FOTOREPORTAJ Peste 3.000 de oameni au luat apă sfinţită de la Patriarhie. „Nu-i dau, fir-ar să fie! Să fi venit la coadă dacă voia agheasmă”
0Boboteaza, ultima dintre sărbătorile închinate Naşterii Domnului, a adunat pe Dealul Mitropoliei peste 3.000 de credincioşi, care au venit dis-de-dimineaţă să asculte slujba ţinută de Patriarhul Daniel, iar apoi au aşteptat câteva ore să-şi umple sticlele cu apă sfinţită.
La primele ore ale dimineţii, în zona din dreptul Mitropoliei, siluete îmbrăcate sobru şi cu capul acoperit păşeau încet spre Catedrala Patriarhală din vârful dealului, care inunda întreaga zonă cu sunetul grav al clopotului mare.
Pentru slujba Sfintei Liturghii de duminică, oficiată de Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, alături de Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanu, şi de un sobor de preoţi şi diaconi au fost sfinţiţi nu mai puţin de 12.000 de litri de agheasmă.
Dumnezeu a ţinut cu credincioşii veniţi aici. Vremea a fost frumoasă, iar în aer plutea un miros proaspăt, primăvăratic, parfumat de crenguţele de busuioc din mâinile fiecărui credincios.
Partiarhul şi-a început slujba aducând aminte tuturor credincioşilor despre importanţa şi însemnătatea zilei de Bobotează, îndemându-i pe cei prezenţi să reflecteze la crezul care îi uneşte. „În sărbătoarea aceasta mare şi sfântă a Botezului Domnului este cuprinsă întreaga vedere duhovnicească a vieţii creştine. Cel ce este botezat în numele Preasfintei Treimi trebuie să fie toată viaţa un mărturisitor al iubirii Preasfintei Treimi. Cel ce prin botez a intrat în biserică trebuie să facă din toată existenţa lui o existenţă bisericească“, a spus PF Daniel.
Boboteaza, văzută de două budiste
Bătrâni respectabili, copii fără răbdare, familii întregi şi oameni amărâţi, cu pielea bătătorită de vreme şi ochii pierduţi în visele nerealizate ascultau cu privirea plecată predica soborului de preoţi. Apoi, în jurul orei 12.00, slujba s-a mutat afară unde deja se adunaseră peste 3.000 de credincioşi, aşezaţi în rânduri fluente de către jandarmi. S-a vestit mântuirea Domnului nostru, Iisus Hristos, s-a înconjurat Catedrala, apoi masa omogenă de creştini a coborât spre poalele Dealului Patriarhiei unde s-au încolonat din nou, aşteptând să ajungă în faţa butoaielor cu apa sfinţită.
Doar două personaje făceau notă discordantă cu mulţimea de oameni îmbrobodită. Ochii lor alungiţi, faţa galbenă, mirată şi aparatele foto gigantice le trădau pe cele două asiatice intrigate, pe semne, de importanţa pe care masa de oameni îmbrăcaţi în negru o dădea evenimentului. „Noi suntem budiste şi este pentru prima oară când asistăm la o ceremonie «catolică». Mi se pare foarte interesantă şi văd că este extrem de populară”, spune una dintre ele, dorind să-şi arate diplomaţia.
„S-o văd că se tăvăleşte, şi tot nu îi dau! Ea de ce nu mi-a dat?“
Cum întreaga curte a Mitropoliei fusese „sistematizată” de către jandarmi cu garduri metalice, tradiţionala buluceală din faţa butoaielor cu apă sfinţită a fost evitată parţial. Câte 10-15 oameni erau lăsaţi să se apropie de zona cu butoaie, îşi umpleau recipientele şi apoi plecau fericiţi. Mici comercianţi de ocazie roiau în jurul bisericii, împingând sub nasul credincioşilor crenguţe de busuioc, iconiţe, mătănii, calendare, lumânări sau doar mâini ciuntite de vreun accident, în speranţa câtorva bănuţi.
O femeie, care pentru moment uitase de jindul după izbăvire şi transcendenţă, de dorinţa de purificare, apucată de beţia pe care sticla cu agheasmă i-o conferea, se confesa unei colege de suferinţă: „Nu-i dau, fir-ar să fie! S-o văd că se tăvăleşte, şi tot nu îi dau! Ea de ce nu mi-a dat? Să fi venit la coadă dacă voia agheasmă”. Cealaltă femeie s-a rezumat la câteva aprobări tacite, schiţate din mimica feţei.
După ce a urat tuturor celor prezenţi la sfinţirea mare a apei ca Botezul Mântuitorului să le aducă lumină în suflet şi Duh Sfânt, Preafericitul Daniel a înconjurat prin mulţime biserica încă o dată, pentru a-i stropi cu apa sfinţită pe toţi cei cu păcate care au venit să participe la slujbă şi să descopere Cuvântul Întruchipat.