Istoriografia arhitecturii consemna până acum că Dimitrie Berindei (1832-1884) ar fi fost primul arhitect român care a studiat la Şcoala de Arte Frumoase de la Paris; primii care au studiat acolo au fost arhitectul de origine armeană Iacob Melic şi arhitectul Gaetan Burelly, acesta fiind considerat până acum italian. Contrar opiniei generale, Gaetan a fost cetăţean român, fiind identificat în mai multe documente ca „pământean”, ceea ce ne permite astăzi o „repunere” în drepturi.

După studii de scurtă durată (clasa a II-a de arhitectură, 1848-1850) la Paris, în clasa profesorului L. Vaudoyer, arhitectul se angajează în aprilie 1854 serviciul în statului român, fiind arhitectul Bucureştiul în perioada 1855-1859. În 1859 este angajat, pentru o scurtă perioadă, în serviciul Aşezămintelor Brâncoveneşti, dar din 1860 este arhitect în cadrul Ministerului Cultelor şi Intrucţiunii Publice. Perioada 1860-1874  este foarte activă în ceea ce priveşte implicarea statului în salvarea unor vechi clădiri bisericeşti şi mănăstireşti, activitatea lui Burelly fiind consemnată de documentele de arhivă la: Mănăstirile Antim, Sărindar, Cotroceni, Stavropoleos, Plumbuita, Radu Vodă, Văcăreşti, Mihai Vodă, bisericile Sf. Ecaterina, Sf. Apostoli, Tismana, Hurezi, Sămurcăşeşti.

Este membru în diferite comisii de verificare ale Palatului Academiei, repară case achiziţionate de minister pentru serviciile proprii sau închiriate pentru şcoli, asigură transformarea spaţiilor de la Mihai Vodă pentru depozitarea Arhivelor Statului.

De la 20 ianuarie 1865 este angajat la recomandarea lui Theodor Aman ca profesor de arhitectură la noua Şcoala de belle-arte, dar din lipsă de studenţi activitatea sa didactică nu s-a concretizat. În 1867 primeşte medalia la secţiunea de arhitectură a Expoziţiunii artiştilor în viaţă. Redactează şi publică mai multe planuri-tip pentru biserici de pe moşiile statului şi pentru şcolile săteşti şi comunale.

Face parte din prima echipă de restaurare a Bisericii Mănăstirii Curtea de Argeş, elaborând planuri în 1863-1864, dar din lipsă de timp, fiind singurul arhitect mănăstiresc, nu poate să se ocupe de lucrări; din 1870 va supraveghea activitatea arhitectului Filip Muntureanu, angajat special numai pentru acel şantier.

În perioada 1872-1874 participă la transformarea şi repararea Teatrului Naţional. După 20 de ani de activitatea, se va retrage de la Ministerul Cultelor şi Intrucţiunii Publice, reluând colaborarea cu prinţii Bibescu şi Epitropia Averii Doamnei Zoe Brâncoveanu. În 1878 este numit arhitect al administraţiei domeniilor în cadrul Ministerului de Finanţe.

Activitatea sa în serviciul statului nu i-a permis realizarea de lucrări rezidenţiale particulare. Cercetarea de arhivă a mai scos la lumină, pe lângă istoria casei din str. Arthur Verona nr. 19 colţ cu str. Pitar Moş (achiziţionată în 1890 de arh. Ion Mincu), informaţii despre alte două proprietăţi locuite de Burelly, pe str. Pitar Moş la nr. 15 şi nr. 4-6.

Viaţa personală

Multe lucruri rămân neclare în plan personal, fiind propagate chiar de fiica arhitectului, Alexandrina Burelly Caragiale, într-un interviu acordat lui Şerban Cioculescu şi publicat în „Universul Literar” în iunie 1938, informaţii preluate ulterior şi de Lucian Predescu în „Enciclopedia României” şi în „Caragiale”. Nici până astăzi nu putem fi siguri de anul său de naştere, documentele prezentând informaţii contradictorii şi nici chiar el nu ne oferă indicii concludente, furnizând diferite vârste în actele oficiale.

Alexandrina ni-l prezintă pe Gaetan Burelly ca fiind fiul unui florentin De Castro, căsătorit cu o rusoaică şi refugiaţi la Constantinopol. Tinereţea şi o bună parte din maturitate (25 de ani) sunt petrecuţi de Gaetan în Franţa, fiind apoi chemat la Bucureşti de către generalul Ioan Em. Florescu şi de domnitorul Gheorghe Bibescu, spune Alexandrina. Activitatea sa este caracterizată ca fiind cea de efor şi restaurator de monumente religioase. Pe soţia sa o prezintă ca făcând parte din familia Fălcoianu şi sfârşitul vieţii lui Gaetan se desfăşoară pe moşia de lângă Pătârlagele, el murind în 1896. Vom vedea mai jos că lucrurile nu au fost redate corect de Alexandrina şi că multe informaţii prezentate de ea sunt infirmate de documente sau date indirecte.

