România, între cavou şi puşcărie
0Aşa după cum anticipam în comentariul meu de vinerea trecută, vârful de sarcină al declaraţiilor anti-româneşti şi al aberaţiilor naţionaliste maghiare, cu care, de altminteri, ne-a obişnuit, începând din anul 2010, încoace Şcoala de vară organizată de UDMR la Tuşnad, s-a înregistrat sâmbătă.
Atunci când acolo au descins şi au debitat verzi şi uscate, în deplină autonomie şi libertate şi în dispreţul ţării-gazdă, a orânduirii constituţionale a acesteia, domnii Viktor Orbán, premierul Ungariei, şi dl. László Tὄkes, europarlamentar independent de orice urmă de bun simţ şi de minim respect faţă de ţara în care s-a născut şi a cărei pâine a mâncat-o. Ba, la un moment dat, dintr-o de neiertat orbire a celor mai înalte autorităţi ale Statului Român, dl. Tὄkes a fost chiar decorat cu Steaua României, slavă Domnului retrasă în anul 2016.
Şi unul, şi celălalt dintre vorbitori, în deplină armonie, frăţietate şi, desigur, complicitate, au distorsionat, după bunul lor plac, nu doar realităţile actuale ale României, drepturile şi libertăţile minorităţilor naţionale, au minţit, spunând că pentru autorităţile de la Bucureşti secuii nu există, realitatea fiind că ei, secuii, existenţa lor ca minoritate au ajuns să fie tranzacţionate, de fapt, în interese electorale de autorităţile budapestane şi de Fidesz-ul condus de dl, Orbán, ci şi declaraţia de Unire de la Alba Iulia, datată 1 decembrie 1918.
Dl. Orbán şi dl. Tὄkes au interpretat după bunul lor plac conceptul de autonomie. Premierul Ungariei ne-a invitat pe toţi să ne punem bine cu Ungaria, să îi dăm deplină ascultare, făcând promisiuni de prosperitate şi făgăduind că va face ceea ce, din păcate, se dovedeşte incapabilă a face guvernarea de la Bucureşti. Acelaşi domn Orbán şi-a avertizat concetăţenii asupra relelor ce se vor abate asupra lor dacă la alegerile de anul viitor din Ungaria îi vor vota pe socialişti. Iar dl. Tὄkes a mai interpretat o dată vechiul, obositul ceardaş al cărui text provocator vorbeşte despre un protectorat al Ungariei pentru maghiarii din România.
Aşadar, nimic nou sub soare. Totul la Tuşnad se întâmplă an de an după acelaşi scenariu şi fiindcă în România avem o clasă politică din ce în ce în mai slabă, mai compromisă, mai de proastă calitate. Ca să se menţină pe mai departe în viaţă incapabilul guvern condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă şi PSD-ul d-lui Dragnea au făcut, la sfârşitul trecutei sesiuni parlamentare, noi concesii UDMR, maghiara devenind, practic, după adoptarea Noului Cod Administrativ, a doua limbă oficială pe teritoriul României. Funcţionează pe teritoriul României, în deplină libertate, un aşa-zis “fond de solidaritate” în care fruntaşii UDMR depun bani spre a-i ajuta să-şi plătească amenzile pe aleşii locali şi judeţeni maghiari care sfidează legile României şi afişează la loc de cinste şi în dispreţul legii însemnele altor State.
Şi cum să nu fie astfel când la Bucureşti guvernarea se exercită haotic. Când capii, cei care fac trasează liniile directoare ale guvernării, care decid viitorul României sunt doi inşi cu mari probleme penale. D-lui Liviu Dragnea zis şi 3, 6 asociindu-i-se dl. Darius Vâlcov, condamnat şi el, în primă instanţă, la 8 ani de închisoare. Nedemnul domn Vâlcov deţine înalta demnitate de consilier personal al premierului Dăncilă. Dl. Vâlcov participă la şedinţele de guvern, stă la aceeaşi masă cu ministrul Justiţiei, dl. Tudorel Toader, care nu se arată deloc deranjat de asta, cu ministrul Educaţiei, agramatul Valentin Popa-Pamblică, ce transmite astfel un mesaj preţios tinerei generaţii, ceva de „genul cheia succesului este reprezentată de hoţie şi acţiuni frauduloase”, nu de carte!, dă indicaţii preţioase, apare la televizor, ba la Antena 3, ba la România tv, foarte curând şi la TVR 1, unde va fi primit cu pâine şi sare de Doina Gradea şi de Ionuţ Cristache. Dl. Vâlcov vorbeşte, oficiază sigur pe sine, grav, cu o voce baritonală şi expune planuri de guvernare, deapănă amintiri din subterană, din cimitir, din cavouri, din locuri în care şi-a ascuns tablourile şi lingourile.
Ţara, între cavou şi puşcărie. Trista realitate a României centenare.
Text apărut concomitent pe site-ul contibutors.ro şi pe blogurile adevărul.ro