Elita politică de la Chişinău, reticentă faţă de europenizarea Republicii Moldova

Elita politică din Republica Moldova înţelege destul de bine ce înseamnă Europa şi din acest motiv este tentată să acţioneze cu reticenţă în implementarea reformelor de inspiraţie europeană.

Liviu Iancu, istoric şi publicist, susţine că valorile, principiile şi normele europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este personalizată, iar autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. În Europa, legile, normele sunt mai presus de orice politicieni. În opinia sa, sistemul politic european previne acumularea puterii în mâinile unor anumiţi indivizi sau grupuri de interese. Prin urmare instalarea unui asemenea sistem la Chişinău ar pune în pericol poziţiile unora dintre membrii elitei politice.

Parcursul european al Republicii Moldova este ireversibil în acest moment având în vedere situaţia geopolitică şi situaţia economică internă?

În condiţiile în care la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 Partidul Socialiştilor din Republica Moldova s-a clasat pe primul loc în preferinţele electoratului, atrăgând aproximativ 20% din voturile exprimate cu un mesaj hotărât anti-european, este evident faptul că nu putem vorbi de un parcurs european ireversibil al Republicii Moldova.

Chiar mai relevant este faptul că, dacă adunăm procentele tuturor competitorilor din cursa electorală, indiferent dacă au intrat sau nu au intrat în Parlament, se observă o egalitate aproape perfectă între susţinătorii grupărilor care se autodeclară pro-europene şi cei ai grupărilor anti-europene sau cu o poziţionare ambiguă, dar receptate ca fiind mai degrabă anti-europene (Partidul Comuniştilor). Dincolo de inconstanţa partidelor în a-şi menţine o poziţie fermă faţă de integrarea europeană, rezultatul votului indică fără doar şi poate o societate profund divizată pe tema asocierii şi a unei eventuale aderări la Uniunea Europeană. Reducându-ne deci exclusiv la preferinţele cetăţenilor şi făcând abstracţie de contextul geopolitic şi de situaţia economică internă extrem de dificilă, reiese destul de limpede că nu putem discuta despre ireversibilitatea procesului de integrare europeană a Republicii Moldova.

Explicaţia fragmentării sociale

Pe de altă parte, dacă am privi lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, specifică mai degrabă istoriei decât analizei politice, putem observa că o asemenea situaţie este recurentă în cazul statelor mici aflate în zonele de contact dintre marile puteri. În aceste cazuri, împărţirea societăţii în facţiuni care susţin orientări geopolitice diametral opuse este inerentă. Schimbările de direcţie ale statului sunt frecvente, determinate atât de evoluţia raporturilor de putere dintre vecinii mai mari, cât şi de jocurile politice interne care îi au ca protagonişti pe conducătorii principalelor facţiuni. Mi se pare că Republica Moldova este un bun exemplu concret pentru tiparul istoric descris mai sus, astfel încât putem conchide şi pe această linie de argumentaţie că parcursul european al Chişinăului este departe de a fi ireversibil.

Ce nu înţelege elita moldovenească despre ideea de Europă şi ce nu reuşeste societatea să asimileze din această idee?

În realitate, elita politică moldovenească înţelege destul de bine ceea ce înseamnă Europa şi tocmai de aceea este tentată adeseori să acţioneze cu reticenţă în implementarea reformelor de inspiraţie europeană. Valorile, principiile şi normele europene construiesc un sistem în care puterea politică nu este personalizată, iar autoritatea nu aparţine individului, ci funcţiei pe care o ocupă. De asemenea, sistemul politic european previne acumularea puterii în mâinile unor anumiţi indivizi sau grupuri de interese, printr-un complicat mecanism de balansare şi verificare reciprocă a instituţiilor. Este evident că instalarea unui asemenea sistem ar pune în pericol poziţiile unora dintre membrii elitei politice de la Chişinău. Astfel, chiar dacă o parte a elitelor politice sunt conştiente pe deplin de beneficiile generale pe care le-ar aduce adoptarea veritabilă a valorilor, normelor şi instituţiilor europene, calculul personal face ca reformarea să fie mai mult mimată. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cazul omului politic, bunăstarea cu care este asociată ideea europeană nu are aceeaşi influenţă ca asupra omului de rând: elitele politice se bucură deja de bunăstare.

Europa, un concept vag

La nivelul cetăţeanului mediu, „Europa” reprezintă în general un concept extrem de schematic şi de vag, dublat însă de câteva oportunităţi concrete precum acelea de a munci şi de a studia în condiţii mai bune decât în Republica Moldova. Pentru acei cetăţeni care nu călătoresc în Uniunea Europeană şi care sunt supuşi sistematic unui singur flux informaţional, lipsit de obiectivitate, „Europa” este identificată chiar cu o ameninţare la adresa valorilor tradiţionale şi a securităţii lor economice, fiind locul unde proliferează decadenţa, homosexualitatea şi capitalismul sălbatic, cu orientări neo-imperiale. Din păcate, pentru prea puţini cetăţeni ai Republicii Moldova ideea europeană este asociată cu principalele ei beneficii, superioare bunăstării economice: respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor civice.

A aştepta însă de la politicienii moldoveni campanii de informare prin care Uniunea Europeană să fie prezentată de o manieră obiectivă cetăţenilor de rând este o dovadă de naivitate. În general în lume elitele politice sunt interesate mai degrabă de mobilizarea eficientă a electoratului în preajma alegerilor, decât de o educare pe termen lung a acestuia. Cu atât mai mult este vizibilă această tendinţă în Republica Moldova, unde un electorat activ şi pregătit din punct de vedere politic şi ideologic este receptat ca o ameninţare la adresa poziţiilor privilegiate ocupate de elite. Misiunea de informare a cetăţenilor de rând din Republica Moldova cade astfel în seama societăţii civile.

