Alina Mungiu-Pippidi: Cercul vicios şi cercul virtuos. Două scenarii pentru România

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele SAR
Alina Mungiu-Pippidi este preşedintele SAR

Vorbim mult de Vaslui zilele astea, datorită unui caz banal la ţară, nişte băieţi dotaţi cu o maşină au folosit-o ca să culeagă o fată pe care au făcut-o cu toţi prietenii lor „poştă”, în climatul de îngăduinţă al sătenilor şi chiar al magistraţilor locali. Precedenta ocazie în care Vasluiul s-a mai ridicat la asemenea nivel de faimă a fost cazul Tanacu, de la care au trecut exact zece ani.

Monahii de la Mănăstirea Sfânta Treime care au ţinut timp de trei zile o fată imobilizată pe o cruce de lemn şi au supus-o unui ritual de exorcizare până la deces au primit pedepse cu închisoarea dar au fost demult eliberaţi condiţionat, întorcându-se la viaţa lor veche. În cei zece ani trecuţi, regiunea Nord-Est din care face parte Vasluiul a rămas a doua în topul sărăciei din Europa, după vestul Bulgariei, cu reflectarea civilizaţională corespunzătoare – în Caţavencii cules de pe aeroport am găsit gluma crudă că peste tot în ruralul românesc se ciopleşte în lemn sau piatră, numai în Vaslui în carne de om. Partidul Social Democrat se clasează regulat primul la alegerile din acest judeţ. Conform României Curate, pentru fapte de corupţie comise în Vaslui au fost condamnate definitiv 26 persoane în perioada 2010-2014, în peste optzeci la sută din cazuri cu suspendare. Jumătate din cazuri au implicat fonduri UE.

Cei zece ani de la cazul Tanacu la cazul Văleni, evident scurşi degeaba pentru evoluţia moravurilor şi statului de drept vasluian, au adus evoluţii în alte judeţe româneşti? Să luăm de exemplu Caraşul, în ceva mai bogata regiune Vest: de şapte ani nu e rezolvată asasinarea unui consilier local care investiga pe hoţii de lemne. Acolo au condus şi conduc democraţii familiei Frunzăverde şi gaşca lor locală. Sau luaţi Buzăul, cândva primul în topul autoritarismului (mai bun un sistem politic cu un singur partid pe vremea tezei mele de doctorat, Românii după ”89 în 1995) unde vechii liberali au reuşit să se ridice la vârf o vreme, doar ca să ducă pe culmi mita stupidă, împărţită prin contract, sau luaţi Prahova, unde PSD a arătat că poate fi şi în fruntea bogaţilor, nu doar a săracilor. Povestea e peste tot aceeaşi. Zece ani care nu au schimbat nimic. Sau, dacă îi traducem în fonduri pre-structurale şi structurale destinate ridicării nivelului acestor regiuni, vedem nu zece ani de dezvoltare, ci zece ani de prăduire. Fondurile astea au fost concepute ca să scoată Vasluiul şi Buzăul din lumea a treia, să cureţe Prahova de fierul vechi şi cauciucul care zace prin albie, să protejeze pădurile din Caraş. Fie nu s-au chelltuit, că erau prea cu restricţii, fie au fost taxate rău de parandărăt, comisionul recuperat de partidele corupte prin firme favorite. Fapt e că ţara nu s-a mişcat defel – la marginea Bucureştiului, care este peste media de venit a regiunilor UE deja pasc mieii printre gunoaie în periferia ilfoveană iar în noaptea de Înviere se aprind focuri pe marginea bălţilor ca să încălzească morţii – un obicei pre-creştin. Filmat de mine anul acesta în multiple locaţii.

Dacă eu cred că se poate totuşi face ceva pentru ţara săracă, demoralizată şi plină de prădători pe care o văd aşa de puţin schimbată faţă de tinereţea mea din anii optzeci sub Ceauşescu e pentru că mă uit mereu la acel grafic al meu care prognozează ce nivel de guvernare ai în funcţie de nivelul de dezvoltare umană la care ai ajuns. 56 la sută din estimări sunt corecte – asta face relaţia semnificativă, dar tot asta înseamnă că 44 la sută din cazuri se comportă altfel decât te-ai aştepta, sunt fie mai bine, fie mai rău decât ar prezice nivelul lor de dezvoltare. Ţările care performează mai bine, fie că sunt performeri istorici, ca Danemarca, fie că sunt performeri recenţi, precum Capul Verde, le-am studiat în ultimii ani pe toate. Ţările care sunt sub nivel, ca Rusia, China, Zimbabwe sau Venezuela, de asemenea le ştiu. Din cele în care nu am lucrat pentru vreo agenţie de dezvoltare (ca Venezuela) am studenţi, şi am condus deja destule cercetări. Toate acestea m-au convins că dincolo de fatalităţi, liderii, grupurile de oameni care vor alte reguli ale jocului, coaliţiile binelui contează, ele explică cele peste douăzeci de excepţii pozitive pe care le găsesc, tot aşa cum oamenii particular de răi, dar care reuşesc să coalizeze răul, le explică pe cele negative.

