Republica Moldova, rusofobă?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mă înscriu în fals împotriva declaraţiei deputatului cu nume de pistol-mitralieră din Duma de Stat: Republica Moldova nu este nicidecum rusofobă.

Dacă ar fi fost, s-ar fi aflat acum alături de ţările baltice, în Uniunea Europeană. Secretul succesului acestora, dacă există vreunul, este tocmai viteza şi determinarea cu care, ieşite din cuşca defunctei Uniuni Sovietice, s-au derusificat. Au înlăturat toate simbolurile propagandei sovietice, au restaurat statutul limbilor lor naţionale, au configurat un spaţiu public (în primul rând, audio-vizual) în care drepturile minorităţilor să nu confere rusofonilor un statut de ocupant. Tot la capitolul de-rusificării intră şi hotărârea cu care şi-au reformat societatea şi economia, revenind la valorile europene care le-au caracterizat în perioada 1918-1940. De-rusificarea le-a permis Lituaniei, Estoniei şi Letoniei să se integreze în Uniunea Europeană şi în NATO.

Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat şi nu se întâmplă în Republica Moldova. Fie că zboară cu avionul sau călătoreşte cu trenul ori maşina, turistul care intră în această ţară parcă intră în Rusia. Grănicerii şi vameşii vorbesc între ei ruseşte, controlorii de zbor de pe Aeroportul Chişinău şi aproape tot personalul de la sol, la fel, iar spaţiile publice din punctele de trecere a frontierei, gări sau aeroporturi sunt inscripţionate cu scrupulozitate şi (sau preponderent) în limba rusă. În spaţiile comerciale ale Aeroportului Chişinău, de pildă, rusa este prima limbă, fie că e vorba de firme sau de afişe. Limba română, groaznic masacrată (cel mai adesea, textele sunt calchiate după structurile sintactice ale limbii ruse, doar cuvintele sunt româneşti), face figura unei limbi, cel mult, tolerate.

Tot aşa se întâmplă şi în restul spaţiilor publice de peste Prut. GPS-ul este, nu se ştie de ce, în rusă. Publicitatea, în pofida faptului că nu este nicăieri recunoscută ca factor de prezervare a identităţii minorităţilor, este jumătate în rusă, jumătate în română (masacrată după metoda descrisă mai sus). 80% dintre radiourile şi televiziunile care emit în Republica Moldova sunt ruseşti, iar la cele locale, emisiunile în română alternează cu cele în rusă. Principalul furnizor de poştă electronică, peste Prut, nu e Google, nici Yahoo, ci Mail.ru. Chiar şi firmele instituţiilor de stat (procuratura, diverse comisii şi agenţii, până şi Biblioteca Naţională!) sunt bilingve. Iniţiativa preşedintelui-plagiator, de a reinstaura rusa ca limbă oficială, e stupidă prin inutilitate: rusa este, de facto, limbă oficială peste Prut.

Şi nu e vorba numai de limbă, ci de orizontul cultural. 65% din cartea aflată în bibliotecile publice este şi azi în limba rusă. Nici la 26 de ani de la declararea independenţei, bibliografia occidentală nu este disponibilă în totalitate, nici măcar la Chişinău, în limba română şi, fapt încă şi mai elocvent, nimănui nu-i pasă. Tovarăşul deputat Kalaşnikov, care deplânge "rusofobia" Republicii Moldova, ar fi surprins câţi tineri intelectuali basarabeni de elită, după ce se acomodează cu interlocutorul din România, iar duplicitatea adânc înrădăcinată se relaxează, declară că, de fapt, Rusia e "salvatoarea" lor (nu se ştie de la ce pericol) şi că se identifică nu cu spaţiul românesc, ci cu Moscova... Având poziţia pe care o are, însă, cred că nu îi e greu să se intereseze câţi dintre "patrioţii" basarabeni lucrează pentru Rusia.

Nici din România nu vin stimuli pentru "rusofobia" din Republica Moldova, în pofida unor gesturi mai aspre la adresa unor oficiali ruşi. Când instituţiile statului român se coalizează pentru a-i oferi unui Valerii Nikolaevici Mateiciuk - zis Valeriu Matei - al doilea mandat ca şef la ICR Chişinău, deşi primul s-a remarcat printr-o desăvârşită nulitate a rezultatelor (culturale: cele lucrative se zice că au fost apreciabile), nu poate fi susţinută ipoteza rusofobiei induse de la Bucureşti. Dimpotrivă: din prostie sau din venalitate, din superficialitate sau... alte considerente, Bucureştii nu fac nimic pentru ca Basarabia să revină în spaţiul cultural românesc. După 26 de ani de politici ale "românilor de pretutindeni", Republica Moldova de azi e mai departe de România decât era, ieri, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească.

Deputatul-pistol-mitralieră poate sta, prin urmare, liniştit. Rusificarea Republicii Moldova continuă neabătut, cum s-a stabilit.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite