O ţară ideală, „Occidentul Românesc“

Românii de pretutindeni: câteva milioane. Li s-a inventat o zi aniversară, li s-a creat un minister. 9 români ar pleca în fiecare zi, România fiind a doua ţară din lume care-şi pierde masiv populaţia activă, după Siria, ţară în război. La sfârşit de mai Spania a fost centrul lumii lor. Cineva i-a scos din anonimat şi i-a făcut să se simtă importanţi: „Occidentul Românesc“.

Centrul lumii e mai întâi la Madrid, prin Târgul Internaţional de carte unde, între 25 mai şi 10 iunie, România este ţară invitată. Cu peste 40 de scriitori prezenţi, ce are mai de preţ imaginarul spaţiului românesc s-a mutat în capitala Spaniei, iar întâlnirile cu scriitori precum Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Ioana Pârvulescu fac săli pline.  

Centrul lumii celor plecaţi a fost şi la Calpe, în provincia Alicante, unde a avut loc Gala Premiilor de excelenţă, ediţia a II-a, organizată de publicaţia independentă Occidentul Românesc. Din 137 de nominalizări, reprezentând români plecaţi în patru zări, 23 au fost premiaţi în campania „Noi susţinem excelenţa“ – Anul Centenar al Marii Uniri 2018: sunt români cu profesii şi activităţi diverse - matematicieni, jurişti, jurnalişti, creatori de festivaluri sau de organizaţii umanitare, din Belgia, Franţa, Italia, Regatul Spaniei şi Statele Unite ale Americii. Poveştile celor 23 de premiaţi au fost publicate în Occidentul românesc, sub formă de interviuri şi le găsiţi aici.

Oricât de îndepărtate, între cele două lumi, cea de origine şi cea de adopţie, azi distanţa s-a micşorat spectaculos, e cât o interfaţă de Facebook. Reţelele sociale au creat o proximitate falsă şi concretă în acelaşi timp. În kilometri e ameţitor, dar la scara sateliţilor care ne conectează suntem nişte puncte luminoase din aceeaşi lume, pe o suprafaţă oarecare a planetei Terra. Pe de altă parte, la scară individuală, să te păstrezi între două lumi înseamnă că în timpul cotidian al vieţii tale, care nu se multiplică cu doi, nu e elastic, tu chiar te împarţi între două limbi, două orizonturi, două societăţi. Cu ce pierdere în superficialitate, cu ce câştig în a merge la esenţă? Cu ce vizibilitate? Cine observă că te împarţi la doi? 

Cu cinism sau doar cu pragmatism, patria e acolo unde ţi-e bine dar patria ideală rămâne aceea pentru care, indiferent pe ce trotuar al lumii te afli, dacă simţi că e necesar, ieşi în stradă şi protestezi, ieşi în văzul lumii şi arăţi ce are ea mai bun, pe o scenă pe care o creezi de multe ori din nimic: o publicaţie, un festival, o serată culturală, o dezbatere.

Din 137 de nominalizări, au primit premii 23 de români din Belgia, Italia, Franţa, Spania, SUA. Ştiţi cum e? Vertiginos. Tu îţi faci desenul tău de furnică pe covorul uriaş al ţării de adopţie şi cineva te vede din cosmos. Ne-am simţit deodată importanţi, utili, şi mai puţini singuri pe lume, în lumea mare a luptătorilor cu morile de vânt.

La Gala de la Calpe, de la românii plecaţi şi activi pe unde au ajuns, am aflat poveşti halucinante. Dacă ar calcula cineva cât au pus fiecare din buzunarul propriu pentru a organiza diverse evenimente culturale, pentru a acorda asistenţă juridică şi socială românilor prin lume, pentru a promova o anumită Românie, pentru a ţine vie limba română, ar ieşi un buget de minister. Al românilor de pretutindeni. Doar că nu, nu ministerul s-a uitat cu lupa şi cu drag la aceşti oameni, ci o structură independentă şi profesionistă, condusă de Kasandra Kalmann Nasaudean (foto dreapta), un om cu o energie cât noi toţi la un loc, cei 23 de români pe care a avut inima şi priceperea să-i adune pe o plajă din Calpe, într-un fel de ţară sui generis ideală, numită „Occidentul românesc“. Deşi suntem şi una şi alta, am simţit că nu mai eram doar un număr într-o statistică, pe un birou, şi nici un capital strict politic, electoral. Eram nişte români obişnuiţi, doar că împărţiţi cumva în două, şi care se bucură să tot lipească, în cotidianul lor, estul de vest, româneşti amândouă.

