Câteva Românii fierbinţi

Căldura care ne-a lovit pe toţi transformă România în mai multe Românii paralele. Spre exemplu, o femeie din Orăştie susţine că în cofetăria ei, în ultimii doi ani, s-au petrecut mai multe fenomene ciudate. Cum ar fi faptul că pe una dintre ferestrele de termopan sunt imprimate chipurile unor îngeri, iar pe tocăria uşii se vede chipul lui Isus.

Mesajele divine din cofetărie au determinat-o pe proprietară să transforme localul într-un adevărat altar. Cei care vin să mănânce o amandină pot să citească şi câteva broşuri pe temă religioasă şi pot să afle câte ceva despre, de exemplu, Arsenie Boca.

O altă Românie paralelă: o filmare care circulă de câteva zile pe internet arată două călugăriţe care percheziţionează o „credincioasă“ care le-ar fi furat o brăţară. Percheziţia are loc, după cum explică cel care a filmat, chiar la intrarea în Mănăstirea Prislop. De-a lungul întregii filmări, călugăriţele şi cea percheziţionată aruncă cu blesteme.

Şi asta încă nu-i nimic. Româniile paralele ale ultimilor luni s-au îmbogăţit cu încă una, cea a violului din Vaslui. Această Românie a urii şi a mizeriei creşte zi de zi şi înghite tot binele din jurul ei. Spre exemplu, zilele trecute fata violată (care între timp, după cum ştim cu toţii, a apărut la Măruţă, ce frumos!, şi astfel a căpătat un chip şi un nume), aşadar fata violată a fost la un pas să fie călcată cu maşina de unul dintre prietenii celor şapte violatori. Şi asta la puţin timp după ce presa jurnaliştii veniţi în satul cu pricina au fost ameninţaţi cu violul dacă mai calcă pe acolo. Rezon! O altă Românie paralelă: fostul primar al Clujului, Gheorghe Funar, este convins că Isus Hristos s-a născut în Dacia.

România mea paralelă, spre exemplu, înseamnă un instalator care s-a prefăcut că a înlocuit nişte piese la chiuvetă, după care a plecat cu piesele noi şi le-a lăsat la locul lor tot pe cele vechi. Aceeaşi Românie paralelă a mea mai include o noapte caldă în Pantelimon, o noapte din aia în care nici gândacii n-au chef să se mişte, în care te trezeşti speriat de urlete. După ce asculţi câteva secunde, îţi dai seama că de fapt nişte vecini ascultă manele în faţa blocului, au dat drumul la „muzică“ în maşină, tare, şi au lăsat uşile deschise. Stau pe marginea trotuarului, scuipă seminţe, ling bere şi visează că vor deveni miliardari într-o zi. Te uiţi la ceas, vezi că e 2.38 noaptea şi pur şi simplu nu ai puterea să te revolţi. Leşini la loc.

Încă o Românie paralelă, tot personală. Comanzi pizza şi ajungi acasă cu cinci minute mai târziu. Cel care trebuie să îţi livreze mâncarea te aşteaptă în faţa blocului, cu o figură de fost puşcăriaş care nu şi-a găsit de lucru în alte părţi. Îţi ceri scuze şi verbal, şi financiar. Omul e pregătit să te căsăpească, dar decide că ar avea nevoie de bacşiş. Afară e seară şi e o căldură teroristă. Te duci sus, cu pizza ta. Ştii că eşti vinovat, ştii că ai întârziat cinci minute. Urăşti acea pizza. Deschizi cutia şi analizezi conţinutul fierbinte. Oare a scuipat pe ea? Oare a făcut ceva şi mai rău cu mâncarea ta? Oare avea o faţă de om de încredere? Paranoia învinge: decizi să arunci pizza la ghenă şi te culci cu burta goală. În România lui paralelă, „băiatul cu pizza“ se duce la el acasă şi îşi umple frigiderul cu bere de banii tăi. Aveţi un singur lucru în comun: veţi pătrunde amândoi în noaptea ce vine ca într-o comă fierbinte de Bucureşti.

CITIŢI ŞI:

Tata, supereroul

Jurnal de TIFF - Bună dimineaţa, Cluj!

Jurnal de TIFF - Sadomasochiştii, naziştii şi ploaia

Jurnal de TIFF - Un film bun, un film prost şi alte incendii