Alina Mungiu-Pippidi: Toader jr., dă tu exemplu lui Coldea şi compania
Îl îndemn pe dl Toader jr., ca ieşeancă şi persoană care a părăsit o universitate locală pentru că mi se părea anormal să îmi fac cariera în aceeaşi universitate unde tatăl meu fusese decan şi mulţi profesori îmi erau prieteni de familie, să renunţe la postul cîştigat prin concurs fără să mai aştepte rezultatul anchetei Ministerului Educaţiei, protejînd astfel reputaţia sa, a tatălui său, şi mai ales a universităţii.
Meritocraţia românească a continuat să funcţioneze cu motoarele la maxim şi vara asta. La Externe a ajuns secretar de stat un băiat care fusese prins copiind cu cîţiva ani înainte la un examen de la Curtea de Conturi şi dat la TV. Nu e vorbă, pînă acum a fost la justiţie şi nu a zis nimeni nimic. Fiul ministrului Justiţiei, şi el, s-a transferat de la celebra secţie de drept a Universităţii private Petru Andrei din Iaşi, aia călcată de DNA că decanul şi frate-su înscriau admitenţii direct în anul trei în departamentul de stat unde tatăl lui e profesor, deşi Universitatea Alexandru Ioan Cuza are printre cele mai vechi regulamente contra nepotismului. Ca tată-său e rector suspendat sau rector în funcţie, nu mai contează, fapt e că fiul, notar în plus, nu are de ce să promoveze de la un departament de doi bani la unul unde e tată-său profesor, cert la un băiat de talentul lui are alte locuri unde se poate desfăşura şi nu moare de foame dacă nu e asistent universitar la UAIC.
Ce e în comun între concursul prin care Toader junior a încălcat regulamentul intern anti-nepotism al UAIC- care a luat puncte de fiecare data în clasamentele universităţilor curate pentru că are acest regulament, deşi iată că nu îl aplică, şi concursul de conferenţiar luat de generalul Coldea la Academia Naţională de Informaţii, unde numai el mai lipsea ca să se predea o anticorupţie şi integritate publică de nivel maxim? Un singur lucru. Faptul că nici un concurent nu s-a mai prezentat la concurs, deşi concursurile au fost anunţate legal. Ce, era cineva nebun? Probabil programele prezentate de cei doi concurenţi, ca şi lucrările lor ISI, au pus pe fugă concurenţa. Dar aici intervine problema, pentru că, aşa cum am arătat în ultimul raport CUC, din păcate concursurile cu un singur concurent, pentru că se ştie al cui e postul, continua să fie regula, iar numărul departamentelor şi şcolilor doctorale ale căror număr lor de citate arată că majoritatea acolo sunt nişte impostori, continua să fie enorm, şi pe bună dreptate, că nici ARACIS nu e retras nimănui vreo acreditare- neclar cum de a dat-o în primul rind- şi nici UEFISCDI sau vreo altă agenţie nu s-a apucat să acrediteze, că a pierdut şi puterile legale în acest sens, şi s-a şi amînat întregul proces, ca să nu mai fie îndoieli.
PSD consideră cumva că toată masa de impostori produsă de pseudoacreditarea învăţămîntului superior e electoratul său şi se simte sincer chemat să îl apere.
Mare victorie a SRI, însă, contra Emiliei Şercan, au dovedit că şi-a făcut teza de licenţă în tinereţe din două lucrări de Mircea Toma, Monica Macovei şi Dan Mihai, toţi colaboratori ai noştri, şi nu i-a citat destul de des.
Şercan a făcut un doctorat în străinătate între timp şi a învăţat să citeze. Procesul trebuia făcut nu ei, care are „vina“ de a fi arătat mecanismul prin care securiştii se convertesc în elită academică, ci Universităţii din Sibiu, care nu avea şi nu are de ce să aibă secţie de jurnalism, că nu are cine să predea la ea, nici nu i-ar fi trebuit acreditată secţia respectivă, şi aşa mai departe. Cîte facultăţi de jurnalism şi comunicare credeţi că sunt în România, cîte au ceva de a face cu viaţa academică, că aştfel jurnalismul, să ne ierte Dzeu, îl poţi preda şi învăţa la şcoala de vară, restul se învaţă de la editori, cîţi profesori care să poată fi numiţi academici sunt în ele şi ce calitate au tezele de doctorat şi masterat se scriu? Sau mai clar, ce avem cu o teză de acum zece ani cînd întregul domeniu este sub orice standard admisibil şi simpla sa existenţă pe standardele actuale garantează producţia a sute de lucrări anuale care nu satisfac criteriile academice pentru a primi diplome universitare, şi nu nişte certificate de training?
