FOTO Povestea oamenilor străzii din Moldova şi California, într-un proiect fotografic. „A fost în viaţa sa militar şi jurnalist. Acum este măturător”

Persoanele fără adăpost din Chişinău şi Berkeley, California, au fost prezentate la vernisajul de fotografie „Case fără acoperiş”, la Muzeul Zemstvei din Chişinău.

Prin aceste două serii de fotografii, autoarea Aurelia Borzin şi sociologul Petru Negură şi-au propus să pună în lumină oamenii străzii, să ofere vizibilitate acestei categorii de oameni, pe lângă care trecem zilnic fără să-i observăm. Fotografiile sunt făcute spontan, în parcuri şi locurile unde stau oamenii străzii.

Aurelia Borzin este la primul proiect fotografic pe care l-a început, acum un an, în California, unde s-a înscris la un curs de fotografie digitală. Căutările sale fotografice s-au intersectat cu preocupările de cercetare ale lui Petru, astfel au ajuns să facă echipă într-un proiect comun. „Pentru mine a fost de mirare să descopăr că în SUA sunt persoane fără adăpost. La noi trăiesc mult mai acut, dar toţi, absolut toţi, se simt excluşi şi marginalizaţi”. 

Potrivit lui Petru Negură, sintagma „oamenii străzii” este mai potrivită pentru SUA, deoarece oamenii de acolo dorm în stradă, în parcuri, sunt mai vizibili şi mai puţin marginalizaţi. În California este un parc plin cu astfel de oameni, numit „Parcul Poporului”. 

„În SUA şi Republica Moldova, aproape 10% dintre oamenii străzii au ieşit din închisori. La noi mai sunt şi internatele, dupa care, în SUA mai sunt veteranii de război din Vietnam. Atât în SUA, cât şi în Moldova, oamenii fără adăpost nu primesc o indemnizaţie lunară. Cei din SUA primesc bani lunar dacă au o dizabilitate fizică şi/sau mintală. Unul dintre eroii noştri care are o problemă la picior primeşte 900 de dolari. În Moldova cea mai mare problemă e că aceşti oameni nu au acte, nici măcar pensia nu o pot primi chiar dacă au muncit o viaţă”. 

În cadrul expoziţiei de fotografie, a fost prezent unul dintre persoanele fără adăpost, pe nume Nicolae Carauş. „A fost în viaţa sa militar, inginer şi jurnalist, dar destinul bizar i-a dat peste cap traiul. Locuieşte într-o cabină la Cimitirul Central aflat pe strada Armenească din Chişinău, unde şi lucrează ca măturător. Nu ştie unde va locui la iarnă, pentru că parohul bisericii i-a spus că nu vrea să-şi ia asupra lui răspunderea în cazul în care acesta va îngheţa. Totuşi, Nicolae nu se descurajează. Ne-am împrietenit cu el. A fost de acord să-şi scrie viaţa, iar eu să o public, pe bucăţi, pe blogul www.colibaalbastra.wordpress.com. Această poveste ne poate învăţa multe, despre viaţă, despre oameni. Iar Nicolae se ia cu scrisul, până dau îngheţurile”, ne spune Petru Negură. 

Poveştile de viaţă ale personajelor însoţite de o galerie foto pot fi citite aici.