SOCMINT: spionarea tuturor reţelelor sociale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu certitudine, trăim într-o lume în care bătălia pentru obţinerea şi controlul surselor de informaţie reprezintă cheia tuturor bătăliilor pentru dobândirea puterii, fie că este vorba despre mari companii multinaţionale sau ţări cu ambiţii de a juca la nivel regional, continental sau global.

Drept care, ca departamente şi tehnici separate, s-au dezvoltat structuri specializate ale serviciilor de informaţii, atât din cadrul agenţiilor guvernamentale cu atribuţii specifice, cât şi în cadrul unor multiple companii de securitate private, unele dintre ele multinaţionale şi folosite din plin atât de entităţi statale cât şi de actori non-statali. Clasice sunt, în acest moment:

SIGINT (spionajul comunicaţiilor radio)

COMINT (spionarea comunicaţiilor)

ELINT (spionarea transmisiunilor electronice)

MASINT (măsurarea şi identificarea "semnăturilor" agenţiilor de informaţii străine)

FISNT (urmărirea transmisiunilor forţelor străine)

RADINT (spionaj radar)

IMNT (operaţiuni de recunoaştere foto şi prin satelit,"Imagery Intelligence)

GEOINT (spionajul în domeniul geospaţial)

TECHINT (spionajul în domeniul tehnic)

S&TINT (spionajul în domeniul ştiinţific şi tehnologic)

HUMINT (strângerea de informaţii cu ajutorul resurselor umane)

OSINT (colectarea şi analiza informaţiilor din "surse deschise").

Lista este completată de urgenţă cu un nou departament, acum extrem de complex şi căruia i se alocă resurse financiare fabuloase: SOCMINT "Social Media Intelligence" (teoretizat pentru prima oară în 2012, într-un articol semnat de Sir David Owen, James Bartlett şi Carl Miller).

SOCMIN aşa cum ne informează PRIVACY INTERNATIONAL înseamnă , "tehnicile şi tehnologiile care permit companiilor sau guvernelor să monitorizeze reţele sociale (SNS) precum Facebook sau Twitter. SOCMINT cuprinde monitorizarea conţinutului (cum ar fi mesajul sau imaginile postate) precum şi a altor date, cele care sunt generate în momentul când o persoană foloseşte o reţea de socializare. Este vorba despre informaţii specifice relaţiei între două persoane private sau în cadrul unui grup  precum şi toate interacţiunile ulterioare, fie că este vorba despre conversaţii "private" sau "publice. Folosind tehnologii speciale cum sunt NiceTrack Intelligence Service sau cele create de Kapow Software sau COGITO), ".

Să nu confundăm ceea ce face SOCMINT cu atribuţiile specifice unui alt serviciu, OSINT, cel care are misiunea exclusivă de a analiza "sursele deschise", adică informaţiile publice, suprapunând sursele respective şi extrăgând elementele comune, acestea devenind, destul de probabil, informaţie finală relevantă. SOCMINT foloseşte, acuză cei de la PRIVACY INTERNATIONAL, tehnica "implantării" pe reţelele sociale a unor profiluri false, cu "cereri de prietenie" care, odată acceptate, le permit să intre, să supravegheze şi să înregistreze conversaţiile. Sau să formeze grupuri care să încerce să impună mesaje, să transmită iniţiative speciale (cum ar fi organizarea de proteste), să le monitorize la nivelul participanţilor individuali şi al grupurilor lor de prieteni. Sau posibila intruziune pe un site de către un profesionist din departamenteul de specialitate al agenţiei de informaţii care caută să identifice un anumit tip de conţinut, fără a se loga ca utilizator acceptat. Dar, cum veţi vedea, nu este vorba doar despre actori statali, ci şi despre companii de securitate private, un caz celebru fiind oferta făcută de compania privată de securitate ZeroFOX către oficialii din administraţia oraşului Baltimore, James Foster, preşedintele companiei respective, oferindu-se să transmită informaţii din monitorizare a reţelelor sociale, identificând "actori care reprezintă o primejdie", printre care-i numea pe câţiva dintre organizatorii protestelor naţionale #BlackLivesMatter:

image

Desigur, este o problemă de etică socială deoarece este esenţial, la nivelul oricărei societăţi, dreptul pe care-l are orice cetăţean la viaţă privată, apărată în termenii prevederilor legale acceptate în orice societate democratică şi consemnate ca atare în Carta Europeană a drepturilor fumdamentale. Dar, din nefericire, problema trebuie analizată şi din alt unghi: acţiunea necesară şi absolut inevitabilă împotriva unor forţe ostile care ameninţă ordinea stabilită şi primejduiesc viaţa şi siguranţa cetăţenilor sau chiar stabilitatea unor naţiuni.

