Fostul comandant al Penitenciarului Galaţi, colonelul în rezervă Marian Petrescu, judecat pentru exterminarea „duşmanilor poporului”

Aproximativ 100 de persoane au decedat în Pentenciarul Galaţi, între anii 1959-1961, când închisoarea era condusă e colonelul Marian Petrescu. Ofiţerul ar fi impus un regim de exterminare a celor închişi. Procurorii l-au trimis astăzi în judecată pe Petrescu pentru tratamente neomenoase.

Fostul comandant al Penitenciarului Galaţi, colonelul în rezervă Marian Petrescu, a fost trimis în judecată astăzi de procurorii ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tratamente neomenoase.       

Potrivit procurorilor SUPC, în perioada 1 februarie 1959 – 12 iunie 1961, Petrescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Galaţi, „prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârşite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligaţiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreţionare, prin abuz de funcţie, a supus, din motive politice, colectivitatea deţinuţilor politici (contrarevoluţionari) încarceraţi în acest penitenciar, aflaţi sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), tortură fizică şi psihică şi exterminare”.

Politica de stat: lupta cu duşmanii regimului

Astfel, arată procurorii, faptele reţinute în sarcina acestuia au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară", împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor „contrarevoluţionari", adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galaţi, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup.

În concret, se arată în rechizitoriu, Petrescu  ar fi supus deţinuţii la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate şi în mod sistematic în timp deţinuţilor politici, cărora le-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistenţă medicală sau acordarea ei în condiţii improprii pentru tratarea bolilor de care aceştia sufereau, ţinerea în frig pe timp de iarnă, condiţii mizere de cazare şi echipament), tortură fizică şi psihică concretizată în bătăi repetate, sancţiuni disciplinare, pedepse şi exterminare.

„Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenţie menţionat, dintre care 90 deţinuţi politici (contrarevoluţionari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză”, este concluzia anchetei.

„Regimul de exterminare”

Aşa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul  penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că regimul de exterminare impus deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Galaţi de Petrescu în perioada de referinţă, respectiv 1 februarie 1959 – 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic şi diferite forme de abuz, constând în:

• completa izolare în care erau ţinuţi deţinuţii politici;
•  lipsa unui program de socializare şi a permisiunii de a munci, precum şi nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea;
• sancţiunile extrem de dure şi disproporţionate faţă de gravitatea abaterilor deţinuţilor sau chiar în lipsa acestora;
• regimul alimentar deficitar şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare;
• condiţiile mizere din celule.

„Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speţă a inculpatului Petrescu Marian rezultă şi din faptul că în aplicarea normelor privind decesele deţinuţilor, aceştia, după deces, erau înmormântaţi într-o zonă anume destinată din cimitirul Galaţi, fără să fie înştiinţate familiile şi fără să li se cunoască locul de înmormântare. Toţi deţinuţii decedaţi în perioada de referinţă au fost înmormântaţi în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii”, mai arată procurorii.

Pentru încadrarea juridică a faptei  în infracţiunea de tratamente neomenoase,procurorii au avut în vedere, printre altele, şi Sentinţa Penală nr.122/F, din 24 iulie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr.3986/2/2014, privind pe inculpatul Alexandru Vişinescu, care a stabilit că faptele menţionate sunt prevăzute de legea penală pe toată perioada între săvârşirea de către inculpat a primelor acte materiale de executare şi până în prezent.

Procedura penală

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea inculpatului în postura de „duşmani" (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art. 2314 alin.l şi alin.3 din acelaşi cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută, în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale, pentru infracţiunea de omor.

Prin Decizia nr.511/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr.75 din data de  30 ianuarie 2014), Curtea Constituţională, raliindu-se jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat, cu valoare de principiu, constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal 1968 privitoare la aplicarea imediată a dispoziţiilor, mai severe, referitoare la imprescriptibilitate, inclusiv în cazul infracţiunilor comise anterior reglementării acesteia, exceptând situaţia când termenul de prescripţie iniţial prevăzut era deja împlinit la data intrării în vigoare a acelor dispoziţii.
În actualul Cod penal - Legea nr.286/2009 (intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014), a fost menţinută dispoziţia din Codul penal 1968, potrivit căreia prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra umanităţii, indiferent de data la care au fost comise (art. 153 alin.2 lit.a).

Procurorii mai arată că, faţă de cele arătate mai sus, se reţine că incriminarea faptelor săvârşite de Petrescu ar fi avut loc sub imperiul tuturor legilor penale care s-au succedat de la primele acte materiale de executare şi până în prezent, precum şi imprescriptibilitatea tuturor infracţiunilor continuate al căror conţinut constitutiv îl realizează acestea conform legilor penale succesive, raportat la momentul comiterii ultimului act, potrivit art.5 din Codul penal, legea mai favorabilă este Codul penal din 1968. Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.