Guvernul coronavirus de coaliţie la Chişinău

Habemus papam! Aşa strigă mulţimea adunată în Piaţa San Pietro de la Vatican atunci când iese fumul alb pe horn, iar cardinalii reuniţi în Capela Sixtină aleg un nou Papă. Acum nu ştiu dacă bucuria creştinătăţii catolice pentru un nou Întâi Stătător în fruntea sa e egală cu guvernul de coaliţie PSRM-PDM creat ieri, într-o formulă discutată anterior şi la fel de complicată.

În vreme de coronavirus, cu acelaşi premier no name – fără nume, de la inepţiile pronunţate când era consilier prezidenţial, la adresa României - Guvernul coronavirus de coaliţie s-a lansat într-o nouă încercare de întărire a sprijinului şi susţinere a candidatului prezidenţial Igor Dodon. Atât. Nicidecum pentru a sprijini oamenii aflaţi în perioadă de criză.

Acelaşi guvern no name de coaliţie

Da, avem de a face, din păcate, cu acelaşi guvern no name. Cu un premier fără nume şi personalitate, soldat destoinic al Regimului Dodon, la care vin să pună mână în construcţia sa şi Democraţii lui Pavel Filip, după ce în această întreprindere s-au lansat anul trecut, în necunoştinţă de cauză (deşi fuseseră avertizaţi) cei din coaliţia pro-europeană ACUM. Rezultatul a fost concentrarea puterii şi preluarea funcţiilor relevante în stat, în primul rând a garanţiilor de echilibru - preşedintele Parlamentului şi Curtea Constituţională – apoi a structurilor de forţă şi atribuţiilor de securitate naţională, în format neconstituţional. Pentru că Igor Dodon nu are aceste atribuţii în Constituţie!

Ce se pregăteşte să facă acum Dodon cu democraţii la remorcă? Fireşte, nu să rezolve epidemia de coronavirus. Nu există un cuvinţel în programul de guvernare, deşi măsurile de urgenţă au fost cerute imediat. Guvernul coronavirus de coaliţie, acelaşi guvern no name al Regimului Dodon, este mai preocupat de împărţirea posturilor decât de soluţionarea problemelor. Iar programul său, şi acela şchiop şi nerealist – vezi soluţionarea problemei transnistrene sau eternul echilibru în politica externă şi respingerea geopoliticii – nu conţine multe elemente şi nu e respectat din start în capitolele relevante pentru aplicarea Acordului de Asociere, a statului de drept şi combaterii corupţiei.

Că Dodon şi gaşca socialiştilor pro-ruşi au scăpat de dosare penale era o evidenţă. Aşa şi-a pus preşedintele pro-rus procurorul general, cu acest scop, după ce a scăpat de Morari şi CNA. Acum ultima nemernicie s-a produs la CSM. Într-adevăr, la CSM se vede enormitatea pretinsei reforme care se traduce, de fapt, în distrugerea şi dezintegrarea statului de drept, cât mai exista el în Republica Moldova şi preluarea deplină a controlului justiţiei de către preşedintele Dodon şi Regimul său.

Iuţeală de mână şi nebăgare de seamă pe timp de criză

O altă zonă extrem de controversată şi care trebuie monitorizată cu atenţie de către societatea civilă, mass media şi zona independentă care a mai rămas în Republica Moldova, de către opoziţie, cu certitudine, este ceea ce face sub imperiul crizei şi la adăpostul comunicării emoţionale şi la adăpostul măsurilor excepţionale Regimul Dodon în noua sa formă, cu democraţii înhămaţi la atelajul lui Dodon.

Într-adevăr, e de aşteptat ca Dodon să profite cu iuţeală de mână caracteristică şi în nebăgarea de seamă a cetăţenilor ocupaţi cu criza de coronavirus pentru a face matrapazlâcuri politice şi a-şi consolida puterea, averea şi mass media aservită. Spuneam că e de monitorizat pentru că nu există acţiune mai neplăcută cetăţeanului plătitor de taxe şi votant decât bătălia politicienilor sau acapararea de putere cât timp electoratul suferă, oamenii se îmbolnăvesc şi unii chiar, Doamne fereşte, se sting din cauza coronavirusului.

Momentele de criză sunt unele extrem de speciale. Sunt unele în care criticismul trebuie moderat iar lumea se raliază în jurul conducerii statului care trebuie să asigure traversarea cu bine a crizei. Asta dă limitări opoziţiei şi avantaje puterii. Însă aceste lucruri se pot desfăşura doar în cazul în care există încrederea genuină în cel/cei care conduc statul.

Or aici nu discut situaţia lui Igor Dodon, care are drept contracandidat evident doar pe Maia Sandu, dar la capitolul partide, PSRM nu reuşeşte să sară de un anumit prag de 30-35%, în timp ce PDM şi-a pierdut toate credenţialele, s-a şi scindat, e în vrie, iar intrarea spăşită ca să tragă la carul lui Dodon nu aduce avantaje decât individuale, în nici un caz încredere. Un iz de trădare a electoratului, o abdicare de la principii şi o subordonare faţă de un personaj şi un partid cu care s-a luptat, zice-se, constant. De unde încredere?

