Jocul de-a „domnul Şevciuk“

„Domnul Şevciuk“ nu s-a lăsat ameţit de politica paşilor mici şi a vorbelor multe, aşa cum a visat Chişinăul. Pentru că „domnul Şevciuk“ are altă foaie de parcurs, dactilografiată la Moscova. El nu are voie să se lase vrăjit de speranţe de reîntregire a ţării şi de perspective europene. Nici nu vrea asta. Şi nici nu şi-a dorit vreodată.

Aproape 20 de ani ne-am tot revoltat că Igor Smirnov face ce vrea în stânga Nistrului, de capul lui şi la indicaţia Kremlinului, ignorând şi sfidând autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova. I-am zis lider autoproclamat, separatist, nerecunoscut, dictator, infractor, criminal... Guvernanţii de toate culorile care s-au perindat la Chişinău încercau să găsească limbaj comun, să se înţeleagă cu fostul lider de la Tiraspol, sufereau eşecuri, desigur, dar mereu aveau scuza la îndemână: e un dictator nebun capabil de vărsări de sânge, cum să te pui cu el?

După satrapul Igor Smirnov, probabil, Evgheni Şevciuk le-a părut oficialilor de la Chişinău întruchiparea democraţiei, pragmatismului şi corectitudinii. De aceea n-au ezitat să se bucure, fie şi discret, când acesta a venit în fruntea administraţiei de la Tiraspol. Din discursul Chişinăului a dispărut brusc expresia „regimul de la Tiraspol“, oficialii noştri au afişat deschidere totală, au cochetat cu noul lider (căruia nici prin cap nu le dădea să-i zică dictator şi separatist), l-au primit frumos în dreapta Nistrului, i s-au adresat aproape prieteneşte...

Dar „domnul Şevciuk“ nu s-a lăsat ameţit de politica paşilor mici şi a vorbelor multe, aşa cum a visat Chişinăul. Pentru că „domnul Şevciuk“ are altă foaie de parcurs, dactilografiată la Moscova. El nu are voie să se lase vrăjit de speranţe de reîntregire a ţării şi de perspective europene. Nici nu vrea asta. Şi nici nu şi-a dorit vreodată.

Doar oficialii naivi din UE puteau să creadă că „domnul Şevciuk“ este schimbarea şi că plimbându-l pe la negocieri prin Europa, organizându-i un hram al Europei la Tiraspol şi pompând bani în „măsurile de consolidare a încrederii între cele două maluri ale Nistrului“ vor reuşi să-l convingă că poate intra în istorie cu nimb de „reunificator al Moldovei“.

Posibil, cei din UE chiar cred că diplomaţia poate face minuni (de aceea continuă să-i invite pe liderii rmn pe la recepţii, iar în paralel „se arată îngrijoraraţi“, în comunicate de presă, de „acţiunile unilaterale ale părţii transnistrene care complică procesul de negocieri“). Dar oare şi guvernanţii noştri au crezut sincer că îl pot converti pe Evgheni Şevciuk, cel care a crescut sub aripa criminalului Igor Smirnov?

Acţiunile sale din ultimele luni au demonstrat că Şevciuk nu e decât un alt fel de instrument în mâna lui Putin. El face ceea ce dictează stăpânul: i s-a ordonat să latre spre Chişinău, latră; i se spune să pună la cale o provocare la Varniţa, o face; i se cere să recroiască „frontierele cu Moldova“, execută! Diferenţa dintre cei doi ţine doar de detalii şi de modul de a acţiona. Afişarea publică, acum o săptămână, a fostei scule-şef a Kremlinului, Igor Smirnov, alăturii de actuala, Evgheni Şevciuk, la prezentarea raportului de activitate al aşa-zisului guvern al rmn, a arătat că, de fapt, deosebirea dintre cei doi e doar de suprafaţă.

Chişinăul se pare că a înţeles că jocurile „de-a domnul“ cu pretinşii lideri de la Tiraspol, indiferent ce nume poartă, sunt periculoase şi nu duc la nimic. Cam târziu totuşi...