Datul la întors şi mătuşa din Germania

Îl cunoaşteţi cu toţii pe Mazăre. Ramses, Ludovic, Suleyman Magnificul, Nabucodonosor, Cezar, Ştefan cel Mare şi primar al Constanţei. Cu toţii îi ştiţi atitudinea, limbajul şi le ştiţi şi pe fetele proaspăt majore (sperăm!) care îl însoţesc la ieşirile în public. Ceea ce nu ştiaţi până recent, dar sigur aţi aflat săptămâna aceasta, este că, după ce Klaus Iohannis a câştigat preşedinţia, Mazăre a întors foaia.

„Neamţul“ (aşa cum l-a numit Mazăre pe Iohannis în repetate rânduri înainte de alegeri) a câştigat alegerile prezidenţiale în judeţul Constanţa, unde în turul al doilea a obţinut 57,06 procente. Acest rezultat a pus judeţul pe lista locurilor unde nimeni nu se aştepta la asemenea schimbări, alături de Iaşi, de Suceava sau de Prahova. Pe lista locurilor unde magia chiar s-a produs.

Marţi după alegeri, Radu Mazăre a făcut mai multe declaraţii, ţinând să amintească, printre altele, faptul că Germania este una din ţările lui preferate: „Aştept de la el (n.r. – de la Iohannis) să normalizeze situaţia. Dacă mă întrebaţi pe mine, întotdeauna, sau cel puţin în ultimii ani, am spus că una dintre ţările în care mă simt cel mai bine e Germania. O să râdeţi, dar mătuşa mea, tanti Hedda, este săsoaică. Vărul meu, Mişi, este sas şi el. Şi sunt şi evanghelici“.

Să ne amintim acum declaraţiile făcute de Mazăre în septembrie, la o reuniune a PSD, aceeaşi reuniune în care edilul Constanţei i-a înjurat şi pe anchetatori : „L-aţi văzut pe neamţul ăsta? Nici nu s-a aşezat bine în funcţia de preşedinte (n.r. – al partidului) şi a făcut plângere penală. Păi eu ce să înţeleg? Dacă cumva ajunge preşedinte numai din astea o să facă. El nici nu a ajuns acolo. Al dracu, tace, ce deştept e când tace. Ce deştept e când tace! (aplauze) Tace şi face plângeri. Vai, ce coloană vertebrală are! L-a adus Antonescu pe lângă el, l-a plimbat, l-a plimbat, şi după aia l-a manglit pe Antonescu. L-a dat afară pe Antonescu şi a rămas neamţul care are coloană vertebrală“.

Dacă veţi deschide televizorul, chiar şi temători, din când în când, pe celebrele posturi-cult, veţi observa o chestiune care s-ar putea să vă minuneze: nu se mai urlă. Lumea este mai calmă, de parcă s-a dat Xanax la intrarea în platou. Cuvântul „Băsescu“ este rostit din ce în ce mai puţin şi, uneori, deşi aproape invizibil, peste capetele tuturor zboară un porumbel alb şi gras.

Culmea, joi, pe site-ul Antena 3 (aleg postul întâmplător, nu pentru că ar fi cumva o adevărată sectă religioasă) am găsit două ştiri absolut şocante: una despre faptul că Angela Merkel l-a felicitat telefonic pe Iohannis pentru că a câştigat alegerile şi una despre detaliile inedite din viaţa lui Iohannis (care se regăsesc în cartea sa autobiografică „Pas cu pas“).

Dacă aţi început să vă cruciţi, odihniţi-vă, căci vor mai urma destule momente în care veţi face asta în viitorul apropiat. Unii jurnalişti se vor transforma peste noapte din susţinători ai lui Ponta în susţinători ai lui Iohannis, alţii vor deveni din mincinoşi – „gură de aur“, oamenii politici îşi vor schimba optica, vorbele se vor îmblânzi o vreme, cuţitele se vor ascunde la loc sub saltea, capetele se vor pleca, mâinile vor da la rindea şi partidele îşi vor devora liderii.

Cine ştie, poate chiar vom începe să aruncăm gunoiul în coşul de gunoi. Poate nu ne vom mai da în cap. Poate chiar vom reuşi să ne respectăm promisiunile. Poate noi, românii, vom cunoaşte, în sfârşit, sfânta decenţă. Sau poate nu se va întâmpla nimic din toate astea. Poate va triumfa minunatul nostru instinct balcanic. Poate va fi care pe care.