FOTO Sinuciderea lui Costică Ştefănescu, între goana după audienţă şi tragedia fără glorie a dispariţiei unei legende
0
Marţi. 20 august. Afară sunt peste 30 de grade, deşi e trecut de ora 18.00. O burtieră galbenă ale cărei margini ies întotdeauna din suprafaţa ecranului anunţă: „Costică Ştefănescu a murit”.
În presă, oamenii nu prea încetează din viaţă şi nici nu se sting. Pentru noi, jurnaliştii, repede, la foc automat, oamenii mor ca să ne indexăm în Google. A murit marele fotbalist!, s-a anunţat isteric în redacţie. Deschidere de ziar. Schimbăm tot. S-a sinucis! La Spitalul Militar!
Priponiţi de gardul jegos al spitalului încercăm să înţelegem cum de a fost posibil. Era bolnav? Da! Era bolnav rău? Da! S-a aruncat de la etajul 5. Care e etajul cinci? Care e corpul de spital? Apare prima maşină neagră, un fel de limuzină spre care ne îmbulzim toţi.
Noi, ca ziarişti, avem pretenţia ca oamenii pe care îi urmărim să fie la nivelul aşteptărilor noastre. Am fi fost înnebuniţi dacă apropiaţii lui Costică Ştefănescu s-ar fi dat jos dintr-o Dacie 1300. Cu lacrimi în ochi spun mai întâi că nu vor să facă nicio declaraţie. Pe urmă se aşază lângă noi.
Fostul fundaş nu se mai putea hrăni singur
„Nu vor să ne spună nimic. Cică nu suntem familie. Suntem prieteni!”, îndrugă mai mult pentru sine proprietarul automobilului de lux. Stan Ungureanu spune că Ştefănescu era cel mai bun prieten al lui. Venise să îl viziteze pur şi simplu.
„Era internat de duminică seara. Şi ieri am venit la el. Se simţea din ce în ce mai rău. Nu se mai putea hrăni singur. Slăbise trei kilograme doar în ultima lună”, povesteşte prietenul fundaşului. „Ce boală avea?”, „Cum s-a întâmplat?” şi eternul „Cum vă simţiţi?” au fost singurele întrebări pe care noi, ca jurnalişti, le-am putut articula.
Dar omul a spus în continuare povestea aşa cum o ştia el. Fără să ţină neapărat seama de noi. Ca şi cum dacă ar fi vorbit continuu despre prietenul lui care a căzut 20 de metri în gol l-ar fi adus înapoi.
„Când i-au descoperit boala asta i-au fost prescrise citostatice. Dar – ironia ironiilor, ditamai sportivul! - avea un singur rinichi aşa că nu le-a putut suporta. O viaţă de sportiv şi n-a ştiut că n-are ambii rinichi! L-au dus la Frankfurt, în Germania, pentru un tratament cu citostatice pe bază de plante. Nu au avut niciun efect. A venit înapoi”, spune bărbatul cu lacrimi în ochi.
Costin Ştefănescu şi-ar fi dorit să poată fi eutanasiat
Se uită în zare. „Ştiţi că i-a spus fratelui lui că şi-ar dori ca în România să fie posibilă eutanasierea? Îi părea rău că nu e în Olanda. Voia să scape de suferinţă. Era un om care voia să fie în putere”, explică Stan.
Fostul fundaş ştia că eutanasierea nu e posibilă, dar că sinuciderea îi stă în puteri. Se afla internat la clinica de Chirurgie Toracică de la etajul 5. A văzut distanţa până la pământ. „A căzut de la etajul cinci 20 de metri. La ora 18.20 a fost apelat numărul de urgenţă 112 şi au fost alertate Poliţia şi Procuratura. Nu vă pot da niciun fel de detaliu din referatul medical al pacientului”, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului Militar, Oana Ciobanu.