Ei bine, România şi Bulgaria sunt exact unde te aştepţi să le găseşti. E normal: au săteni care trăiesc în preistorie, capitaliştii de succes sunt cei care nu au plătit niciodată taxe şi liderii au ajuns în politică pentru că asta e calea cea mai sigură şi scurtă de ascensiune socială (nu e aşa în ţările avansate, unde afacerile sau anumite profesiuni sunt cele care aduc succesul în viaţă). Dar asta nu e o condamnare, dimpotrivă – aşa cum am strecurat ţara în UE fără ca ea să merite, pentru că nişte oameni strategici s-au aliat la momentul potrivit, şi populaţia, aşa amărâtă cum e ea, a vrut asta clar şi ferm, tot aşa şi acum ţările astea se pot schimba. Iată cum arată, în doar câţiva paşi rudimentari, cele două scenarii, cel vicios, în care tranziţia noastră se zbate de 25 de ani, şi cel virtuos, în care câteva măsuri pozitive declanşează lanţul care aduce dezvoltarea pe care o dorim. O să le pun în opoziţie, fără comentarii:

Scenariu vicios Scenariu virtuos Balanţa fiscală realizată cu trudă şi chiar sacrificiu se va dezechilibra din nou prin reintroducerea privilegiilor pentru sutele de mii de pensionari din instituţiile de forţă, armată şi poliţie, ca pensii speciale, şi reintroducerea în general a arbitrariului în partea de salarizare şi pensii a bugetului (Propunere Gabi Oprea, promulgată de Klaus Iohannis în schimbul aprobării lui MRU la SIE). Va fi primul lucru la care va trebui să renunţăm când vom negocia intrarea în euro şi vom prinde Grecia din urmă. Cum în afară de FMI şi de mine mai există forţe ale raţionalităţii, legea va fi revocată de Curtea Constituţională după ce un sindicat al profesorilor o va ataca în instanţă, argumentând caracterul ei discriminativ faţă de categoriile nemilitare (medici, profesori). Fiscul revigorat va continua să ceară numai la comandă şi ocazional execuţia datornicilor din opoziţie, de genul TVR sau privaţi. Finanţele vor executa fără discriminare companiile private şi cele publice care nu îşi plătesc datoriile, mai ales la CAS, în cap cu eternul campion, Regia Autonomă a Huilei, a cărui persistenţă în top timp de 20 de ani arată că România nu a făcut niciodată reforma structurală. Prin executarea silită a companiilor de stat bugetul Sănătăţii se va revigora subit. Regiile autonome vor continua să ne tragă în jos în topul Doing Business, cu cele mai mari costuri de tranzacţie la gaz şi electricitate (incluzînd şpaga) sau costuri ecologice (Romsilva). O să ne controlăm monopolurile la sânge şi eventual o să le şi spargem sau schimba din nou managementul şi/sau proprietarul, pentru a obţine nişte standarde de calitate la preţuri acceptabile şi pentru a lichida cu sectoarele privilegiate din economie. Vilele de protocol ale Romsilva vor deveni tabere pentru copiii cu note bune. În timp ce se vor acuza unul pe altul, partidele principale vor continua să fie la fel de iresponsabile fiscal, dublând alocaţii, susţinând pensii privilegiate şi susţinând aceleaşi măsuri pe care le demască la adversarii politici. Partidele concurente în alegeri vor prezenta Consiliului Fiscal programe atât de concrete şi o filosofie bugetară aşa de clară încât Consiliul va putea oferi o evaluare precisă a cât de finanţabile sunt programele concurenţilor în alegeri şi cu ce cost suplimentar pentru votanţi, conform acestui model australian pe care îl vedeţi aici. Nu se va face nici un fel de plan de dezvoltare în detaliu integrând fondurile europene cu cele naţionale (aditivitate, principiu existent, dar nerespectat) nici pe cinci ani cât e un ciclu de finanţare european, nici pe zece cât a promis preşedintele Iohannis, decât poate de domnii Dragnea Teleorman şi Petrache Ilfov, cu binecuvântarea Academiei Române, ca şi la planul precedent de regionalizare. Încă un ciclu de finanţare europeană specială dedicată Vasluiului sau Buzăului se va scurge astfel în nisip lăsând neatins esenţialul pe baza actualelor programări şi proceduri, banii rămânând fie necheltuiţi, fie fiind dirijaţi politic în locuri cu mic impact de transformare ca şi până acum. Dacă s-ar face ar dispărea toate alocaţiile clientelare deci ar fi atinse direct interesele baronului Frunzăverde şi alţii ca el, care l-au