Omul care a pus fundația la CS Dinamo. A adus milioane pentru club, dar o femeie a tulburat apele
0„Adevărul” continuă să prezinte pagini de istorie din sportul românesc și duce mai departe serialul dedicat persoanelor mai puțin prezente în atenția oamenilor, unele complet necunoscute marelui public, dar care au tolba plină cu amintiri. O astfel de persoană este Nicolae Vărzariu. Are 92 de ani, dar mintea de economist călit în comunism și adaptat capitalismului îi merge
brici. Ne-a primit în locuința sa din care vede nestingherit forfota din intersecția de la Piața Romană. Pe masă are multe tablele cu medicamente, însă doar două sunt pentru circulație cerebrală. Celelalte sunt suplimente. Deci, nea Nicu se prezintă în plină formă, cu amintirile proaspete. Vărzariu a adunat secrete de la două mari instituții de amploare din sportul românesc: FRF și Dinamo. Pentru Federația Română de Fotbal a lucrat în perioada 1990-1994. În 1996, deja pensionat, s-a mutat în Șoseaua Ștefan cel Mare, unde a activat până în 2020.
De la Prelucrarea Lemnului la FRF
La federație, Vărzariu a însoțit naționala la două turnee finale, Coppa del Mondo 1990 și World Cup 1994. S-a intersectat cu Cornel Dinu, care după Revoluție a fost secretat de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, apoi a fost numit selecționer al naționalei, unde a rămas până la fatidicul meci din iunie 1993, de la Kosice, 2-5 cu Cehoslovacia. „Lucram la Centrala de Prelucrare a Lemnului, aflată în subordinea Miniterului Economiei Forestiere și Materiale de Construcții. O colegă s-a transferat la Direcția de Cultură și Sport din cadrul Finanțelor și acolo i-a spus despre mine lui Marian Albu. I-a spus că îmi place sportul. La FRF m-a adus chiar Marian Albu, care era trezorierul federației și care m-a pus șef al serviciului financiar-contabil. La Prelucrarea Lemnului aveam un salariu de 5.500 de lei ca șef serviciu financiar plus prime și bonusuri, iar la FRF m-am trezit încadrat cu 4.000 de lei. Am pierdut 1.500 de lei la salariu, dar nu regret”, spune Vărzariu. Despre „haiduciile” regimului Mircea Sandu, Vărzariu nu se pronunță. În vreme s-a spus că FRF a spălat, în 1994, echipament de un milion de dolari, iar la Kosice, o valiză cu 300.000 de dolari i-ar fi fost destinată arbitrului danez Kim Milton Nielsen, dar, de fapt, ar fi fost păstrată și împărțită de mai-marii zilei. „Dinu a fost lucrat la Kosice, ca să scape de el!”, este convins Vărzariu, care a dezvoltat apoi o relație de prietenie cu Procurorul.
„Dinu era idolul meu”
Nicolae Vărzariu s-a pensionat în decembrie 1994. Cornel Dinu l-a cooptat la Dinamo pentru a pune bazele Fundației Pro Dinamo, care avea ca obiectiv susținerea performerilor aflați în curtea „câinilor”. Este printre cei 32 de membri fondatori ai fundației. Pro Dinamo a fost înființată în martie 1966, la inițiativa conducerii CS Dinamo de atunci, Cornel Dinu - președinte și Valentin Samungi - vicepreședinte. Legătura lui Vărzariu cu Dinu, care pe 2 august a împlinit 77 de ani, a rezistat probei timpului. „Dinu era idolul meu. Un mare luptător pe teren, dar și un mare intelectual. Scria articole la Flacăra și la Sportul. Mama lui a fost profesoară de Franceză, iar tatăl lui - magistrat. Pentru mine, Dinu a fost ca un dac!”, spune Nicu Vărzariu. Pe Dinu l-a cunoscut bine la federație, iar la Dinamo i-a devenit prieten. „La ora 10-11, Dinu apărea la federație. Punea mâinile în șold și li se adresa celor care organizau chiolhanuri cu fripturi și whisky: „Păi, bine măi, dacă la ora asta sunteți toți beți, cine mai conduce, măi, federația?”. Nu mai puteau să-l suporte cei de la federație și au vrut să scape de el. Eu am fost întrebat apoi dacă sunt cu ei sau sunt cu Dinu. Am preferat să plec și să mă pensionez”, rememorează Vărzariu.
