În cazul Japoniei, contextul este acum extrem, extrem de favorabil şi mai mult decât promiţător deoarece este limpede că premierul Shinzo Abe, în buna tradiţie a liderilor politici de anvergură globală, ştie foarte bine că acesta este momentul în care ţara sa poate să profite la maximum de „fereastra de oportunitate“ deschisă de finalizarea, pe 8 decembrie anul trecut, a negocierilor tehnice privind Acordul de liber-schimb între ţara sa şi Uniunea Europeană şi care ar trebui să intre în vigoare la începutul acestui an. În cazul UE şi al statelor membre, acest acord de parteneriat economic va duce la suprimarea, cu efect imediat după semnarea sa oficială, a celei mai mari părţi a taxelor obligatorii acum pentru companiile europene (o valoare anuală de aproximativ 1 miliard de euro) şi va conduce la deschiderea masivă a pieţei japoneze pentru principalele produse de pe lista producătorilor agricoli europeni, dar şi din alte câteva sectoare strategice. Totul va fi dublat de un Acord de Parteneriat Strategic UE-Japonia care „va presupune un pact cu consecinţe juridice obligatorii pentru părţile semnatare şi care acoperă nu doar dialogul politic şi cooperarea politică, dar şi cooperarea privind provocările la nivel regional şi mondial, incluzând aici problemele de mediu şi cele legate de schimbările climatice, politicile de dezvoltare şi cele specifice în cazul dezastrelor naturale precum şi politicile în domeniul securităţii“.

JETA (Japan-EU Free Trade Agreement) înseamnă, în fapt, deschiderea celei mai mari pieţe de liber-schimb din lume, odată cu schimbarea fundamentală a condiţiilor comerciale ce privesc direct cele două zone, Japonia şi UE, care, împreună, reprezintă aproximativ 30% din economia mondială. Aveţi AICI acces la textul primului Acord.

După cum vedeţi, mizele sunt enorme.

Să începem cu cele economice. În acest moment, Japonia este, după China, cel de-al doilea partener economic al UE în Asia şi cel de-al şaselea partener al UE pe plan mondial. Iar Uniunea Europeană constituie cel de-al doilea partener al Japoniei pe plan mondial. Valoarea mărfurilor europene exportate către Japonia este de 58 de miliarde de euro, a serviciilor exportate e de 28 miliarde euro, sunt 600.000 de locuri de muncă legate de exporturi, iar întreprinderile japoneze din Europa asigură 550.000 de locuri de muncă. JETA va însemna şi o creştere între 16-24% a exporturilor UE în Japonia. Foarte important (şi acest lucru ar trebui să ne intereseze în mod deosebit, se aşteaptă o creştere impresionantă (între 179-180%) a exporturilor europene de produse alimentare europene în Japonia, adică 10 miliarde de euro în plus faţă de ceea ce există acum. Alături de asta, se estimează şi o creştere de aproximativ 22% a produselor chimice europene exportate către Japonia, adică o valoare adăugată de 3 miliarde euro. Relevantă va fi, spun experţii de la Bruxelles, şi creşterea aşteptată (cu până la 16%) a exporturilor europene de maşini electrice, adică 659 de milioane de euro în plus faţă de nivelul actual.

Politic vorbind, acordul este cel puţin la fel de semnificativ deoarece chiar dacă discuţiile între Bruxelles şi Tokyo demaraseră în 2013, negocierile au fost brusc accelerate imediat după ce, la câteva zile după instalarea la Casa Albă, preşedintele Trump a anunţat ieşirea SUA din Tratul de Parteneriat transpacific negociat de predecesorul său Barak Obama. Moment în care japonezii care privilegiaseră raporturile cu Washington au pus un accent din ce în ce mai vizibil pentru grăbirea acordului cu Bruxelles „pentru a se opune sistemelor protecţioniste“, practic pentru a găsi o soluţie de schimb a „vidului de joc“ lăsat de americani în zonă. Iar discuţia la nivel de principiu pare să fi fost finalizată extrem de repede, cu ocazia reuniunii G7 de la Taormina, moment în care, din nou, preşedintele Trump şi-a expus, cu multă intransigenţă, propria viziune asupra refuzului multilateralismului în domeniul comercial.

Acestea sunt mizele, iar ţările din Europa de Est sunt, în mod evident, piaţa de interes încă nu îndeajuns valorificată de Japonia şi China şi, în consecinţă, cele înspre care s-ar putea îndrepta interesele lor viitoare. Să vedem cu ce dosare se va prezenta partea română şi ce vom putea valorifica la rândul nostru din „fereastra de oportunitate“ de acum.