sprijinit pe Klaus Iohannis. La iniţiativa preşedintelui Klaus Iohannis un plan de dezvoltare naţional pe cinci ani plus, în care e prins şi Văleni/Vaslui, va fi adoptat de partide prin consens şi renegociat cu Comisia Europeană ca o supra integrare (şi corecţie) a planurilor disparate actuale, rezultate din două decenii de incapacitate de a ne informa, colecta date şi plănui în mod obiectiv pentru dezvoltarea noastră. Planul va fi rezultatul unei mari consultări naţionale patronate de şeful statului şi al muncii dedicate – voluntare- a catedrelor şi institutelor publice şi private de statistică şi dezvoltare regională, într-un efort naţional care se va solda pentru prima dată cu dezvoltarea unei comunităţi profesionale în domeniul dezvoltării. Dat fiind că orice fel de investiţii vor fi cuprinse în acest plan cheltuiala clientelară pe patinoare va dispărea. Jumătate de miliard de euro dedicat reformei administrative (PODCA) se va cheltui fără a modifica esenţialul în materie de recrutare, pregătire, evaluare, recompensare materială şi promovare a funcţionarilor publici din România, dat fiind că interesele politice se opun unui sistem pe bază de merit şi existenţei unui corp funcţionăresc autonom faţă de factorul politic şi alte interese private. O largă alianţă de sindicate din sectorul public, facultăţi de administraţie, societate civilă şi oameni politici vor iniţia un manifest pentru desfiinţarea instituţiei informale numită politizarea serviciului public care a dus la prăbuşirea capacităţii noastre administrative şi o revizuire a legislaţiei pentru crearea în fine a unui sistem pe bază de merit în administraţia românească. Persoanele care ocupă funcţii strategice pentru cheltuirea fondurilor europene sau eradicarea corupţiei (şef vamă, control, Agenţia Naţională de Integritate) vor contiua să fie recrutate fără nici un fel de competiţie reală, din oamenii de casă ai politicienilor sau agenţi acoperiţi, cu rezultate pe măsura dipomei lor cumpărată la fabricile autohtone particulare. Se va legifera în fine formal că pentru a lucra în sectoarele cu adevărat lucrative, ca ASF, apartenenţa la fosta securitate direct sau a familiei e obligatorie. Prin consens între forţele politice şi cu ajutorul Comisiei Europene vom aduce în fruntea diferitelor programe operaţionale sau zone strategice pentru Schengen (integritate, vămi, frontieră, spălarea banilor) independenţi români sau europeni de pe piaţa internaţională (pensionari de la Interne olandezi, germani), pentru a da un semnal clar de competenţă şi independenţă politică. Aceste persoane nu vor fi recrutate pe post de consilier, ci cu puterea executivă totală şi contract de a creşte capacitatea sectoarelor respective. Nici un fel de reformă administrativă nu va încerca să impună standardele şi să prevină corupţia, astfel că după câţiva ani vom decreta că DNA îşi pierde vremea şi mai bine îi închidem, că, uite, arestează de cinci ani şi corupţia tot înfloreşte. Atenţia se va muta pe reforma puşcăriilor pline de corupţi, ca să îi scoatem mai devreme de acolo şi să îi transformăm în lideri de opinie. Becali, Cristoiu şi Roşca Stănescu vor fonda împreună o universitate unde se va preda despre abuzurile politice ale binomului DNA-SRI în al doilea deceniu al acestui secol. Reforme pe sector de genul celor care au făcut din Otopeni din cel mai corupt aeroport din lume cel mai rapid şi ieftin când vine vorba de transport (nişte automate de emis comenzi la taxi cu un software elementar) vor fi introduse peste tot. Şcolile vor posta bugetul lor pe uşi, ca să ştie părinţii pe ce se duc banii şi unde e nevoie să suplimenteze. O comisie independentă de experţi pentru calitatea lucrărilor de infrastructră publică va valida – sau nu – preţurile şi calitatea lucrărilor. Eliberată de presiune, DNA se va ocupa în fine doar de marea corupţie. După 2016 vom realege o majoritate de prădători în Parlament care vor trece oficial în descrierea slujbei Ministrului Justiţiei că treaba lui e să îi protejeze pe ei de DNA. Mandatul procurorului şef al DNA va creşte la şase ani prin propunere PNL în prima legislatură de după viitoarele alegeri, ca să nu se suprapună cu cele politice, procurorii