Principii şi valori

Sintagma din titlu a intrat în folclorul politic moldovenesc odată cu enunţarea sa de către liderul formal al PD – Marian Lupu. Utilizarea excesivă şi superficială a acesteia în anul 2010, atunci când democraţii jucau la două capete, şantajându-şi viitorii parteneri de coaliţie cu discuţiile purtate în paralel cu PCRM, a determinat o repulsie cvasiunanimă faţă de ambele noţiuni.

Acum când se prefigurează o nouă-veche alianţă de guvernare, principiile şi valorile unora vor sta iarăşi în fruntea mesei de negocieri. „Alte măşti, aceeaşi piesă”, ar fi spus marele Eminescu. Alte tratative, aceleaşi motive, aş adăuga, fiindcă dânşii nu-şi doresc de fapt salvarea cursului european, ci doar menţinerea cu orice preţ la putere.

Indubitabil, un individ care declară că s-a răzgândit (deşi există dubii că s-ar fi gândit în primă fază) cu privire la denumirea limbii pe care o vorbeşte, cu un fals accent dâmboviţean, nu are cum să fie luat în serios, oricâtă importanţă nu şi-ar acorda. Este de prisos să reamintesc de gesturile sale obscene din Parlament, pe care le-a justificat cu impertinenţă ca fiind „datul cu schiurile”, căci a devenit suficient de clar ce fel de armăsar politic este: unul care se adapă din banii UE, dar e nărăvaş în a însuşi valorile europene.

Cu silă îl pomenesc şi pe „al vostru” Vlad Filat, demis din funcţia de prim-ministru pentru suspiciuni rezonabile de corupţie şi care jinduieşte în continuare la jilţul principal din Guvern. Ba chiar se zvoneşte în târg că s-ar fi dus până în Croaţia să o convingă pe adjunctul Secretarului de Stat de la Washington, Victoria Nuland, că dânsul este cea mai potrivită candidatură. Îmi repugnă aura providenţială pe care şi-o atribuie şi fariseismul cu care ne tratează. Pentru cei cu discernământ şi fără jurământ partinic, le reamintesc afirmaţiile sale belicoase din 13 februarie 2013, când a denunţat unilateral Acordul AIE-2 şi l-a criticat dur pe Plahotniuc, spunând că acesta din urmă şi-a cumpărat un partid, iar acum vrea să-şi cumpere o ţară. La scurt timp, însă, Vlazii s-au împăcat şi, totodată, s-au debarasat de liberali. Care, iată, sunt din nou poftiţi (dar nedoriţi cu adevărat) la guvernare.

„Curtarea” şi purtarea lui Dorin Chirtoacă pe la posturile TV ale finanţatorului PD (fie pentru a-i lua o replică, fie pentru a dezbate tema săptămânii), sunt o dovadă concludentă că liberalii au reintrat în graţiile decidenţilor de la Chişinău. Îmi doresc sincer ca PL să nu mai calce a doua oară pe aceeaşi greblă, să se ţină de principiile pe care le-a tot invocat. Să insiste pe aducerea unui procuror din afară, să ceară reîntoarcerea în ţară a miliardului furat şi tragerea la răspundere a tuturor celor vinovaţi. În caz contrar, se vor compromite iremediabil, demonstrând laşitate şi inconsecvenţă.

Acum nu este momentul oportun să te jertfeşti pentru ceea ce oricum nu ai să reuşeşti să obţii: implementarea Acordului de Asociere şi depunerea cererii de aderare la UE. „Mai bine un sfârşit de groază decât o groază fără sfârşit”, vorba lui Marin Preda. Mai bine în opoziţie decât să renunţi la propria poziţie.

Fireşte că doleanţele mele sunt o frecţie la piciorul de lemn al machiavelismului politicienilor moldoveni. Sigur că unora le este mai uşor să lupte pentru principii decât să se ţină de ele. Dar asta nu mă împiedică să-mi expun punctul de vedere şi să critic o eventuală revenire la putere, în condiţiile actuale, a liberalilor. Cum nu am crezut în „povestea de succes”, aşa nu cred că Republica Moldova va înregistra un real progres cât timp aceeaşi indivizi imorali, venali şi chiar penali vor mai ţine acest stat într-o stare de prizonierat.