Homosexualii şi Biserica. Cu cine joacă arbitrul

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Adrian Coman şi Clabourne Hamilton, căsătoriţi în Belgia, nerecunoscuţi ca soţi în România. FOTO Eduard Enea
Adrian Coman şi Clabourne Hamilton, căsătoriţi în Belgia, nerecunoscuţi ca soţi în România. FOTO Eduard Enea

O decizie crucială este aşteptată joi de la Curtea Constituţională: dacă pot fi recunoscute în România căsătoriile între persoane de acelaşi sex încheiate în străinătate. Crucială e un fel de-a spune.  Verdictul e mai mult decât previzibil, căci arbitrul acestei dispute sensibile pare să fi arătat deja în ce echipă joacă.

Ziua de 20 iuie 2016 se anunţa o zi istorică. Curtea Constituţională avea pe masă două dosare cu obiective contrare, dar care aveau subiect comun: dreptul persoanelor de acelaşi sex de a se căsători. Primul dosar, instrumentat din umbră de Biserică, se formase ca urmare iniţiativei Coaliţiei pentru Familie de modificare a Constituţiei în sensul de a se preciza că o căsătorie se poate încheia doar „între un bărbat şi o femeie” - şi nu cum se prevede acum, „între soţi”. Al doilea dosar avea drept subiecţi un bărbat român şi un bărbat american care s-au căsătorit legal în Belgia şi cer ca şi statul român să le recunoască această căsătorie. Speţa e mai sofisticată, rezum aici doar ambiţia ei finală.

Este momentul să precizez un lucru de la bun început: nu am o opinie clar formată asupra acestei chestiuni. Am citit argumente întemeiate din partea ambelor tabere, dar nu am ajuns la propria mea concluzie. Scutit aşadar de patima unei anume opţiuni, m-am aşezat frumos în fotoliu, cu popcornul alături, şi am aşteptat cu mare interes verdictele Curţii Constituţionale, să văd cum rezolvă o dilemă atât de sensibilă şi de complicată. În primul dosar, Curtea Constituţională s-a pronunţat chiar atunci, pe 20 iulie, în al doilea ar urma să se pronunţe joi (dacă nu se amână din nou verdictul). Din păcate, spectacolul de idei pe care îl aşteptam s-a anulat: citind argumentaţia din prima decizie, a devenit destul de clar şi cum va suna cea de-a doua.

În momentul de faţă, Constituţia defineşte familia astfel: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consiţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Nu se precizează dacă soţii trebuie să fie de acelaşi sex sau de sexe diferite.

În dosarul Coaliţiei pentru Familie, CCR avea de constatat doar dacă prin înlocuirea sintagmei „între soţi” cu „între bărbat şi femeie” se depăşesc limitele de revizuire a Constituţiei, mai exact dacă nu cumva sunt suprimate drepturi şi libertăţi deja consacrate. Judecătorii au analizat sintagma „între soţi” cu o argumentaţie de tipul „ce a vrut să zică autorul”. Şi zic ei aşa: „În anul 1991, când Constituţia a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradiţională, de uniune între un bărbat şi o femeie”.

CCR nu aduce nicio probă în acest sens (cu toate că e foarte posibil să fie adevărat), dar nici nu explică de ce autorii Constituţiei, deşi ştiau şi tradiţia morală, şi tradiţia legislativă a ţării, au pus în textul acesteia sintagma „între soţi” - şi au păstrat-o inclusiv la revizuirea Constituţiei din 2003. Cum CCR nu-şi putea permite să spună că autorii au fost idioţi, un fapt rămâne cert: din motive necunoscute, textul Constituţiei permite căsătoria între personae de acelaşi sex, chiar dacă toată legislaţia inferioară (Codul Civil, Codul Familei, alte legi conexe) o interzice în mod expres.

Cu alte cuvinte, homosexualii şi lesbienele care vor să se căsătorească au acest drept, fie el doar potenţial, recunoscut de Constituţie. Cum legislaţia internaţională nu impune statelor o soluţie anume în această chestiune, aceştia aveau măcar speranţa îndreptăţită că, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, acest drept le va fi recunoscut şi prin legislaţia inferioară. Dacă însă iniţiativa Coaliţiei pentru Familie va fi dusă până la capăt, acest drept al lor va fi definitiv suprimat, ceea ce pare a încălca limitele de revizuire a Constituţiei.

Dacă tot spuneam că legislaţia internaţională lasă statelor o marjă largă de apreciere asupra acestei chestiuni litigioase, să recurgem un test teoretic simplu. Să zicem că Parlamentul decide să schimbe toate legile privind familia şi să permită căsătoria persoanelor de acelaşi sex. Noua legislaţie nu ar încălca în sine actuala Constituţie, ci, eventual, doar „ceea ce au vrut să spună autorii”. Dacă însă Constituţia va fi modificată şi va permite doar căsătoria între bărbat şi femeie, noua legislaţie devine automat neconstituţională, iar o categorie de oameni îşi va pierde un drept pe care vechea Constituţie nu-l nega explicit.

Curtea Constituţională a sărit cu mare uşurinţă peste acest aspect şi a recurs la un sofism ieftin: a examinat dacă modificarea propusă, odată adoptată, suprimă integral dreptul la căsătorie, adică dreptul la căsătorie al tuturor cetăţenilor, şi nu doar al unei categorii. Cum este evident că nu este vorba de aşa ceva, judecătorii au avizat favorabil, în unanimitate, modificarea Constituţiei în sensul dorit de Biserică. Oastea Domnului s-a întărit cu încă nouă enoriaşi. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite