Guvernul care trebuie să facă într-o lună cât n-au reuşit alţii în 5 ani

Cabinetul de miniştri condus de către Pavel Filip se află într-o situaţie cel puţin ingrată, dacă nu chiar dificilă şi alarmantă. Provocările la care este supus nu se limitează doar la presiunea străzii, ci însumează atât restanţele fostelor guverne, cât şi aşteptările sau condiţionările partenerilor externi. Altfel spus, actualul executiv este condamnat să fie eficient sau nu va mai fi deloc, în foarte scurt timp.

Reducerea modică a preţurilor la produsele petroliere, precum şi ieftinirea gazelor naturale cu 10,9% reprezintă paşi mărunţi, dar importanţi în procesul de redresare a economiei. Marea problemă o constituie creşterea deficitului bugetar (care se poate dubla anul acesta, ajungând la 10% din PIB), inflaţia galopantă (de tocmai 13,5%), deprecierea monedei naţionale (cu 25% faţă de dolarul american) şi scăderea volumului remitenţelor (cu cca 10 la sută). Oricum s-ar exprima şi oricât s-ar eschiva autorităţile, Republica Moldova se află în pragul colapsului financiar. Este necesară o injecţie masivă de bani din exterior, secondată de nişte măsuri drastice în interior. Altminteri, vom fi scoşi la mezat.

Ultimul „cincinal” de guvernare a demonstrat grave deficienţe şi inconsecvenţe. Prin mai multe acte normative şi legislative adoptate în grabă şi din interese strict pecuniare, inclusiv cele care au intrat în vigoare prin asumarea răspunderii guvernului, s-au pus în aplicare scheme primitive de delapidare. Aşa au fost atacate mai multe instituţii financiar-bancare, reduse împuternicirile BNM, cedat pachetul majoritar de acţiuni de la BEM, concesionat Aeroportul Chişinău şi create „duty-free”-uri la fiecare colţ de stradă. Cine se află în spatele acestor furturi de proporţii este greu de spus, atât timp cât unicul fost demnitar anchetat încă nu a fost condamnat. Cu siguranţă că s-a acţionat în grup şi că s-a dat undă verde acestor matrapazlâcuri, dar nu m-aş mira dacă centrul de comandă s-ar afla la Moscova. Altminteri, cum se explică acalmia şi letargia Kremlinului faţă de perioada de apogeu a coaliţiei „pro-europene” de la Chişinău (2013-2014)? Înseamnă că băieţii şmecheri şi-au coordonat acţiunile, iar ulterior au împărţit banii sustraşi. În plus, a fost discreditată ideea de integrare europeană şi perpetuat sistemul corupt, de sorginte sovietică. Altfel spus, am fost furaţi nu doar material, ci şi spiritual, pentru că nu ne-au luat doar banii din portofel, ci şi speranţa într-un viitor mai bun.

Într-un atare context, Guvernul Filip trebuie să demonstreze că nu va mai călca pe aceleaşi greble, că îşi va onora obligaţiunile ce îi revin conform Acordului de Asociere, că va întreprinde toate măsurile pentru a elucida „furtul miliardului”, că va atrage investiţii, va reduce tarifele şi va creşte nivelul de trai al populaţiei. Din păcate, însă, timpul este foarte limitat, iar răbdarea oamenilor s-a cam epuizat. Fireşte, nici alternativa politică nu ne prea zâmbeşte: avem 3 crai de la răsărit, numai buni de fugărit. Cu un fost consilier al întemniţatului Filat, priceput doar la organizat concerte şi spectacole de prost gust; cu un ex-ministru al economiei, care şi-a făcut mendrele, sărăcind statul pe care îl vrea federalizat (a se citi: transnistrizat); şi cu finul condamnatului Ţopa nu ai cum să ajungi în Europa.

De aceea, actualul cabinet de miniştri trebuie să facă într-o lună cât n-au reuşit precedentele guverne în 5 ani. Nici măcar nu are la dispoziţie celebra o sută de zile, fiindcă e pus în situaţia de a îndrepta lucrurile din mers, de a da o ultimă şansă acestui sinuos parcurs european. Dacă nu el, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?