Cât despre premierul no name, este cea mai proastă glumă menţinerea sa în prim plan. Bine, pentru Dodon e bine să aibă un ţap ispăşitor, un câine credincios care să-şi asume toate costurile guvernării de coronavirus. Cam cum a făcut Putin cu Medvedev. Doar că fără coronavirus. Guvernarea coronavirus de coaliţie are această problemă a lipsei depline de credibilitate a Guvernului no name, cu premierul său cu tot şi concentrarea puterii la Dodon, unicul responsabil şi vinovat pentru tot ceea ce se întâmplă şi se va întâmpla în Republica Moldova în timpul crizei. Pentru fiecare mort, fiecare faliment, fiecare om ce moare de foame şi nu re ce lucra în această perioadă.

Profitori politici şi îmbogăţiţi de criză

O a doua componentă extrem de reprobabilă vine de la profitorii politici, cei care încearcă să se urce pe umerii crizei de coronavirus pentru a-şi face capital politic sau a se contura în prim plan ca imagine, ieşind ca păduchele în frunte. Puterea, în primul rând, va fi sancţionată pentru orice exerciţiu de imagine, ca şi pentru măsurile luate pe la spatele coronavirusului. Dar şi Opoziţia dacă lansează bătălia politică în timpul crizei pe seama suferinţelor oamenilor pierde în egală măsură.

Cea mai normală atitudine este să fie lăsaţi să guverneze cei ce şi-au asumat, să fie expuse public acţiunile ce nu au legătură cu combaterea coronavirusului ci cu prosperare politică şi îmbogăţirea celor în cauză, şi mai ales expunerea constantă de fapte şi situaţii dificile în care acţiunile guvernării lasă oamenii simpli. În locul Maiei Sandu şi a unioniştilor, aş monta un call center pentru oricine are probleme să le relateze pentru ca oamenii politici să încerce să-i ajute şi, în orice caz, să expună public cazurile lor atunci când nu au sprijinul autorităţii.

Fireşte că partea cea mai reprobabilă în criză este cea a „îmbogăţiţilor de război”. E vorba de speculanţii pe produse de bază şi pe cele căutate – măşti, mănuşi, medicamente, echipamente, dezinfectante, săpun – dar şi pe comercianţii obişnuiţi care încearcă să profite ridicând preţurile în criză la produsele necesare combaterii coronavirusului. Li se mai adaugă cei care în timp de criză fac avere, profită de preocuparea generală pentru combaterea pandemiei şi salvarea de vieţi, pentru ajutorarea rudelor, vecinilor, prietenilor şi pentru protejarea celor mai în vârstă, părinţi şi bunici, pentru a face avere. E zona celor mai urâţi politicieni şi oameni de afaceri care riscă enorm.

PAS – Maia Sandu, lider detaşat al opoziţiei. Modelul Hânceşti

Săptămâna care tocmai a trecut mai are o cheie, o caracteristică majoră. E vorba despre alegerile de la Hânceşti. Acestea au demonstrat că votul politic rămâne dominant, iar candidaţii PDM şi cel independent desprins din PAS, dar susţinut de PPDA şi PLDM sunt neaveniţi şi nu pot nici măcar compensa cu notorietatea personală structura, imaginea şi forţa de partid.

De asemenea, alegerile arată foarte clar încheierea socotelilor şi deconturilor politice care o plasează pe Maia Sandu şi PAS în prim plan, ca unică opoziţie viabilă şi solidă a PSRM. Orice formulă de coagulare se poate face doar în jurul Maiei Sandu, iar aici lucrurile trebuie să se dezvolte foarte repede, pentru că nu mai este timp prea mult până la prezidenţialele ce pot fi dublate de parlamentare anticipate, totul în funcţie de forţa Pro Moldova de a strânge rândurile, electoratul şi parlamentarii PDM pro-europeni.

Într-adevăr, e vorba mai întâi de o lămurire a Maiei Sandu cu sine şi de asumarea unei coaliţii anti-Dodon(şi anti PDM, cu aceeaşi ocazie). Astăzi cele două forţe hulite se află împreună la guvernare, numai bine pentru a creşte în opoziţie, dar cu atenţie în perioada crizei pentru a evita ca bătălie politică să se facă pe seama nevoilor cetăţenilor. Apoi e vorba despre lansarea unei largi coaliţii anti-Dodon cu capacitatea de a coagula toate forţele politice de opoziţie pe baza unei platforme simple şi lesne de comunicat.

În fine, discuţia lămuritoare trebuie făcută şi cu Andrei Năstase şi PPDA, dacă nu cumva varianta extragerii lui Năstase e cea mai bună şi continuarea proiectului PPDA şi ACUM cu un lider credibil. După aceea, trebuie create punţile cu unioniştii de toate culorile, după care trebuie inclus în proiect Pro-Moldova lui Candu şi partidele pro-ruse dar anti-Dodon sau măcar electoratul lor şi sprijinul implicit dacă nu o participare formală într-o coaliţie. Obiectivul trebuie să fie subminarea majorităţii actuale de susţinere a Regimului Dodon şi a concentrării puterii neconstituţionale dar fără a afecta, încă o dată, lupta cu coronavirusul, care devine principala preocupare naţională în următoarele cel puţin 3-6 luni.