Justiţia e curvă

Lumea vorbeşte repectuos despre ea. În mod curios, pentru că sunt tot mai multe dovezi ale curvăsărelii sale, ale faptului că a încetat de mult să mai fie o doamnă respectabilă.

Auzim de tot felul de decizii aberante ale judecătorilor. Indivizi prinşi cu fapte de tâlhărie, dar puşi în libertate de către tribunal, cu motivarea că nu reprezintă un pericol social. Beizadele care omoară oameni pe trecerile de pietoni, fug de la locul accidentului şi, când sunt prinşi, se descoperă că au şi o alcoolemie mare în sânge. Judecătorii decid că sărmanii copii de bani gata pot să plece liniştiţi, la mămicuţa şi la tăticuţul lor. Condamnaţi, eliberaţi din puşcărie pe motive din cele mai aiuristice, pentru ca apoi să se facă nevăzuţi. Şi câte şi mai câte!

Se spune tot timpul că deciziile justiţiei nu se discută şi lumea tace timorată. Asta, chiar şi când e evident că deciziile sunt aberante.

Apoi, din întâmplare, primim şi explicaţiile pentru aceste decizii aberante. Aflam, în urmă cu vreo lună, de judecătoarele Viorica Dinu şi Antonela Costache, care constituiseră un adevărat „grup infracţional organizat“, din care făceau parte grefieri şi avocaţi. Acum aflăm de o grozăvie şi mai mare: judecătoarea Veronica Cîrstoiu, care negocia şpăgi de milioane de euro şi care, „unsă“ din belşug, l-a făcut scăpat şi pe Dinel Staicu. Magistrata îşi folosea propriul fiu în traseul şpăgii, iar prinderea lui în flagrant a adus în atenţie un alt caz grav în care a fost implicat băiatu’ mamii: un accident din 2011 în care a omorât doar câţiva oameni. Caz care era pe cale să fie muşamalizat, prin plimbarea hârtiilor în sertarele tribunalului. Iar Florin Cergan zburda în continuare pe şoselele patriei, inclusiv cu permisul de conducere în buzunar.

Am văzut de atâtea ori cum magistraţii şi rudele lor sunt deasupra legii. O mai ţineţi minte pe judecătoarea Elena Turcu, prinsă beată la volan, cum înjura agenţii de circulaţie? Ştia foarte bine că nu i se poate întâmpla nimic – şi aşa a şi fost. Nu numai că nu a suferit deloc de pe urma acelui episod, dar a ieşit şi în avantaj: achitată şi cu o pensie astronomică.

Şi aşa, încet-încet, ni se dezvăluie adevărata faţă a justiţiei din România. O faţă compusă din chipurile Vioricăi Dinu, Antonelei Costache, Veronicăi Cîrstoiu, Elenei Turcu. (Pentru o pată de culoare, adăugaţi şi frizura cu roşu aprins a avocatei Veronicăi Cîrstoiu, Laurette Luca.) Şi nu, nu e deloc vorba de excepţii, cum vor unii să ne facă să credem.

Întâmplător sau nu, pe vremea studenţiei mele, acum douăzeci şi ceva de ani, studentele de la Drept care stăteau în căminele din Grozăveşti erau recunoscute drept cele mai penale. Asta era percepţia publică, nu ştiu de ce... Sau bănuiesc. De exemplu, pe palierul unde locuiam eu, în camera unor studente la Drept era chiar un bordel pentru studenţii străini, iar oamenii îşi aşteptau rândul cuminţi, pe hol. La un moment dat, în sesiune, am văzut un anunţ pe uşa acelei camere: „În atenţia partenerilor palestinieni. Astăzi învăţăm, vă rugăm nu deranjaţi!“ Deh, fete studioase!

Pe atunci, mă întrebam cum vor ajunge acele fete studioase să împartă dreptatea. Între timp, am primit şi răspunsul.

Nu, justiţia nu e deloc legată la ochi în România. E chiar cu privirea în toate părţile, în căutare de clienţi. Desigur, apoi, dacă domnii generoşi au astfel de plăceri, se poate lăsa şi legată la ochi.