Substratul ameninţărilor aprigei şi voluntarei doamne Firea

Socoteala din biroul de lux al Primăriei generale a Capitalei nu s-a potrivit deloc cu ceea ce s-a petrecut sâmbătă dimineaţă în Piaţa Victoriei. Aşa că doamnei Gabriela Firea nu i-a mai rămas decât să înregistreze, cu lacrimi şi nervi mai mari decât cele ale Fedrei, prima ei mare înfrângere. Prevestitoare de multe lucruri rele.

Fireşte, în conformitate cu bunul obicei deprins prin cine ştie locşor din Bacău, oraşul în care şi-a petrecut copilăria, după dandanaua consumată nu într-o mahală, ci chiar în Centrul Capitalei, acolo unde a vrut să îşi arate muşchii tot mai impreganaţi de roşul bolşevic, doamna primăriţa generală iar a depus câteva plângeri penale. Recursul la ele face parte, din câte se pare, din meniul zilnic al sus-menţionatei doamne.

Care, cu mâinile puse ameninţător în şolduri, a mai scos la înaintare şi ameninţarea că de acum, gata, s-a terminat cu binele. Şi că nu va mai tolera nici un fel de anarhie şi nici cea mai mică încălcare a legii. Uitând că plângerea penală şi ameninţarea neavând nimic de-a face cu sărbătorile sfinte care se apropie. Pe care înflăcărata primăriţă care îşi închipuie că ar fi devenit stăpâna lumii (o închipuire pe care a mai avut-o şi Elena Ceauşescu) are proasta inspiraţie să le aducă într-un descalificant şi sfidător comunicat de presă. Asta după ce le-a batjocorit cam în modul în care odinioară le batjocoreau şi comuniştii.

Doamnei Firea i-a sărit în sprijin şi cealalată mare divă a PSD-ului, cam de aceeaşi calitate. Nimeni  alta decât fosta secretară metamorfozată în ministres microfonizată Dan Carmen. Care a ordonat cu maximă promptitudine şi de la înaălţimea dregătoriei sale la care nu visa să ajung neam din neamul domniei-sale, dar în care a pus-o Dragnea- Trei Dosare o anchetă. Al cărei rost ar fi ca să se lămurească şi ea, şi mai marii partidului cu exces de roşu cum au stat lucrurile şi de ce Jandarmeria a cedat atât de repede în faţa protestatarilor.

A plouat ieri nu doar cu fapte descalificante ale unora dintre politicienii care fac exces de putere, ci şi cu stenograme în care sunt transcrise cuvintele grele pe care atât de voluntara şi caragealeasca doamnă Firea, secondată de Liviu Pleşoianu, omul revistei Sputnik, le-au scos cu asupra de măsură din desagă. Adrisantul lor fiind prim-ministrul Mihai Tudose. Ocazie pentru atât de criticul domn Victor Ponta, metamorfozat în conştiinţa naţiunii şi opozant de serviciu, să tragă un nou semnal de alarmă menit să-l pună în gardă pe premierul căruia se pare că radicalii din PSD i-ar pregăti o soartă cel puţin la fel de crudă precum cea avută în iunie de dl. Sorin Grindeanu. Un tovărăşel spilcuit care acum îşi duce zilele şi încasează de la ANCOM salariul aferent sărutatului mâinii pe care nu a putut să o muşte.

Până la urmă, mie puţin îmi pasă de lupta pentru putere din interiorul PSD-ului, de tot mai pronunţata degringoladă a partidului, de evidenta lui îndepărtare  de idealurile social-democraţiei, de din ce în ce mai slaba calitate a celor ce au dobândit acolo funcţii de conducere ca şi de viitorul politic al atât de neînsemnaţilor, însă agresivilor, gălăgioşilor Dragnea, Tudose, Firea, Grindeanu, Pleşoianu. Codrin, Olguţa. Ca şi de ceea ce li seb întâmplă şi altor indivizi din aceeaşi categorie.

Ceea ce are cu adevărat importanţă este faptul că primăriţa generală a Capitalei, insa ce se erijează în salvatoarea onoarei şi a credibilităţii din ce în ce mai pierdute ale PSD-ului, face dovada că formaţiunii politice pe care o reprezintă puţin îi mai pasă că există limite în exercitarea puterii şi că a uitat că nu totul îi este permis pe lumea asta. Altminteri nu şi-ar îngădui să aibe  tot mai pronunţate şi îngrijorătoare atitudini de vădită sorginte totalitară.

PSD face toate acestea hrănindu-se cu iluzia din ce în ce mai bolnavă că, în urma votului masiv ce i-a fost dat în iunie şi decembrie 2016, şi-ar fi dobândit dreptul de a face fără limită  abstracţie de bun simţ, de educaţie şi de conduită democratică, de obligativitatea ascultării şi a opiniei minorităţii. De respectarea regulilor Statului de drept. Socotind că votul de anul trecut i-ar legitima minciunile, falsurile, sfidările. Bătându-şi astfel joc deopotrivă de voinţa electoratului pe care pretinde că încă îl mai reprezintă.