Bunul samaritean merge în club. Despre protestul împotriva Patriarhului

Avem în premieră un protest civic îndreptat împotriva Bisericii Ortodoxe. Alimentat de obişnuiţii neprieteni ai acesteia, dar stârnit chiar de biserică, care nu reuşeşte deloc să arate că a înteles ceva din el. Pilda bunului samaritean ar putea ajuta aici, în întelegerea mesajelor conducerii BOR care au enervat atât de mult societatea civilă.

Un om are nevoie de ajutor, pe lângă el trece un învăţat, care nu îl ajută şi un neînvăţat care îl ajută. Primul ştia legile, al doilea poate că nu. Dar el a făcut binele propovăduit de legile ştiute de celălalt. El este adevăratul creştin.

În incendiul tragic de la Colectiv au fost câţiva buni samariteni care şi-au dat viaţa salvând pe cei aflaţi în suferinţă. Despre cât de înălţător la cele sfinte, din perspectivă creştină, este gestul lor, a scris minunat părintele Ioan Florin. Un text de o precizie teologică impresionantă. Dar, din păcate, imediat după incendiu, într-o parte a lumii orotodoxe au inceput să circule nişte gogomănii sinistre, un fel de bucurie sadică pentru ce s-a întamplat. Un discurs jihadist, muriseră nişte satanişti, nişte duşmani ai dreptei credinţe, îşi meritau soarta. Vârf de lance a fost infractorul recidivist Becali, purtător de cuvânt tolerat al BOR. Biserică care, într-o primă fază, s-a ferit să fie empatică tragediei, ba chiar a dat impresia că ar tolera acest curent de opinie care vorbea în numele ei. Acest val de ură a dus la o reacţie dură împotriva bisericii. Care nu s-a grăbit să se dezică de aceştia, ci să pozeze în victimă a protestelor. Aici a picat foarte prost afirmaţia Patriarhului Daniel „Oamenii sa meargă la biserică, nu în club“. Într-un moment de asemenea emoţie, a fost gaz pe foc. Din păcate, BOR a crescut astfel de specimene în propria curte şi nu dă semne că s-ar lepăda de ele. La ce îi foloseşte Becali bisericii, de a fost decorat şi i se permite să vorbească în numele ei? Financiar, desigur, ceea ce alimentează critica principală la adresa Patriarhului, că a transformat BOR într-o corporaţie avidă de bani.

Altă declaraţie naucă a fost cea a purtătorului oficial de cuvânt, „Preotul nu poate merge neinvitat“. Şi nu poate sluji în stradă. Da, acestea sunt probabil regulile, legile celui care a trecut pe lângă cel în nevoie. Dar nu acesta este spiritul creştinismului. Nimeni nu se aştepta ca Patriarhul să vină în straie bogate, cu alai şi să facă slujbă cu sobor în faţa clubui. Dar să vină discret, să aprindă o lumânare şi să arate compasiune, asta ar fi fost alinare pentru cei care sufereau acolo. Acesta ar fi fost bunul samaritean. Aşa a facut Arhiepiscopul catolic, IPS Robu, o prezenţă pe cât de modestă, pe atât de impresionantă. Cu atât mai stridentă aroganţa şi nepăsarea BOR. Aşa s-au vazut lucrurile din afară.

Iar apoi nu a urmat nici un moment limpede de smereneie, de părere de rău. Dimpotriva, a urmat un îndemn agresiv „Nu învăţaţi voi Biserica care e rolul ei. Învăţaţi mai bine credinţa orotodoxă“ . În două propoziţii găsim mai multe erori teologice. Biserica nu se restrânge la conducătorii ei, biserica sunt toţi credincioşii, iar faptul că o parte dintre aceştia au chemat, degeaba, înalţii ei reprezentanţi arată o ruptură care trebuie corectată, nu întărită. Apoi, ortodoxia consideră ca erezie infailibilitatea de jure papală, foarte rar folosită de catolici, dar acordă şefilor ortodocşi o infailibilitate de facto. Orice critică la adresa unui gest al unui conducător ortodox este văzut ca un atac la adresa întregii biserici, a credinţei strămoşeşti, etc. De aici o contraofensivă a bisericii împotriva unor duşmani imaginari, încoronată de, cred, cel mai neplăcut mesaj al Pariarhului „Ne retragem în spaţiul liturgic, la fel ca în timpul prigoanelor vechi“  

Să vorbeşti aşa înseamnă să desconsideri complet Sfânta Tradiţie. În primele secole, prigoana însemna martiriu, însemna creştini care mureau în chinuri groaznice pentru că nu se lepădau de credinţă. Cum te poţi compara cu acei creştini? BOR este în cel mai fertil moment al istoriei sale, are sprijinul permanent şi foarte generos al statului, are o masă materială în continuă expansiune, un regim fiscal preferenţial, işi construieşte, într-o perioadă de criză, din bani publici cea mai mare catedrală din istorie, are chiar şi însoţitori de la poliţie pentru şefii săi. Să te compari cu cei care făceau sluje pe ascuns şi erau crucificaţi în piaţa publică este puţin spus deplasat.