Problema cu Toader jr. şi cu Coldea nu e complicată. Coldea, ca orice român de valoare, nu are unde se duce după ce nu mai e la SRI şi nu mai controlează informal toată anticorupţia politizată de la noi, deci musai să devină academic. Toader jr mi se pare că are mai multe posibilităţi, şi îl îndemn, ca ieşeancă şi persoană care a părăsit o universitate locală pentru că mi se părea anormal să fac o carieră în aceeaşi universitate unde tatăl meu fusese decan şi mulţi profesori îmi erau prieteni de familie, să renunţe la postul cîştigat prin concurs fără să mai aştepte rezultatul anchetei Ministerului Educaţiei, protejînd astfel reputaţia sa, a tatălui său, şi mai ales a universităţii, unul din puţinele lucruri decente cu care se poate mîndri oraşul Iaşi. Peste ani, nici el şi nici alţii nu-şi vor mai aminti acest incident, viaţa e plină de posibilităţi.
Problema e la Liviu Pop, ministrul Educaţiei, şi la comisiile de învăţămînt şi la partide. Am făcut o emisiune la TVR cu dl Pop acum vreo doi ani, cînd nu era ministru, şi m-am convins că linia lui e clară, să nu se oprească fabrica de doctorate. PSD consideră cumva că toată masa de impostori produsă de pseudoacreditarea învăţămîntului superior e electoratul său şi se simte sincer chemat să îl apere. Nici măcar de formă nu spune altcumva, deci va continua să plouă cu teze în comunicare, drept şi Securitate naţională care nici nu merită verificate pentru plagiat, ci aruncate direct la coş. Cu partidele de opoziţie nu stăm mai bine. Reamintesc că subcomisia UEFISCDI de la medicină nu a vrut să discute teza lui Buşoi sesizată de mine pentru că nu era de medicină, şi greu au găsit nişte referenţi care să se uite la aspectele ei de plagiat. Mărturisesc însă că astea sunt un fleac faţă de faptul că el s-a putut face doctor în medicină cu cîteva pagini la două rînduri compilate din programe de partid şi un manual de doctrine politice editat de mine, şi că o dată ce o comisie s-a exprimat că asta nu e teză de medicină titlul trebuia anulat fără să mai pierdem vremea cu softurile de plagiat. Dar nu s-a făcut aşa pentru că nu există lege clară în acest sens, universitatea de Vest a fost fericită să paseze cazul la UEFISCDI, unde stă de peste un an, iar UEFISCDI parcă văd că ne spune că doar universităţile pot retrage titlurile, că doar ele le-au dat, asta a fost contribuţia dnei Andronescu, principala apărătoare din legislativ a imposturii autonome universitar, deşi ea personal nu e o impostoare, nici o plagiatoare, cum a fost fost acuzată.
Societatea civilă din educaţie şi măcar un partid care vrea să cîştige alegerile, dacă există, în loc să piardă vremea prin vacanţă, ar trebuie să construiască pas cu pas o nouă procedură de evaluare.
Pe scurt, e vorba de a evalua şi retrage acreditări la specialităţi şi departamente întregi, iar asta nu se poate, că rectorii sunt un influent lobby politic, fiecare baron local îşi apără universitatea lui şi fiecare electorat vrea o fabrică de diplome în judeţ.Altfel, Ministerul Educaţiei a reuşit să facă nişte evaluări ale ministerului, începute anul trecut, pe lîngă cele CUC, ca atare la ora asta avem clasamente perfect obiective ale universităţilor, pe bază de citări şi altele, deci ştim cine trebuie închis, cine trebuie trimis la şcoala de corecţie şi cine are şanse să promoveze cu ceva reforme.
Iar societatea civilă din educaţie şi măcar un partid care vrea să cîştige alegerile, dacă există, în loc să piardă vremea prin vacanţă, ar trebuie să construiască pas cu pas o nouă procedură de evaluare, cu organisme noi şi curate, după metodologiile noi brevetate de noi şi să ceară la primele alegeri oamenilor să le dea un vot ca să cureţe educaţia de impostori pe baza unei noi majorităţi parlamentare. Dacă nu arată că ştiu, în detaliu, ce au de făcut, dacă nu reuşesc să aibă un partid de oameni fără diplome false şi care pricep că acesta e un subiect bun de lăsat în urmă PSD, iarăşi ne alegem cu oameni fără curaj şi cu planul să se schimbe totul fără a schimba nimic, sau cu falsul consens din România educată – de impostori.
Puteţi comenta acest text pe România Curată
Se încarcă comentariile...