„Am adus 4,5 milioane de dolari”
A urmat activitatea de la CS Dinamo, unde nu s-a intersectat cu fotbalul, ci a colaborat direct cu celelalte secții. Echipa de handbal reușea cele mai mari performanțe. Dar bani de la fundație primeau și formațiile de baschet și de volei. „În perioada 1996-2020, am adus la Dinamo peste 4,5 milioane de dolari. Când am venit la club, CS Dinamo era pe locul 3 în clasamentul cluburilor din țară, după Farul, care o avea pe înotătoarea Diana Mocanu, și CSA Steaua, apoi a fost doar pe primul loc. Așa am putut susține performanța la Dinamo. Luam Paginii Aurii și contactam telefonic firme. Vreo 450 la număr. Cu reprezentanții a peste 200 de companii m-am și întâlnit și am semnat câteva sute de contracte. Așa am făcut rost de bani”. În urma lui Vărzariu răman broșuri și cărți editate care spun povestea sportivilor dinamoviști. Aflat în curtea Internelor, Vărzariu spune că „nu mi s-a imputat un leu și nu am executat niciun ordin ilegal. Am vrut să am verticalitate”.
Lipă a vrut să mute statuia lui Patzaichin
În 2009, ceva s-a rupt la CS Dinamo pentru omul care știe pe de rost, ca nimeni altul, istoria clubului. „A fost adusă la conducerea clubului doamna Lipă, care la prima conferință de presă a anunțat că vrea să desființeze fundația, iar în loc să facă o altă fundație, fără să știe că asta nu era posibil. Nu mai dorea ca banii să treacă prin fundația Pro Dinamo. Chiar a dat ordin către trei firme, dintre care două erau Alro Slatina și Baumit, să nu-mi plătească facturile”. Actuala parlamentară PSD și șefă a Federației de Canotaj ar fi propus mutarea statuii lui Ivan Patzachin din fața clubului în curtea interioară, la intrarea în sala de sport. „Îmi spune că ar fi bine să-i mutăm statuia lui Ivan, vezi Doamne, ca să nu mai facă pipi pe ea câinii. I-am răspuns că dacă vrea să nu mai facă pipi pe ea câinii trebuie doar să o înconjoace cu un gard, nu s-o mute de acolo. Dorința dânsei era să-l reducă pe Ivan”. Față de Ivan Patzaichin, Vărzariu a avut, de asemenea, un cult. Dar a dezvoltat și o relație personală: „În calitate de naș, m-a însoțit în biserică, atunci când am aniversat 50 de ani de căsnicie”.
Turcu a plătit mai întâi la handbal
Înainte să ajungă acționar la echipa de fotbal, omul de afaceri Vasile Turcu a activat la formația de handbal a grupării „roș-albe”, unde devenise sponsor. Formația purta numele Romconstruct, iar Turcu îi pompa bani și primea la schimb notorietate. Vărzariu are o poveste cu Turcu: „La un meci jucat de Dinamo în Ucraina, lui Turcu i-au plăcut doi jucători de la echipa adversă. I-a cumpărat cu 25.000 de dolari. Banii i-a dat din buzunarul lui. L-am sunat să îl întreb dacă nu dorește să se scadă cu acei bani, iar în schimb să primească vizibilitate. Așa a intrat în sport, cu o sponsorizare de 25.000 de dolari”. Fost președinte al Confederației Patronale din Industria Română, Vasile Turcu nu mai trăiește. S-a sinucis prin spânzurare pe 9 martie 2017. Informațiile de la vremea respectivă erau că firmele pe care le deținea aveau mari dificultăți financiare, iar problemele l-au determinat pe Turcu să recurgă la gestul disperat.
Declarat cu întârziere la naștere
Născut în zona Olteniei (cmunam Vanatori jud Mehedinti!) nea Nicu Vărzariu apare în acte ca fiind născut pe 7 febraurie 1933. De la mama lui a aflat, însă, că a venit pe lume mai devreme, pe 2 februarie, dar a fost declarat cu câteva zile mai târziu din pricina iernii. „Tatăl meu era plecat să cumpere o secerătoare dintr-un sat vecin, Poiana Ciorii, aflat la câțiva kilometri distanță. L-a prins o zăpadă mare acolo, de 2,5 metri înălțime, și n-a putut veni acasă decât după cinci zile. S-a dus la Primărie pe 8 februarie și m-a declarat ca fiind născut pe 7 februarie. N-a putut să mă treacă în altă zi, pentru că ultimul născut apărea în registru pe 6, iar următorul născut nu putea apărea, cronologic, decât după această dată”, explică Vărzariu.
Se încarcă comentariile...