În condiţiile în care grupările teroriste fundamentaliste islamice au format de mai mult timp departamente de luptă cibernetică cu un subdepartament specializat în acţiune la nivelul reţelelor sociale, atunci, în mod logic, agenţiile de informaţii au considerat ca o obligaţie absolut legitimă să mute lupta în acest domeniu, folosind absolut toate mijloacele disponibile de contra-atac şi încercând să identifice cât mai rapid mesajele sau schimburile de informaţii care reprezintă un risc potenţial imediat sau de perspectivă. În această situaţie, mai este vorba, da sau nu, despre încălcarea drepturilor omului şi a celui la viaţă privată?

Înainte de a răspunde, uitaţi-vă cu atenţie pe reţelele sociale. Nu vă opriţi la siteurile care se identifică deschis drept propagatoare ale Jihadului şi filosofiei sale. Nici măcar la cele, absolut oficiale, care oferă documente online necesare pentru înscrierea în diferite organizaţii militante islamiste. Analizaţi, dacă aveţi timp, frecvenţa din ce în ce mai mare a mesajelor venind de la noul tip de troli, cei care transmit mai departe mesajele de revendicare ale organizaţiilor fundamentaliste şi, cu o frecvenţă de-a dreptul îngrijorătoare, proferează mesajele de ură şi intoleranţă la adresa societăţii occidentale şi a valorilor sale democratice.

Tema este însă deosebit de delicată deoarece, chiar dacă ameninţările la adresa societăţii noastre sunt absolut reale şi în creştere, ele nu ar trebui nicidecum să fie folosite drept pavăză şi motivaţie absolută pentru orice tip de intruziune care poate fi operat cu ajutorul SOCMINT. Putem pleca de la principiul (general acceptat cu entuziasm de toţi adepţii necondiţionaţi ai teoriilor conspiraţiei) că statul şi instituţiile sale de forţă reprezintă, din start, un complex rău-intenţionat şi malefic al cărui scop principal este instaurarea societăţii tip "Big Brother", a controlului absolut al minţii şi comportamentului cetăţenilor. Caz în care orice discuţie ulterioară este inutilă deoarece, pentru a te apăra, ai ca singură opţiune deconectarea de la absolut toate reţelele de comunicaţii şi refugiul într-o peşteră bine securizată împotriva radiaţiilor.

Al doilea tip de demers, cel în care cred, este securizarea societăţilor noastre de către mecanismele specifice ale instituţiilor de forţă, inclusiv prin SOCMINT, dar în cadrul unui proces foarte clar reglementat prin legislaţii foarte precise şi adaptate constant noilor progrese tehnologice, cu prevederile necesare de sancţiuni foarte severe în cazul încălcării regulilor.

Este posibil? Poate că da, în cazul în care responsabilii politici de la noi, spre exemplu, vor considera într-o bună zi că marea discuţie despre aceste teme din complexul securitate/apărarea datelor personale, discuţie extrem de intensă în diverse ţări din lume dar şi în organismele europene care produc în serie reglementări, niciodată discutate pe piaţa românească, va putea fi supusă dezbaterii publice într-o societate românească informată. Este necesară această informare deoarece, aşa cum bine ştiţi, nu poate exista nici acceptare şi nici condamnare  de principiu, ci decizie luată în cunoştinţă de cauză. Exact aşa cum, înţelegând ce se poate face prin acest tip de tehnici de intruziune, să conştientizăm şi potenţialul acţiunilor de manipulare individuală şi colectivă care sunt operate încontinuu pe reţelele sociale şi să le folosim cu grijă, cu precauţia necesară cu care trebuie să luăm în considerare fiecare apel la ajutor, chemare la acţiune (individuală sau colectivă), cerere de raliere la o platformă cu motivaţie politico-ideologică sau de tip "societate civilă în acţiune". Nu să le refuzăm, nici să le ignorăm. Ci, poate, cu mai multă atenţie ca până acum, să încercăm să le determinăm originea şi motivaţiile reale. Şi, dacă le socotim oneste, să mergem mai departe.

Dar, şi asta nu trebuie să uităm niciodată, interconectarea societăţilor noastre înseamnă, că vrem sau nu, interconectarea atât a şanselor, cât şi primejdiilor. Într-o lume care nu este niciodată nici albă, nici neagră, ci doar interconectând albul cu negrul, după gust şi apetenţele noastre individuale. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite