George Maior în „Financial Times”, despre „războiul silenţios al Rusiei împotriva Occidentului”: Strategia lui Putin este destabilizarea tărilor vecine

George Maior, fost şef al SRI FOTO David Muntean

Rusia s-a angajat într-un „război silenţios împotriva Occidentului”, strategia „evidentă” a liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, fiind „subminarea şi destabilizarea guvernelor alese democratic în ţările vecine”, scrie fostul director SRI George Maior într-un articol de blog publicat în „Financial Times”. Maior atrage atenţia că NATO şi UE trebuie să ia măsuri în faţa acestei amenintări.

„Pe fondul descoperirii atacurilor cibernetice lansate de Rusia împotriva Statelor Unite ale Americii, Kremlinul s-a angajat într-un război informaţional ferm împotriva Occidentului. Printre ţintele atacurilor cibernetice ruse se numără Germania, Estonia, România, Ucraina şi Georgia. După cum a afirmat James Clapper, directorul Serviciului de Informaţii al SUA, în faţa Senatului american, «ameninţarea rusă este mai gravă decât am estimat iniţial». Abilitatea hackerilor ruşi de a accesa cu succes computerele din reţeaua Departamentului de Stat şi a Casei Albe ar trebui să fie un semnal de alarmă. SUA şi aliaţii săi NATO trebuie să răspundă prin dezvoltarea unor măsuri eficiente care să contracareze această ameninţare”, scrie George Maior, fost director al Serviciului Român de Informaţii, într-o postare de blog pe „Financial Times”.

„De-a lungul Europei şi a zonei euro-atlantice, ofensiva informaţională rusă se desfăşoară cu o îndârjire în creştere, la fel şi gradul de sofisticare. Este un război deştept şi modern, care depăşeşte lejer cerinţele tradiţionale din lumea serviciilor informaţii - acea „nevoie de a şti” despre intenţiile ţărilor inamice, ceea ce, în mintea lui Vladimir Putin, include orice ţară care se opune amţiilor sale expansioniste”, scrie fostul şef al SRI. 

Acest tip de război se bazează pe o tradiţie a serviciilor de informaţii, o tradiţie ce îşi are rădăcinile în era ţaristă şi include tehnici de război politic, pe lângă operaţiunile regulate de strângere de informaţii. Ceka, poliţia secretă bolşevică, numea aceste activităţi „măsuri active” şi le folosea pentru a-şi promova peste hotare obiectivele revoluţionare. Ele includeau orice, de la asasinate politice până la folosirea propagandei.   George Maior, în „Financial Times”

Obiectivele tactice ale cyber-războiului variază, în funcţie de circumstanţe, scrie fostul director al Serviciului Român de Informaţii. „Aşa cum s-a întâmplat în cazul atacurilor asupra SUA, de anul trecut, atacurile cibernetice lansate împotriva României şi a altor ţinte din cadrul NATO în 2013 au avut ca scop accesarea de informaţii secrete. Serviciul Român de Informaţii a reuşit să identifice şi să blocheze aceste atacuri.”

Maior exemplifică print-o serie de atacuri cibernetice care au vizat Estonia, în 2007, ca replică a ruşilor pentru decizia autorităţilor de a muta un monument sovietic. 

„În alte ocazii, scopul a fost propaganda. Un atac împotriva website-urilor din Germania, care a avut loc anul acesta, a fost revendicat de un grup care-şi spune CyberBerkut, care susţine că aceasta a fost replica pentru sprijinul acordat de nemţi Ucrainei”, arată Maior. 

Maior: folosirea războiului informaţional a ajuns la cote fără precedent după Războiul Rece

„Aceste operaţiuni reprezintă doar o parte dintr-o gamă mult mai largă de măsuri active îndreptate împotriva ţărilor vestice, inclusiv finanţarea partidelor politice, înfiinţarea blogurilor şi site-urilor pro-ruse, manipularea în masă a platformelor de social media şi folosirea agenţilor de influenţă. Toate aceste servesc scopului comun de a-i ţine pe presupuşii inamici ai Rusiei în impas, prin semănarea diviziunii şi răspândirea dezinformării”, arată Maior. 

El atrage apoi atenţia că zona de importanţă primordială pentru Rusia rămâne cea de la graniţă, zona-tampon pe care a încercat s-o menţină în faţa SUA şi NATO. 