Noul guvern instalat la Chişinău are suficientă legitimitate pentru a sprijini reformele necesare, mai ales în sfera justiţiei?

Indiferent de intenţiile pe care le au membrii actualului cabinet de la Chişinău, legitimitatea sa este puternic afectată după cele mai bine de două luni de negocieri pentru formarea executivului. Guvernul învestit pe 18 februarie 2015 se confruntă încă de la început cu o criză de legitimitate pentru că el nu reflectă opţiunile de vot ale electoratului pro-european, care a susţinut la urne un cabinet AIE-3 şi nicidecum un executiv minoritar, sprijinit conjunctural de PCRM. Mai gravă însă decât criza de legitimitate a guvernului este lovitura dată însăşi ideei europene prin jocul politic lipsit de onestitate care s-a desfăşurat pentru o perioadă atât de lungă de timp la Chişinău şi care a deturnat practic opţiunile exprimate prin vot de cetăţeni. Dezamăgirea unora faţă de partidele autodeclarate pro-europene se poate transforma foarte uşor într-o abandonare a susţinerii pentru însăşi integrarea europeană a Republicii Moldova.

Reforma merită susţinută

Pe de altă parte, orice reformă onestă, în spiritul valorilor europene, care va fi promovată şi implementată de cabinetul Gaburici merită susţinută. Evident, în condiţiile lipsei parţiale de legitimitate, marja de manevră a guvernului este redusă, însă societatea civilă şi partenerii europeni pot înclina balanţa în favoarea proiectelor guvernamentale care ar contribui la consolidarea statului de drept şi creşterea performanţelor economice ale Republicii Moldova. Situaţia este mai puţin favorabilă implementării unor reforme importante decât dacă ar fi fost învestit un guvern solid al tuturor forţelor pro-europene, dar până la urmă politica este arta de a obţine maximum în condiţii concrete de acţiune, nu în condiţii ideale. Îmi exprim deci speranţa ca guvernul Gaburici să pună în aplicare cât mai multe dintre reformele incluse în programul de guvernare şi ca ceilalţi actori politici de pe scena de la Chişinău să găsească înţelepciunea de a susţine măsurile benefice pentru dezvoltarea Republicii Moldova, indiferent de calculele electorale şi de inamiciţiile personale.

Este Republica Moldova o prioritate pe agenda europeană? Dacă aplicăm o măsură a prioritizării, ce pondere din această prioritizare se datorează elitei de la Chişinău?

Republica Moldova nu este o prioritate pe agenda europeană, fiind destul de dificil „să concureze” cu criza din Ucraina sau cu renegocierea planului de austeritate şi de plată a datoriei externe a Greciei. Este totuşi un subiect important, aflat în atenţia decidenţilor europeni, dovadă fiind vizitele din ultimul an ale unor înalţi oficiali UE şi ai statelor membre, cât şi deplasările recente la Chişinău ale reprezentanţilor principalelor partide parlamentare europene şi a consilierului pentru politică externă şi securitate al Angelei Merkel. Nu trebuie uitat că Republica Moldova se bucură în continuare la Bruxelles de statutul informal de cel mai avansat stat din vecinătatea estică a Uniunii pe calea reformelor, precum şi de susţinerea principalelor două state din flancul estic al UE, Polonia şi România.

Republica Moldova ar putea obţine o mai bună vizibilitate

Fără îndoială însă că printr-o prestaţie mai hotărâtă a elitelor politice pro-europene de la Chişinău, Republica Moldova ar fi putut obţine o vizibilitate mult mai ridicată la Bruxelles şi în principalele capitale europene decât cea pe care o are în prezent. Pe de altă parte, rolul elitelor politice din Republica Moldova nu trebuie minimizat şi este periculos să cădem în capcana unei culpabilizări excesive a oamenilor politici pentru aparenta stagnare a procesului de europenizare. Episodul de tristă amintire al negocierilor futile dintre cele trei partide pro-europene nu trebuie să umbrească eforturile anterioare depuse de figuri marcante de la Chişinău de a câştiga sprijinul decidenţilor europeni pentru integrarea Republicii Moldova în marea familie europeană. Dimpotrivă, societatea civilă şi cetăţenii moldoveni care cred în viitorul european al ţării lor trebuie să susţină şi eventual să pună presiune pentru reluarea activităţilor politice şi diplomatice de creştere a interesului Europei pentru Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât unul dintre principalii artizani în acest domeniu, Natalia Gherman, ocupă şi în prezent portofoliul externelor.

Liviu Iancu este editor al publicaţiei Europunkt, platformă online de informare şi analiză a principalelor evoluţii de la nivelul Uniunii Europene, dezvoltată de think-tank-ul Eurocentrica. Este doctorand în istorie al Universităţii din Bucureşti, domeniul său iniţial de specializare fiind reprezentat de retorica şi relaţiile politico-militare din Grecia antică. Este absolvent al cursului „Politică externă şi diplomaţie”, organizat de Institutul Diplomatic Român. În sfera relaţiilor internaţionale este preocupat de mecanismele de difuziune a valorilor, normelor şi instituţiilor politice în diferite epoci istorice, publicând mai multe articole de specialitate pe această temă.