Ajungem la următoarea critică a societăţii civile: aroganţa conducerii BOR.Cultivată în parteneriatul cu politicienii, pană să se confunde cu aceştia. Uşor de asimilat corupţiei. Este o imagine care s-a construit în timp, liderul religios si politicianul, strâns uniţi nu în jurul credinţei, ci a banilor. Am avut un arhiepiscop care compara un politician corupt, pe Radu Mazăre, cu un sfânt al Bisericii, am avut campania de sprijnire a „ortodoxului“ Ponta, am avut decorarea lui Dragnea. Avem finaţarea bogată a acestora pentru biserică. Pas cu pas aceasta a punctat în acest sens negativ.

Iar acum, în premieră, vine o contestare. Care pare din afară, dar nu este. Cât timp BOR este finanaţată din bani publici, justificată prin utilitatea sa publică, are o şi o  răspundere la fel de  publică. Aceasta este dimensiunea socială. Iar din perspectiva teologică, nu învţăţati VOI biserica sună ca o excomunicare. Cum se poate justifica expedierea sumara a celorlalţi în afara bisericii?! Daca ar fi cineva de pus sub reflector, sunt cei care, în numele credinţei ortodoxe, promovează un discurs al urii şi al bucuriei în fata suferinţei aproapelui. De care biserica ar face bine să se lepede.

Bunul samaritean care a murit, sub mai multe identităţi, la club, merita o cinstire din partea Bisericii ortodoxe. Era atât de simplu.

De aceste greşeli au profitat cu brio cei care aveau dinainte ceva cu biserica, numărând aici şi manipulatorii de serviciu materialişti dialectici de modă nouă.  Dar de această dată au primit muniţie chiar din parte „duşmanului“. Spiritul critic şi urechea păstorului îndreptată catre cei păstoriţi par a fi păcate capitale, deşi nu sunt deloc parte a credinţei ortodoxe. Care spune că bunul samaritean, care aplică legile, este creştinul adevărat, nu păstratorul acestora.

Pe valul emoţiei colective, mesajele greşite pe care le-am analizat în articol au căpătat dimensiuni gigantice. Pentru că vin peste nişte obiceiuri cel puţin discutabile ale BOR din ultimii mulţi ani. Nu cred că valul revoltei va mişca titularul funcţiei de patriarh, dar o revizuire a legăturii şefilor BOR cu membrii ei ar fi de bună cuviinţă. De asemenea, o schimbare profundă a modului de comunicare a faptelor bune ale bisericii. Mulţii ei slujitori de excepţie, din ţară sau din diaspora, sunt pre puţin vizibili sub imaginea de la centru. Inclusiv un bun preot samaritean venit la club. Vă ofer un alt exemplu de reacţie frumoasă faţă de tragedia de la Colectiv. Credincioşii au nevoie sa fie conduşi de buni samariteni.

„Să ne iubim unii pe alţii, ca într-un gând să mărturisim” Iubirea fata de celălalt poate veni şi neinvitată. Şi fără coloană oficială. Şi în orice spaţiu din lumea creată de Dumnezeu care ne-a lăsat această poruncă.

Ca încheiere, vă ofer un banc despre ortodocşi care circulă în lumea catolică: Moare un catolic şi ajunge în rai. Este intâmpinat de Sf Petru, care îi arată locurile. La un moment dat, trec pe lângă un zid unde îi spune „Ştt, vorbeşte foarte încet, dincolo de zid sunt ortodocşii şi ei cred că sunt singuri în rai“.

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

ACTUALIZARE: Între timp Patriarhul a publicat un mesaj de iertare, dar nu pentru că BOR ar fi greşit cu ceva, ci „dacă unele cuvinte ale noastre au fost insuficient de lămuritoare sau au fost răstălmăcite” Cu alte cuvinte, nici un răspuns la criticile protestatarilor. Apoi, dacă tot este prigoană, a plecat cu un avion particular sa primească titlul de cetăţean de onoare al judeţului Suceava.