Ieri a fost genul acela de zi în care te gândeşti, ca medic pasionat de inovaţie în beneficiul bolnavilor, la ce bun tot acest efort? Şi ce naiba mai cauţi aici, dacă nu interesează aproape pe nimeni ajutorul pe care vrei să-l dai pentru rezolvarea unei situaţii? 

Să recapitulăm, pentru a înţelege cu adevărat nivelul ignoranţei şi al autosuficienţei din sistemul sanitar românesc.

Marţi, pe 16 februarie, scriam în premieră că testarea pentru toxina Shiga este obligatorie în situaţii clinice precum cea a copiilor de la Piteşti, fiind singura cale prin care se puteau diagnostica din timp şi se puteau evita complicaţiile şi, poate, chiar decesele celor trei micuţi. În aceeaşi zi, directorul de la Spitalul de Pediatrie din Piteşti recunoştea că medicii din Piteşti nu au avut la dispoziţie aceste teste rapide, dar le-a comandat luni, pe 15 februarie. Un test costă 25 de euro.

Joi, pe 18 februarie, reveneam pe platforma Adevărul.ro cu alte informaţii: testarea rapidă se putea face şi la Institutul Cantacuzino. Informaţia a fost confirmată, o zi mai târziu, de directorul Institutului. Ştirea este preluată doar de Antena 3, de ziarul Ring şi de pressone.ro. În acelaşi timp, ministrul Sănătăţii face turul televiziunilor, într-o acţiune de PR disperat. Niciun moderator nu-l întreabă despre testarea pentru toxina Shiga.

Duminică, 21 februarie, micuţul din Argeş ajunge la Insitutul „Matei Balş” din Capitală. Pe 13 se internase la Piteşti, iar pe 14 venise la un spital privat din Bucureşti. Nu se poate pune problema că părinţii au fost dezinteresaţi. Diagnosticul: „diaree dizenteriformă cu rectoragii”. Medicii se gândesc nu la testarea pentru toxina Shiga (un demers logic, având în vedere istoricul, momentul şi aria geografică din care provenea!), ci îl trimit pe micuţ la Spitalul „Grigore Alexandrescu”, pentru „excluderea patologiei chirurgicale”. Patologie chirurgicală, la un copil de un an şi câteva luni, la 8 zile de la primul episod diareic?! Mda, se vor găsi medici destui care să apere cu argumente ştiinţifice această fantezie.

Deloc surprinzător: în câteva zeci de minute, se exclude o posibilă cauză chirurgicală, iar copilul ajunge nu înapoi la „Matei Balş”, ci la Spitalul „Victor Babeş”. Comunicatul MS nu explică de ce, poate o va face ancheta. La „Victor Babeş” i se fac multe-multe analize, dar toate sunt negative: rotavirus, adenovirus, Shigella etc. Atât că lipsea un test. Aţi ghicit: pentru toxina Shiga. Copilul este externat la prânz, aceeaşi perioadă a zilei în care ministrul se lăţea pe ecran la ProTV, vrând să ne demonstreze că situaţia este sub control. Probabil asta au crezut şi părinţii micuţului. Au mers acasă liniştiţi şi încrezători.

Marţi, 23 februarie, situaţia se complică, iar seara copilul ajunge la Spitalul de Pediatrie de la Piteşti. Sunt 10 zile de la prima internare aici. Diagnosticul: „boală diareică acută enteroinvazivă, cu sindrom de deshidratare acut 5% si sindrom febril asociat”. În completare, mai aflăm: „în urma investigaţiilor s-au constatat semne de infecţie, deşi rezultatul coproculturilor s-a menţinut negativ”. Ce surpriză! Să nu fi aflat medicii sau cei care au scris comunicatul Ministerului că bacteria E.Coli dispare din coprocultură, dar rămâne toxina care, de altfel, şi produce sindromul hemolitic uremic? Nimic nou: despre testarea toxinei Shiga nu poate fi vorba nici la acest moment, la o săptămână de când directorul afirmase că a comandat aceste teste!!

Miercuri, 24 februarie, medicii de la Piteşti au găsit soluţia: să-l trimitem la Bucureşti, la Spitalul „Marie Curie”. Aşa cum au făcut şi cu ceilalţi 12 copii, trimişi în Capitală cu 3 săptămâni în urmă. Micuţul a ajuns în jurul orelor 15, i s-au făcut analize şi, surpriză-surpriză: „Din coprocultura, în urma testării, s-a pus pus în evidenţă prezenţa Verotoxinei secretate de o tulpină de Escherichia Coli”. Totul s-a clarificat, aşadar, în câteva ore prin simpla testare pentru toxina Shiga (verotoxina este o toxină din familia Shiga). Micuţul internat acum la „Marie Curie” este primul care a beneficiat de testarea pentru toxina Shiga. Primii copii, internaţi la începutul lunii februarie, nu au fost testaţi. De aceea, în acest moment avem doar supoziţii, nu şi certitudini privitoare la cauza bolii lor. 

Testarea s-a făcut abia la ultima staţie terapeutică, la Spitalul „Marie Curie”, cu toate că la Piteşti, de exemplu, directorul ne asigura că a comandat testele în urmă cu o săptămână. Ce s-a întâmplat cu ele? Le-a comandat cu adevărat vreodată? Şi de ce nu a apelat, măcar acum, la Institutul Cantacuzino? De ce nu a fost testat micuţul la celelalte spitale din Bucureşti, în condiţiile în care starea sa clinică indica foarte clar această opţiune? Este foarte greu de înţeles de ce medicii nici măcar nu au ridicat suspiciunea, în condiţiile supra-expunerii mediatice a cazurilor de acest tip.

Sistemul de sănătate a înregistrat încă un eşec lamentabil, care putea fi evitat dacă la nivelul superior, al Ministerului Sănătăţii, cineva ar fi fost în mod real interesat să pună în practică, prin ghiduri şi protocoale, întreg planul de acţiune pentru situaţii de acest tip. Sunt situaţii complexe şi relativ noi, de aceea este atât de important ca medicii să fie bine ghidaţi în practica lor de la cel mai înalt nivel al statului.

Este în măsură cineva din Ministerul Sănătăţii să ne pună la dispoziţie protocolul terapeutic care prevede modul în care trebuie folosit testul pentru toxina Shiga? Atât versiunea anterioară declanşării crizei, cât şi cea de după. S-au întâlnit comisiile de specialitate ale ministerului (în special cea de pediatrie şi cea de epidemiologie) în ultimele 3 săptămâni, cu scopul de a realiza o actualizare a protocoalelor, în condiţiile în care a fost atât de clar că a lipsit cu desăvârşire o gândire unitară, coordonată şi adusă la zi din punt de vedere ştiinţific?

De răspunsul la aceste întrebări depinde configuraţia listei de demiteri. Directorul de la Piteşti şi şefa DSP Argeş trebuie să fie acolo, dar nu singuri. Răspunderea cea mare este la nivel central, acolo unde se face politica de sănătate publică.