Mutilarea unui monument istoric şi victoria oamenilor. Oraşele încep să se schimbe!

Parcul Herăstrău

Să ne imaginăm o nuntă la Ateneul Român, monument de arhitectură de clasa A („valoare universală şi naţională") şi simbol al Bucureştilor. Într-o sâmbată, de la ora 7pm. Concertul Filarmonicii a fost reprogramat, iar sala a fost îmbodobită în haine de nuntă. Deasupra intrării, scrie mare: Athene Ballroom. Scările din marmură au fost îmbrăcate şi împodobite cu lumânări în care au fost prinşi trandafiri şi ferigi. Miroase a parfum.

Pe scena sălii mari stau mesele mirilor, naşilor şi este amenajat ringul de dans. Organizatorii au lăsat pianul Orchestrei Simfonice George Enescu pe scenă şi au aşezat pe el, elegant, căsuţa în care la final invitaţii vor pune darul. Scaunele din sala au fost îmbracate in alb şi legate cu fundă roşie. Este o nuntă costisitoare. Peste tot, flori şi ghirlande.

Intră invitaţii. În spatele lor, un acordeonist atacă marşul nupţial şi Ia-ţi mireasă ziua bună. Undeva se sparge intenţionat un pahar. Asa cere tradiţia. Pe scări se aruncă o căldare de apă în care au fost puse flori şi bani. Atenţie să nu alunecaţi! Nunta începe. Dopurile de şampanie se opresc în marea frescă de pe peretele circular al Ateneului. Se aplaudă. DJul pune dansul mirilor: Leonard Cohen – To the end of love. Din cupola mare, de printre numele personalităţilor, cad ghirlande şi confetii. Copiii, îmbracaţi ca-n poveşti, aleargă fară oprire, mireasa plânge, naşu s-a ameţit şi lipeşte acordeonistului bani pe frunte. Târziu în noapte, un invitat urinează cu capul proptit de una dintre coloanele de la intrare. Din sala mare răsună Braşoveanca. Nunta e pe sfârşite.

E greu de imaginat o astfel de scenă?

De fapt, se intâmplă des. În fiecare weekend (şi nu numai) Parcul Herastrău, monument istoric de clasă A („valoare universală şi naţională”) se simte şi arată precum un Athene Ballroom. Terasele, fie că vorbim de cele de „fiţe" (Şoseaua Nordului) sau de mititei (debarcader), arată în parc precum pianul Ateneului pe care a fost pusă casa-puşculiţă din plastic aurit pentru dar. Dar atât de mult ne-a fost împinsă în ochi şi în urechi această realitate, încât atunci cînd trecem prin faţa ei ni se pare obişnuită.

Cine a aprobat zecile de terase, câtă şpagă s-a luat şi dat de pe urma funcţionării lor? Le-a verificat cineva în ultimii ani? Pana acum doi ani, Ministerul Culturii, care are responsabilitatea monitorizării şi conservării monumentelor istorice, avea sediul în Herastrău. Câte verificări a facut, câte amenzi s-au dat, câti funcţionari din minister şi-au dat demisia pentru bâlciul zilnic din Herastrău? Încă nu se fac nunţi la Ateneu, dar iată mai apare o tersă în Herastrău, la „Fară fitze“, care dispare după un an vomând în urma ei un hectar de rumeguş presat asezonat cu mustăţile lampadarelor furate.

De curând, antrenorului clubului de yachting din Herastrău, Dl. Liviu Doară, a câştigat procesul prin care Primăria recuperează 7 ha. de parc. Istoria de 10 ani a procesului arată nu numai tenacitatea, răbdarea şi ambiţia de care a dat dovadă el şi avocaţii săi, ci şi rezistenţa celor cu care s-a judecat. Pentru că metastazele din termopan, piatră falsă şi boxele au în spate inginerii financiare, interese şi înţelegeri politico-private care au stricat sistemul imunitar al oraşului mutilându-ne ochii, urechile şi sufletele. Ignorate, se vor hrăni în continuare din viaţa lui (şi a noastră) până ne vor lăsa, iată, anormali.

Victoria profesorului de sport din Herastrau, protestele împotriva tăierilor de pădure sau a construcţiilor abuzive, campania de înfiinţare a Parcului Natural Văcăreşti şi ale altor parcuri sau zone verzi sunt semnale că atitudinea cetăţenilor faţă de oraşul în care locuiesc se schimbă. Începem să privim altfel în jurul nostru. Suntem din ce în ce mai mulţi şi nu ne mai convine ce vedem.

Anul viitor sunt alegeri locale, domnilor actuali primari şi viitori candidaţi. Am senzaţia că autostrăzile suspendate ale Bucureştiului, teii melodramaticului edil de la Iaşi (suspendaţi şi ei cu drujba) sau circul tulbure ca ochii primarului, servit sub formă de carnaval constănţenilor, încep să aibă efecte nebănuite. Anul viitor va trebui să veniţi cu ceva mult mai consistent sau să ne luăm adio.