şefi vor fi finalmente numiţi de şeful statului ca urmare a unui concurs deschis şi cu o prezentare publică integral organizat de CSM, iar bugetul instituţiei va creşte semnificativ. Nu vom afla numele miniştrilor alternativi la cei actuali, pentru că ne-am speria dacă i-am şti, şi după un prim ministru pus acolo de baroni, dar care măcar era sus pe scara de IQ vor urma unii puşi de servicii, sau cărora li s-a cumpărat locul de către mediul de afaceri, dar care nu ar putea rezolva o problemă de nivelul clasei a noua şi tocmai de aceea au câştigat procesul de selecţie. Fiecare va mai face câte un pas mic din cei promişi de preşedintele Klaus Iohannis. Guvernul Ponta va schimba pe secretarul de stat care a spus la Comisia Europeană că s-ar declanşa un incident diplomatic dacă recomandările mele de bună guvernare ar fi urmate. PNL va anunţa un viitor guvern cu nume strălucitoare, fără diplome de la universităţi private româneşti, şi fără participare la guverne precedente unde a devenit clar că paradăndărâtul era regula jocului, ca să motiveze lumea să dea jos guvernul Ponta. Românii vor continua să aleagă răul cel mai mic dintre două partide mari decimate de DNA şi care au rezolvat problema reprezentativităţii aducând în locul celor băgaţi la puşcărie oameni din familie, în care poţi avea încredere că le vor da înapoi locul după ce îşi servesc datoria faţă de societate. Partidele mari vor trece de la câteva mii de membri la sute de mii de membri după ce la localele din 2016 românii le vor da o lecţie, ca în Spania, alegând în toate oraşele mari primari independenţi din localnicii care chiar au făcut ceva pentru oraş când au avut ocazia. Românii vor continua să publice două best seller-uri pe an despre excepţionalitatea ţării lor complet banale şi aliniate la nivel de guvernanţă cu Burkina Faso (dar un pic mai prost), fără referinţe sau argumente, dar abundând de cuvinte ca destin, popor, istorie care vor fi mult citate la coafor şi emisiunile pe Radio Cultural. Se vor introduce criterii de evaluare în învăţământul superior şi cercetare, referenţi anonimi pentru publicaţiile ştiinţifice, autopublicarea de ONG-uri sau edituri de buzunar va fi considerată nulă, şi jumătate din universităţile ca Reşiţa, institute de cercetare sau secţiile Academiei unde contribuţia cumulată a membrilor nu duce la un index Hirsch de zece se vor închide. Inginerul electrician Cristian Mirescu îşi va schimba a treia oare prenumele ca să continue să păstorească subiectele la balacalaureat şi evaluarea naţională sub al douăzecelea ministru de paie al educaţiei, şi numărul românilor care nu înţeleg româneşte va rămâne enorm în testele PISA şi viaţa reală. Prin consens între partidele mari se va liberaliza programa în domeniul educaţiei, se vor elimina formele de testare desuetă, se vor elimina monopulurile celor care fac manuale şi subiecte şi au adus sute de mii de copii la analfabetism ca să prospere industria de meditaţii. Preşedintele Klaus Iohannis se va plictisi să lucreze doar cu doctoranzi ai generalului Misha Ionescu precum Dan Mihalache şi va accepta vasalitatea reînnoită a lui Liviu Dragnea, singurul om care înţelege reforma profundă a administraţiei româneşti. Mihalache şi Dragnea vor reforma România cum au fost învăţaţi la şcoala de cadre de bază de nivelul doi, asigurându-se că preşedintele e direct implicat, de exemplu în renovarea vilelor de la Neptun sau Scoroviştea, presupunând că Băsescu o va elibera vreodată pe cea din urmă. Şeful statului îşi va aminti că a fost votat că mergea cu bicicleta şi o va mai scoate şi între campanii, că îi place să meargă cu ea şi nu e doar o amintire din trecutul sărac când el nu avea şapte case şi d-na Iohannis patru designeri vestimentari. O să îşi amintească şi de timpurile când era inspector şcolar şi recruta oameni care ştiau carte şi o să ceară lista românilor absolvenţi de prin marile universităţi internaţionale, şi nu ca să le solicite donaţii pentru viitoarea campanie prezidenţială.

Sunt convinsă că mai puteţi şi dvs completa cercurile astea. Vă rog să o faceţi.

Puteţi comenta acest text pe Romanicurata.ro

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite