Băsescu, Ponta şi nelupta pentru Basarabia

Taman când politicienii de pe Bîc au intrat în vacanţe cu semnificaţii politice, Mihai Ghimpu optând pentru un popas în România, iar Vladimir Voronin pentru tărâmurile Maicii Rusia, la Bucureşti a început practic campania electorală, pentru viitoarele alegeri parlamentare şi prezidenţiale. Pentru prima oară, Victor Ponta calcă în străchinile orgoliului personal, iar Crin Antonescu probează tact, prin schimbul de opinii cu Traian Băsescu.

I. În timp ce preşedintele a vorbit la Chişinău, în numele României, atunci când a indicat ajutorul frăţesc pentru Republica Moldova, premierul a replicat, din Palatul Victoria, aidoma şefului guvernului unei republici pesede.

Asta probează incultură politică.

Iar jurnaliştii pro-Kremlin, de la Chişinău, au savurat această chiţăială a pionierului Ponta, în faţa marinarului Băsescu.

Dacă era bărbat de stat, monsieur Ponta reacţiona elegant şi îi spunea acasă, între patru ochi, dacă mai avea curajul, ce nu i-a plăcut din declaraţia prezidenţială.

Dar Victor Ponta nu are consilieri pe măsura ţelurilor sale politice.

Culmea este că au şi apărut apărători ai poziţiei pionierului, oameni care habar nu au de conduita diplomatică la acest nivel.

II. Bătălia pentru viitorul landului dintre Prut şi Nistru se duce pe plan mediatic.

Ce s-ar întâmpla dacă o structură media, ultramodernă, ar intra în arena mediatică de dincolo de Milcovul de azi?

Într-un an de zile, după o ofensivă mediatică în care ar fi demascate minciunile propagandei Kremlinului, oră de oră, 24 din 24 de ore posibile, pe Internet, micul ecran, unde radio, majoritatea covârşitoare a populaţiei Republicii Moldova ar genera singură, ca în Republica Democrată Germană, mişcarea amplă, de stradă, pentru reunificare.

Cine nu vrea asta?

Un ministru de externe lipsit de vlaga demnităţii reale, nu mimate, în faţa omologului rus?

Un ministru al culturii despre care nimeni nu mai ştie nimic?

Un minister al reunificării, inexistent, dar înlocuit de un departament al românilor de pretutindeni, condus de concetăţeni lipsiţi de sânge în instalaţiile vitale?

Şi doar din decenţă opresc aici şirul întrebărilor incomode.

Nu ne unim, acum, cu Republica Moldova, pentru că guvernanţii de azi, ca şi cei de ieri, au pe masa bucatelor alte fripturisme în meniul nedat publicităţii. Încă.