Uniunea Economică Eurasiatică – un eşec cu efect întârziat
0
Pe 31 mai şi 1 iunie a avut loc, la Astana, capitala Republicii Kazahstan, un nou Summit al Uniunii Economice Eurasiatice. Reuniunea a făcut dovada existenţei unor neînţelegeri şi tensiuni între liderii celor cinci membri ai Uniunii, dictate în primul rând de interesele naţionale ale fiecărei părţi.
Uşa pentru integrare în spaţiul Uniunii este deschisă şi pentru celelalte foste republici sovietice.
Observatorii care au monitorizat Summitul de la Astana au constatat că lucrările acestuia s-au transformat într-o enumerare a nemulţumirilor fiecărui stat partener, legate de incapacitatea Uniunii de a se constitui în structura reciproc avantajoasă pe care o aşteptau toate ţările membre.
Armenia a criticat dur, prin vocea preşedintelui Serge Sargsian, colaborarea militară dintre unii membri ai UEEA şi Azerbaidjan, pe de-o parte, şi incapacitatea organizaţiei de a promova şi stimula colaborarea economică între statele membre. Actualmente, toţi membrii UEEA fac parte şi din Organizaţia Tratatului Securităţii Colective (ODKB), blocul militar al fostelor republici sovietice, dominat de Federaţia Rusă. În acelaşi timp, Rusia vinde cantităţi mari de armament Azerbaidjanului, ţară care nu face parte nici din UEEA, nici din ODKB, contribuind pe această cale şi pe altele, la consolidarea capacităţilor ofensive ale armatei azere.
Factorii de decizie şi societatea civilă din Armenia leagă radicalizarea mesajelor transmise de liderii azeri, anunţarea repetată a unor ostilităţi împotriva Armeniei, de schimbările care au survenit în armata azeră, la care Rusia a avut contribuţia ei. După confruntarea militară armeano-azeră din aprilie, care s-a soldat cu sute de morţi şi răniţi din ambele tabere, la Erevan au avut loc manifestaţii de protest în care Rusia a fost acuzată că ar creşte forţa ameninţării Azerbaidjanului la adresa securităţii Armeniei şi republicii autoproclamate a Karabahului de Munte, pentru a şantaja Armenia să rămână într-o formă de asociere politică strânsă cu Moscova. De altfel, partea armeană nu a ascuns niciodată, nici măcar în discursul oficial, că protecţia propriei sale securităţi, în care doctrina militară armeană include şi teritoriul Karabahului de Munte, reprezintă un motiv foarte important pentru aderarea la Uniunea Economică Eurasiatică. Escaladarea luptelor din luna aprilie a arătat că acest obiectiv nu a fost atins, în condiţiile în care Kazahstanul şi Kîrgîzstanul, naţiuni turcice, s-au solidarizat în mod deschis cu Azerbaidjanul şi au obstrucţionat desfăşurarea summitului UEEA în Erevan. Armenii mizau pe susţinerea tuturor celorlalţi membri ai UEEA, exprimată în propria lor capitală, însă mai ales poziţia Kazahstanului a determinat şi Rusia să susţină amânarea summitului.
Un elicopter azer doborât în timpul confruntării din aprilie. FOTO AP
Preşedintele Sargsian nu a uitat această întâmplare, mai ales în urma valului de nemulţumiri interne cu care a fost nevoit să se confrunte guvernul. El a reamintit la summitul de la Astana că acţiunile Azerbaidjanului au reprezentat o ameninţare la securitatea întregii Uniuni, ai cărei membri sunt legaţi unul de altul şi prin apartenenţa la ODKB, având obligaţia să se apere reciproc sau să-şi ofere, cel puţin, tot suportul non-militar posibil. Evenimentele de pe teren au demonstrat că nici organizaţia militară, nici cea politică, nu funcţionează la fel pentru interesele sau siguranţa tuturor membrilor. În unele cazuri, membrii ODKB şi UEEA se pot trezi singuri în faţa unei ameninţări din exterior. Ceea ce s-a întâmplat cu Armenia alimentează şi speculaţiile conform cărora unica ţară care-şi apără pe deplin interesele şi securitatea prin apartenenţa la UEEA sau ODKB este Rusia.
De altfel, şi din punct de vedere economic, UEEA nu a reuşit să-şi atingă obiectivele, iar Rusia rămâne singurul stat-membru care are relaţii economice aprofundate cu toţi ceilalţi patru membri. Între Kazahstan şi Armenia sau între Belarus şi Kîrgîzstan nu există activităţi comerciale. Coroborând economia cu interesele politice ale acestor ţări, nu este clar ce le leagă, ce interese comune au. Este încă prea puternică impresia că unicul liant adevărat al UEEA, şi putere dominantă, este Rusia. Comerţul între cele cinci ţări a scăzut în 2015 cu 26%, iar în prima jumătate a anului 2016, cu 30%. Comerţul liber este sufocat de diverse impedimente, iar ţările membre se află adesea în adevărate războaie comerciale unele cu altele, de cele mai multe ori pentru protecţia producţiei lor interne în faţa concurenţei venite din exterior. Un astfel de conflict există între Kazahstan şi Kîrgîzstan, Astana interzicând importul de cartofi din Kîrgîzstan, ceea ce pune într-o situaţie dificilă economia kîrgîză. Anterior, asemenea situaţii au existat între Rusia şi Belarus, sau Rusia şi Kazahstan. În privinţa comerţului, încă există aproximativ 600 de acte normative care limitează comerţul reciproc între statele membre.
Este necesar să se găsească şi răspunsuri la întrebări precum: ce fac statele-membre dacă Rusia decide să impună embargo pentru un anumit produs, sau altul. De altfel, nici una dintre ţările-membre ale UEEA, nu a răspuns solicitării venite din partea Rusiei de a impune şi ele sancţiuni comerciale şi politice împotriva Occidentului, după criza din 2014.
Uniunea Economică Eurasiatică este mult prea puţin importantă în viaţa reală, dincolo de declaraţiile pompoase. Ea nu a reuşit să-şi impună propriile instituţii şi propria viziune. Motiv pentru care existenţa ei de facto va fi scurtă.
Se încarcă comentariile...
