Hitler a ordonat uciderea Regelui Mihai. Regele salvase peste 100.000 de evrei

Aflasem târziu că Regele Mihai va fi sărbătorit la Londra în Capela Savoy a Reginei Marii Britanii cu prilejul împlinirii a 75 de ani de când Majestatea Sa a primit Ordinul Regal Victorian, în grad de Mare Cruce, ocazie prin care devenise primul suveran străin al carui blazon era aşezat în capela Ordinului. Mi-am dorit foarte mult să fiu prezent.

Locuiam doar la o oră depărtare şi evenimentul era programat chiar în ziua de 8 noiembrie 2012. Aşa că, după solicitări repetate la autorităţile române, m-am decis să-i scriu capelanului anglican, menţionând că ar fi un cadou minunat pentru aniversarea numelui meu. Uimirea a fost răspuns pozitiv. Capelanul însuşi mi-a confirmat că invitaţiile au fost trimise din timp, dar a subliniat „Mihai, vom găsi un loc pentru tine“. M-am întrebat cum de englezul, necunoscându-mă, poate fi atât de permisiv şi generos în timp ce autorităţile române nu. După alte câteva zile mi-a scris întrebându-mă dacă nu doresc să vin mai repede pentru un interviu la TVR. Am confirmat şi m-am văzut pe sticlă cu o declaraţie pentru prima dată la „Ora Regelui“ şi puţin la Protv. Aşa că bucuria şi privilegiul de a participa la slujba de seară în prezenţa Regelui Mihai şi a Alteţelor Regale, în capela Reginei, alături de ducele si ducesa de Gloucester şi de alţi invitaţi, mi-a fost oferită nu de români, ci de britanici. Cum să nu-i fiu recunoscător preotului profesor Peter Galloway OBE? Mai mult, ajuns de dimineaţă m-a rugat să ascult corul copiilor în timp ce repetau imnul regal în limba română şi să le ofer eventuale sugestii de pronunţie. Mi-a fost foarte drag gestul lor. Seara deci a fost de o eleganţă înălţătoare: ceremonia religioasă, discursurile şi desigur întâlnirea şi schimbul de cuvinte pe care Regele l-a purtat cu fiecare participant. Era dovadă clară că în faţa mea era unul dintre cei mai însemnaţi Regi ai istoriei noastre pe care Marea Britanie îl onora aşa cum niciodată parcă România şi românii n-au făcut. Era seara când românii au primit încă o palmă dură binemeritată din partea englezilor. 

Urmăriţi cu atenţie discursul lui Sir Arthur Gavin, al 675-lea Lordul Primar al Londrei, de la acea dată şi constataţi că ceea ce domnia sa rostea sunt cuvinte măreţe: 

„Majestatea Voastră, Alteţele Voastre Regale, Excelenţele Voastre, Doamnelor şi Domnilor

Majestatea Voastră, fiţi binevenit în această seară la Londra! (aplauze).

Îi salut pe Principesa Margareta şi pe Principele Radu precum şi pe Principesele Elena şi Elisabeta-Karina ale României. Sunteţi bineveniţi!

Viaţa Majestăţii Voastre coincide, în mare parte, cu istoria secolului XX şi cu bună parte a secolului XXI. Viaţa Majestăţii Voastre ar fi incredibilă dacă nu ar fi întrutotul adevărată!  Dar Majestatea Voastră s-a ridicat mai presus de vâltoarea vremurilor cu o reputaţie impecabilă. Olivia Manning în primul volum al „Trilogiei Balcanice” îl descrie pe tânărul Rege, pe Majestatea Voastră, călărind prin mulţime pe un cal alb. O întruchipare a decenţei însăşi într-un ocean de violenţă şi disperare. Când războiul a îzbucnit în Europa, Regina Mamă-Elena şi Majestatea Voastră, aţi început prin a adăposti în Palatul Regal, şi nu numai evrei.  Au fost între 100 şi 200 de evrei ascunşi în Palat. Am verificat cifrele. Nu este nicio exagerare. Majestatea Voastră a confirmat că la sfârşitul războiului aţi reuşit să salvaţi între 100 şi 200 de mii de evrei. Gestul este comemorat la Yad Vashem în Ierusalim. Mareşalul Antonescu şi dictatura sa n-au fost de durată, pentru că la doar 22 de ani aţi reuşit să-l convocaţi pe unul dintre cei mai de temut dictatori, la Palat, cu doar o mână de supuşi credincioşi şi să-l arestaţi. Când era condus spre locul arestării a strigat spre Majestatea Voastră «Dimineaţă veţi fi executat!» Dar nu s-a întâmplat aşa.

În câteva ore aţi închis lagărele de concentrare şi i-aţi eliberat pe evrei precum şi pe prizonierii de război ai Aliaţilor. Deşi trupele germane erau pe teritoriul României, iar România s-a alăturat Aliaţilor, aţi plătit scump pentru acest lucru. Hitler a ordonat uciderea sau capturarea Majestăţii Vostre.   