Occidentul românesc este o publicaţie în limba română independentă care apare în Spania de opt ani neîntrerupt, datorită celor doi oameni dedicaţi, profesionişti şi mecena în egală măsură, Kasandra Kalmann Năsăudean şi Michael Harrison Cronkite. Totul a pornit de la o întrebare adresată, în 2010, de către Michael Harrison Cronkite, american de origine română, ultimul descendent al unei familii de români din zona Sighişoarei, care a emigrat în America între anii 1912-1914, singurului ziarist de limbă română din Spania, la acea vreme, absolvent al unei facultăţi de jurnalism, Kasandra Kalmann Năsăudean. A urmat un proiect unic, profesionist şi longeviv. Din martie 2010 când a fost publicat primul număr la Madrid, au ieşit de sub tipar 87 de ediţii ale publicaţiei cu nume simbolic: peste un milion de exemplare cu informaţii, reportaje, interviuri au ajuns în casele românilor din Peninsula Iberică, dar şi în alte ţări europene, chiar şi în China. O redacţie mică, colaboratori, mult voluntariat, seniori editori rămaşi fideli de la început, precum Dan Caragea, Puşa Roth, Letiţia Coza, sub coordonarea Kasandrei Kalmann Năsăudean şi cu ajutorul graficianului Florin Valentin Barbu, fac în mod independent ceea ce instituţii publice cu bugete consecvente au drept misiune legitimă, cu bani publici: menţin vie limba română în comunităţile celor plecaţi, oferă informaţii pertinente, creează eveniment românesc cu public european. Şi, de cinci ani, ne premiază pe noi, cei rămaşi între două lumi, dar cu un fel de patrie ideală agăţată de rever.

În loc de concluzii, din interviurile realizate de Camelia Jula pentru „Occidentul românesc“ cu românii premiaţi la această ediţie, aleg - decupaj subiectiv - câteva fragmente unde trei români plecaţi peste ocean răspund la întrebarea Dacă aţi putea, ce aţi schimba la ţara de origine?

Adriana Henderson (foto dreapta), preşedinte al organizaţiei umanitare STAR Chidren Relief şi al taberei Ray of Hope. (SUA):

„Sunt trei C-uri de care m-aş ocupa: Cancerul, Corupţia şi Codul de Conduită şi etică profesională. Deşi sunt multe boli rare şi grave, cancerul este cel care loveşte cel mai tare. Nu cred că există cineva care să nu fi avut în familie pe cineva drag care să se fi luptat cu această boală cruntă. Corupţia este sinonimă cu cancerul, ucide! Există o cultură a corupţiei în toate formele ei urîte şi murdare…“

Alina Celia Cumpan (foto stânga), iniţiatoare a proiectului „România – 100 Rădăcini şi o privire către viitor“, SUA:

„În România aş îmbunătăţi sistemul serviciilor de sănătate, aş stopa imixtiunile politicului în instituţiile culturale şi aş retrezi spiritul civic, mândria naţională, unitatea şi solidaritatea între oameni.“

Tudor Petruţ, regizor, actor, profesor de matematică (SUA):

„I-aş plăti în aur pe toţi tinerii talentaţi, specialişti de valoare în toate domeniile, pentru a-i păstra la vatră şi a le oferi oportunităţi prin care să-şi atingă potenţialul în România, nu aiurea.“

Evenimentul Gala Premiilor de excelenţă - Occidentul românesc care a avut loc la Calpe, în Spania, pe 25 şi 26 mai 2018, a fost susţinut exclusiv din donaţiile personale ale Kasandrei Kalmann Năsăudean şi ale lui Michael Harrison Cronkite, fonduri proprii şi sponsorizări, fără a fi afiliat vreunui program de tip instituţional, guvernamental sau finanţat prin astfel de resurse. Chapeau!