„În ciuda numeroaselor atacuri asupra Statelor Unite ale Americii şi a Europei, ţintele principale ale Rusiei rămân cele apropiate de graniţele sale. Strategia lui Putin în această privinţă este evidentă: să submineze şi să destabilizeze guvernele alese democratic în ţările vecine Rusiei pentru a obţine influenţă politică, economică şi strategică în interiorul acestora. Generând sprijin local pentru politicile Rusiei prin intermediul elitelor politice şi culturale, precum şi prin presă, Putin speră să reconstruiască o sferă europeană de influenţă şi să exercizeze control asupra deciziilor de importanţă strategică pentru Rusia. Aceste tactici, precum războiul informaţional în sine, nu sunt noi, dar utilizarea lor a ajuns acum la un nivel de intensitate nemaiîntâlnit după încheierea Războiului Rece.” 

Acest proces a început în anii 2000, pe măsură ce sector militar-informaţional al Rusiei a început treptat să-şi revină şi să se modernizeze după Războiul Rece. Creierul reformării acestui sector a fost însuşi Putin, care a fost ofiţer KGB în era sovietică şi apoi a devenit şeful organizaţiei-succesor al KGB, FSB. Mai mult decât oricine, el a fost responsabil pentru reabilitarea moştenirii cekiste şi încorporarea metodelor poliţiei secrete în funcţionarea de zi cu zi a statului rus şi a relaţiilor externe ale acestuia.   George Maior în „Financial Times”

„Chiar şi predecesorii săi din era sovietică au făcut mai multe pentru a garanta că ramurile structurilor de securitate rămân subordonate puterii civile. În schimb, în Rusia lui Putin principalele pârghii de putere sunt de mult controlate de foşti şi actuali agenţi ai serviciilor. Măsura în care structurile diplomatice şi militare ale Rusiei au fost reformate pentru a putea încorpora tehnici militare avansate formează coloana vertebrală a unei ameninţări noi, moderne pentru Vest”, arată George Maior. 

„SUA şi alte câteva ţări europene, în special Marea Britanie, dar de asemenea Polonia şi România, au avertizat cu privire la consecinţele operaţiunilor agresive de strângere de informaţii ale Rusiei. Răspunsul pentru aceste avertismente a fost, în general, slab şi incongruent cu forţele operaţionale imense mobilizate de agenţiile de informaţii externe a Rusiei (SVR), cea de informaţii interne (FSB) şi cea de informaţii militare (GRU). Această complezenţă a permis Rusiei să câştige un avans la start în jocul informaţiilor, penetrând societăţile vestice într-o măsură pe care liderii vestici au fost reticenţi în a o recunoaşte şi acţionând pentru a întrerupe abilitatea UE de a dezvolta o politică comună faţă de Rusia.”

Până la criza ucraineană, aceste acţiuni erau vizibile mai ales în ceea ce priveşte sectorul energetic, unde controlul Rusiei asupra infrastructurii i-a permis să-şi menţină poziţia de furnizor dominant pentru o piaţă europeană dependentă.    George Maior în „Financial Times”

Maior îşi încheie textul cu un avertisment dur, cerând o nouă strategie de contra-informaţii la nivelul UE şi NATO. Fostul şef SRI subliniază că, fără o mai bună cooperare între aceste două blocuri, Rusia nu va putea fi „împinsă înapoi în limitele legislaţiei internaţionale”. 

„Această situaţie nu poate dura. Este timpul ca Europa şi NATO să ia acţiuni mai ferme. Un răspuns robust şi coerent faţă de războiul silenţios al Rusiei este necesar pentru a contracara şi neutraliza activităţile informaţionale desfăşurate de Rusia în interiorul ţărilor membre ale acestor două blocuri. Aceasta necesită mai multă voinţă politică, dar şi mai multe resurse şi instrumente mai eficiente - inclusiv pârghii legislative adecvate, pentru protejarea securităţii şi libertăţii în Europa. SRI joacă deja un rol activ în contracararea acestei ameninţări, ajutând aliaţi regionali precum Ucraina să-şi modernizeze capacităţile de cyber-defensive şi prin monitorizarea infiltrărilor reuşite de agenţiile ruse de informaţii în sectoare vitale. 

Însă este nevoie de mult mai mult la nivel colectiv, în interiorul UE şi NATO. Cooperarea cu ambele organizaţii încă trebuie dezvoltată pentru a putea răspunde unei provocări de asemenea amploare. Până cânt aceasta se va schimba, Vestul nu va putea să răspundă eficient ambiţiilor Rusiei. Vestul are nevoie urgent de o nouă strategie de contra-informaţii care să recunoască natura ameninţării şi să aibă abilitatea de a aduce Rusia înapoi în limitele legislaţiei internaţionale şi a normelor diplomatice potrivite secolului XXI.”

[<a href="//storify.com/elenadumitru/r-zboiul-informa-ional-la-cote-f-r-precedent" target="_blank">View the story "Războiul informaţional, la cote fără precedent" on Storify</a>]