Anul 1820

Potrivit dosarului de înscriere la Şcoala Naţională  şi Specială de Arte Frumoase din Paris (Sursa: Dosar nr. 3089, matricola nr. 1511) Burelly declara că s-a născut la Bucureşti la 14 februarie 1820. Părinţii săi au fost cofetarul Anton/Gaston şi Ana Burelly, provenind dintr-o familie de italieni naturalizaţi în ţara noastră, potrivit cercetărilor istoricului Emanuel Bădescu. (Bucureştii lui Mazar Paşa, Editura Vremea, Bucureşti, Bucureşti, 2014, pp. 47-54 cu ilustraţii pp. 55-66)

Între 1835-1840 s-a aflat la Paris, în calitate de secretar al omului de litere romantic şi politicianului Alphonse de Lamartine (1790-1869). (Sursa: Fondul de documentare de la Muzeul Orsay) Nu ştim însă cum a ajuns în Franţa la o vârstă destul de fragedă şi care au fost îndeletnicirile sale din prima parte a tinereţii. Prezenţa sa în capitala franceză în perioada revoluţiei şi legăturile pe care trebuie că şi le făcuse în preajma patronului său ar putea conduce la presupunerea implicării sale în unele evenimente politice. Sperăm ca cercetări ulterioare să completeze această perioadă necunoscută din viaţa sa.

Candidează în 15 decembrie 1848 la Şcoala Naţională  şi Specială de Arte Frumoase cu un proiect pentru un spaţiu comercial: « Une salle de vente». De la începutul anului 1849 şi până în 25 octombrie 1850 va studia arhitectura la Paris, în atelierul profesorului Léon Vaudoyer. Singura medalie câştigată este cea pentru construcţiile de zidărie, în foaia sa matricolă fiind înscrise şi patru menţiuni pentru studiile în lemn şi fier, matematică, construcţii generale (clasa a II-a de studii). (Sursa: Archives nationales de France, AJ/52/356, dosarul de înscriere nr. 3089, matricula nr. 1511) În arhiva şcolii se mai păstrează doar un desen de-al său, în 5 schiţe « Arc biais maîtresse - voûte et escalier », datând din 1849. (Sursa: Album vol. 14, CP 120, nr. inv. 12209)

Cu informaţiile identificate de noi în arhivele franceze şi româneşti, reuşim să dovedim că arhitectul Gaetan Burelly a fost student la Paris înaintea lui Dimitrie Berindei (1853-1859). (Sursa: Dosarul de înscriere la Şcoala Naţională  şi Specială de Arte Frumoase, matricola nr. 1684, microrola nr. 355) Cu siguranţă destinul său parizian s-a intersectat cu cel al lui Iacob Melic (1817-1887), student din 1840 şi diplomat în arhitectură în 1842. (Sursa: Dosarul de înscriere la Şcoala Naţională  şi Specială de Arte Frumoase, matricola nr.1146) Fiul preotului armean gregorian Ohan Melik, Iacob Melic s-a născut la Van, în Imperiul Otoman şi a sosit în Bucureşti la chemarea marelui vornic Barbu D. Ştirbey în timpul domniei fratelui său, Gheorghe D. Bibescu (1842-1848), candidând în 1844 cu un proiect pentru Teatrul cel Mare.

Unele surse franceze avansează anul 1850 ca fiind cel al întoarcerii lui Burelly la Bucureşti, la chemarea lui Vodă Bibescu. Este cu siguranţă o confuzie, căci în perioada 1849-1853, 1854-1856 pe tronul Ţării Româneşti se afla prinţul Barbu D. Ştirbey; tot în acest sens, informaţiile prezentate de Alexandrina Caragiale potrivit cărora tatăl ei ar fi fost chemat la Bucueşti de Florescu şi Bibescu, nu pot fi adevărate.

Căsătorit din 1 ianuarie 1850 cu Agatha Floru, au avut 2 băieţi (morţi timpuriu) şi trei fiice, printre care, Alexandrina, viitoarea soţie a lui I.L.Caragiale. (Cercetări întreprinse de istoricul genealogist Mihai Alin Pavel)

Anul 1818

În 1877 Burelly, care afirma că are 59 de ani şi este inginer de naţionalitate română, solicita la Creditul Funciar Urban un împrumut de 35000 lei, ipotecând proprietatea sa din str. Mercur nr. 15. Din propriile declaraţii ar reieşi astfel că s-a născut în anul 1818. (Adresez mulţumiri doamnei arhitect Irina Criveanu pentru documentele puse la dispoziţie.)

Anul 1815

Viitorul său ginere, I. L.Caragiale depune la 15 decembrie 1888 cererea de căsătorie cu Alexandrina Burelly, în vârstă de 23 ani, document înregistrat cu nr. 1441. Din ea aflăm câteva informaţii legate de vârsta părinţilor miresei: Gaetan ar fi avut 73 ani (ceea ce ar presupune că 1815 a fost anul său de naştere) iar Agatha avea 53 ani. (Sursa: C. Popescu-Cadem, Document în replică, Ed. Biblioteca Bucureştilor, 2007, p.112)

Anul 1813

Certificatul său de deces indică moartea sa la 26 octombrie 1896 în casa din strada Pitar Moş nr. 4, vârsta decedatului fiind de 83 ani. Nu cunoaştem locul său de înmormântare, cu toate că unii membrii ai familiei au două locuri de veci la Bellu, 15-49 şi 44-14.(Adresez mulţumiri istoricul Narcis Ispas de la Arhivele Naţionale ale României care mi-a pus la dispoziţie actul de deces şi certificatul de succesiune.)

 

„Gaetan A. Burelly, arhitect restaurator” este un proiect editorial al Asociaţiei Istoria Artei şi este finanţat de Ordinul Arhitecţilor din România din „Timbrul Arhitecturii" 2017.