îl înfăţişează în uniformă“, arată autorul, care povesteşte că toată această perioadă liniştită din viaţa lui Vişinescu a luat sfârşit în luna septembrie, când procurorii au anunţat că va fi judecat pentru rolul pe care l-a jucat în era abuzurilor comuniste, primul caz de acest fel de când dictatorul Nicolae Ceauşescu a fost executat, în decembrie 1989.

Cazul, comentează Higgins, ar putea fi începutul reevaluării unei culturi care a hrănit corupţia şi a încetinit progresul ţării, în ciuda integrării României în Uniunea Europeană, în 2007.

Un alt fost comandant de penitenciar, Ion Ficior, este de asemenea anchetat şi ar putea fi pus sub acuzare, se arată în material. Cu toate acestea, există îndoieli serioase cu privire la condamnarea celor doi, subliniază „The New York Times“. Aceste dubii au fost alimentate în special de faptul că Vişinescu a fost acuzat de genocid, termen care nu poate fi asimilat represiunii politice. În acelaşi timp, faptul că aceste crime au fost comise acum mai bine de jumătate de secol ar putea să îl salveze pe Vişinescu de pedeapsă.

Aceste ultime aspecte au stârnit îngrijorarea experţilor, care se tem că situaţia ar putea fi „un fals început“ de reglare a conturilor cu trecutul.

„România lui Ceauşescu a fost cel mai autoritarist regim din Europa de Est, un coşmar paranoic în care unul din 30 de oameni lucra ca informator pentru Securitate“, explică autorul.

Cu toate acestea, subliniază Higgins, cazul este semnificativ pentru situaţia foştilor şefi de penitenciare din perioada comunistă, care au supus prizonierii abuzurilor fizice şi psihice şi au încercat exterminarea celor care se opuneau regimului.

„Răul are acum o faţă în România“, a declarat Vladimir Tismăneanu pentru „The New York Times“.

Aurora Dumitrescu, arestată în 1951 la vârsta de 16 ani şi trimisă la o închisoare de femei condusă de Vişinescu, îşi aminteşte că fostul şef de penitenciar era „o bestie“ care tortura deţinutele. „Pentru el, toate eram doar nişte animale“, a mai spus ea.

La rândul lui, Vişinescu s-a disculpat, arătând că nu poate fi condamnat pentru că a respectat deciziile superiorilor săi şi a insistat că nu a ucis niciodată o fiinţă vie, „nici măcar un pui“.

„Da, oamenii au murit“, a recunoscut el. „Dar oamenii mor şi în alte locuri. Au murit aici, acolo, pretutindeni. Hrana şi condiţiile erau potrivit programului. Dacă nu îl urmam, aş fi fost dat afară. Şi atunci, ce aş fi făcut?“

Chiar şi unele dintre victimele sale rezonează la astfel de argumente, se arată în material.

Valentin Cristea, un electrician care a fost închis în 1956, susţine că nu a fost niciodată agresat fizic de Vişinescu, dar în timp ce era ţinut izolat de alţi deţinuţi, auzea ţipetele celor care deveniseră victimele furiei violente a comandantului.

Până acum, scrie „The New Times“, eforturile de a-i trimite după gratii pe foştii oficiali din timpul regimului comunist nu au avut rezultate. Când comisia condusă de Tismăneanu a raportat, în 2006, faptul că peste două milioane de oameni au fost ucişi sau persecutaţi de autorităţile comuniste, preşedintele Traian Băsescu a declarat că venise vremea ca aceste crime să fie judecate, dar nu a urmat niciun proces.

„Au schimbat numele sistemului şi trăsăturile sale exterioare, dar natura lui a rămas aceeaşi“, a declarat Anca Cernea, care conduce o fundaţie dedicată memoriei prizonierilor politici. „Conducătorii de acum provin toţi din acelaşi sistem, aşadar nu vor pedepsirea crimelor. Vor cu toţii să uităm şi să trecem mai departe“.

Vişinescu, a adăugat ea, „este cu siguranţă un monstru, dar nu este singurul. L-au aruncat leilor pentru a se salva. A comis crime, dar nu un genocid“.