Copiii sunt dărâmaţi, ne-a mai spus ea. Dar noi ştiam deja asta, pentru că într-o altă maşină neagră au intrat pe poartă două femei, una dintre ele foarte tânără. Ambele plângeau. Cea tânără arăta de parcă îşi pierduse tatăl.
Suporterul care iubeşte ideea fotbalistului Costică Ştefănescu
Pe trotuarul de vizavi de Spitalul Militar se profilează o silueta albastră. Pe măsură ce se apropie, distingem uniforma Universităţii Craiova. Robert Buga, unul dintre tinerii suporteri ai Craiovei, vine să îi aducă fotbalistului Costică Ştefănescu un ultim omagiu. Cu steagul într-o mână şi două candele în cealaltă, se uită în sus şi speră că idolul lui înţelege ce a însemnat pentru Craiova. Nici măcar nu l-a prins jucând, deci pentru el ideea platoniană de Ştefănescu este nealterată. Pentru el va fi întotdeauna perfect.
„Am primit vestea cu durere în suflet. Nu-mi vine să cred. Marele meu ghinion e că nu l-am prins jucând. Dumnezeu să-l ierte! A fost un mare fotbalist”, spune Buga, cu lacrimi în ochi.
Cazul sinuciderii fostului fotbalist Costică Ştefănescu a fost preluat de Parchetul Militar, poliţiştii nefiind implicaţi în anchetă.
Citiţi mai multe despre moartea lui Costică Ştefănescu:
Costică Ştefănescu (62 de ani), fostul mare fotbalist al Universtităţii Craiova, s-a sinucis marţi după-amiază la Spitalul Militar din Bucureşti. Acesta s-a aruncat de la balconul salonului unde era spitalizat. Ştefănescu suferea de cancer, iar durerile provocate de boală deveniseră insuportabile.
Se spune că fotbalul românesc a avut trei mari libero, Apolzan, Ştefănescu şi Belodedici, însă fostul căpitan al "Craiovei Maxima" a redefinit noţiunea de şef al defensivei.
S-a stins o legendă: Costică Ştefănescu
Costică Ştefănescu, în vârstă de 62 de ani, care era internat la Spitalul Militar din Bucureşti din cauza unui cancer pulmonar, s-a aruncat de la balconul rezervei unde era spitalizat, nemaiputând suporta durerile provocate de boala de care suferea.
Averea lăsată de Costică Ştefănescu, estimată la 4.500.000 de euro
Costică Ştefănescu a lăsat în urmă o avere de 4.500.000 de euro. Fotbalistul a investit împreună cu soţia sa suma de 1.800.000 de euro în două hoteluri situate în staţiunea Eforie Nord.
Moartea lui Costică Ştefănescu este privită de o parte din familie drept accident, în timp ce cealaltă ia în calcul varianta sinuciderii.
Ştefănescu, fotbalistul cu valiză-diplomat
Când ştirea morţii lui Costică Ştefănescu a făcut ţăndări liniştea oraşului toropit de căldură, un tânăr îmbrăcat într-un tricou albastru al Universităţii Craiova a fugit la Spitalul Militar ca să aprindă două candele pe trotuar.
Sicriul cu trupul fostei glorii a Ştiinţei a ajuns aseară, la miezul nopţii, la Craiova, unde va fi înmormântat sâmbătă. Cheltuielile vor fi suportate de autorităţi, pentru că Ştefănescu era cetăţean de onoare al oraşului.
"Costică Ştefănescu s-a sinucis, aruncându-se de la etajul 6 al Spitalului Militar". Aşa a sunat ştirea care a cutremurat România marţi seara
Cătălin Striblea: Fotbaliştii pe care ţi-i arată tata
„«Stai, mă, şi tu într-un loc şi uită-te la televizor! Uite-l pe Ştefănescu. Mare fotbalist!» Atenţionarea tatei e probabil prima mea amintire palpabilă despre fotbal”, scrie Cătălin Striblea, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Se încarcă comentariile...
