Un mit prăbuşit, dar persistent

Vladimir Voronin, în Parlament

Sărăcia şi incertitudinea zilei de mâine explică multe, dar nu şi împietrirea într-un mit pe care tocmai experienţa directă l-a prăbuşit irevocabil. Este vorba de mitul „bunului organizator”: om cu studii mediocre, provenind din ambientul fostului regim, considerat aprioric mai capabil să rezolve nevoile de zi cu zi ale oamenilor, decât „intelectualul” de factură occidentală, dar desprins, chipurile, de viaţa reală.

Regimul Voronin, în Basarabia, pe acest mit s-a bazat. Considerând (eronat) că renunţarea la sistemul comunist şi prăbuşirea URSS sunt cauzele crizei economice şi sociale grave din Republica Moldova şi, totodată, speculând mitul de mai sus, regimul Voronin a încercat să rezolve cvadratura cercului. Şi anume, să restaureze un sistem de tip comunist fără ideologia comunistă şi o viaţă de cu zi sovietică, fără Uniunea Sovietică.

Rezultatele le poate recunoaşte orice om de bună-credinţă: perioada Voronin nu numai că nu a rezolvat problemele cetăţenilor şi ale statului, dar, prin compromisuri cu bătaie lungă, le-a agravat. După mai bine de un deceniu de stagnare, fără refacerea unui sistem economic viabil şi fără o perspectivă de colaborare internaţională care să susţină reluarea dezvoltării ţării, Moldova de dincolo de Prut se prezintă vlăguită şi lipsită de resurse. Sărăcia nu a scăzut cu un deget în perioada lui Voronin, nici corupţia, nici fraudarea resurselor statului.

Totuşi, constat că „bunul organizator” continuă să fie preferat. Chiar în funcţii în care se poartă un dialog cu lumea ne-sovietică, în care e nevoie de alte calităţi decât cele de aparatcic obedient şi de o cu totul altă viziune asupra viitorului Republicii Moldova.

Semn că, aşa cum spuneam, schimbarea de mentalitate e încă departe.

Şi nici nu se poate produce, fără o schimbare de direcţie în cultură şi în educaţie. În educaţie a început, dar va cere mult timp, iar în cultură, deocamdată, ea se rezumă la iniţiative individuale ale creatorilor şi în rezistenţa unor „mohicani” ai spiritului european, ca Uniunea Scriitorilor.