Vreme de o săptămână, împreună cu Regina Mamă, a trebuit să vă ascundeţi. Aţi fost adăpostiţi de ţărani în casele lor, aţi dormit în maşină, ba chiar v-aţi ascuns după o căpiţă de fân când un convoi de germani vă căuta cu ardoare. Dar aţi triumfat. La o săptâmână, după ceea ce istoria va consemna ca lovitura de stat a Regelui Mihai, germanii au ameninţat România, iar ambasadorul lui Hitler la Bucureşti s-a împuşcat. Curajul Majestăţii Voastre n-a însemnat liniştea şi pacea, aşa cum ar fi meritat ţara pentru că Stalin era decis să nimicească România. Dar trei ani aţi rămas acolo, îndurând noi privaţiuni strigătoare la cer. S-au tăiat curentul şi apa la Palat. Palatul era ameninţat cu arma în mână, dar aţi refuzat să-l părăsiţi. În cele din urmă, comuniştii au arestat 1.000 de studenţi şi au ameninţat că îi vor împuşca unul câte unul dacă Majestatea Voastră nu va accepta să abdice. Aşadar a trebuit să părăsiţi România. Comuniştii au insistat să se întâmple totul noaptea, ca poporul să nu-şi dea seama. A urmat un drum lung, cu trenul, prin Transilvania, spre Occident. Dar vestea s-a aflat. E foarte adevărat că românii au venit în gări cu zecile de mii cântând Imnul Regal pe lângă trenul în care Vă aflaţi. Aţi părăsit ţara natală în 1947, în vreme ce se striga: «Trăiască Regele!» imn pe care îl vom auzi şi noi peste câteva minute. Au urmat 45 de ani de exil, departe de patria iubită, în vreme ce poporul a suferit cumplit sub monstruosul jug comunist. Dar până la urmă se va face dreptate!

Acum aproape 20 de ani v-aţi întors triumfător împreună cu Regina Ana, la Bucureşti. A durat mai mult de două ore pentru a ajunge de la aeroport la catedrală în care s-au auzit uralele de bun venit pentru Majestăţile Voastre. Mulţimile s-au adunat maşinii oficiale. Conform presei peste 1 milion de oameni au ieşit în stradă. Şi astfel, V-aţi întors cu demnitate, nu departe de acelaşi Palat, unde aţi fost obligat să abdicaţi, cu mulţi ani în urmă.

Redeveneaţi cea mai respectată persoană a ţării Majestăţii Voastre.

O conştiinţă a naţiunii, adresându-vă membrilor Parlamentului, acum un an. Majestatea Vostră nu înseamnă doar trecutul, ci şi viitorul. Pentru viitorul ţării, Majestăţii Voastre împreună cu Principesa Margareta şi Principele Radu aţi luptat mereu pentru cei oprimaţi şi defavorizaţi.

Fundaţia Principesei Margareta pentru copii, pe care am vizitat-o şi eu, la Bucureşti, este un exemplu minunat de ceea ce se poate face pentru tinerii defavorizaţi şi nevoiaşi.

Majestatea Voastră nu aţi avut o viaţă privilegiată, în ciuda rangului oferit la naştere, ci una grea, plină de sacrificii, dar şi de decenţă şi mult curaj.

N-aţi fost doar un Rege ci un Rege măreţ. Aţi schimbat în bine cursul istoriei. În afară de cei 100-200 de mii de vrei salvaţi, datorită Majestăţii Voastre, Al Doilea Război Mondial s-a scurtat cu cel puţin 6 luni salvându-se cel puţin o jumătate de milion de evrei. Neîndoielnic, dintre noi astă seară va fi cineva care datorează viaţa sa, a familiilor şi a prietenilor curajului Majestăţii Voastre.

Astăzi este sărbătoarea Sf Mihai şi Gavriil, ceva mai devreme aţi mers în Capela Reginei Elisabeta a II-a, în prezenţa Familiei Regale pentru o slujbă care sărbătoreşte cea de-a 75-a aniversare primului monarh care a primit o asemenea distincţie. În onoarea Majestăţii Voastre, s-a inaugurat un loc anume în Capelă, pentru blazon, pentru prima dată unei persoane care nu face parte din Familia Regală Britanică. Majestatea Voastră este cetăţean al Londrei, un cetăţean liber, al unei Familii Regale. Pentru totdeauna, Vă veţi bucura de dragostea şi respectul londonezilor. Ne pare rău, Sire, că Regina Ana nu este alături de noi în această seară. Dar o purtăm în gândul nostru.

Doamnelor şi domnilor avem alături de noi, în această seară, nu doar un Rege, ci unul dintre cei mai extraordinari Suverani din câţi au domnit vreodată. Ne bucurăm să vă avem alături de noi aici, la cină, între prieteni. Şi acum vă rog să vă ridicaţi pentru un toast în onoarea Regelui României!”

Într-un interviu, acelaşi autor declara „Gândiţi-vă că era doar un tânăr de 22 de ani când s-a opus unui fascist, răsturnând regimul fascist din ţară, asta a fost o dovadă de mare curaj şi de aceea o întreagă lume l-a admirat. L-au obligat să plece, încercând să-l umilească, până şi în pâinea pe care o avea la plecare, în tren, au băgat cuţite ca să nu fi pus în ea bijuterii sau altceva. Nu ştiu dacă românii sunt conştienţi de respectul imens de care se bucură în lume.“

Multă sănătate, Majestate !