Interviu cu prima doamnă, Margareta Timofti: „Cea mai mare surpriză pe care mi-a făcut-o soţul a fost să devină preşedinte“

Margareta Timofti a povestit pentru „Adevărul“ cum i s-a schimbat viaţa din martie 2012. Prima doamnă a vorbit despre  ce înseamnă Sărbătorile de Iarnă pentru familia prezidenţială şi ce implică participarea sa la diferite evenimente caritabile.

„Adevărul“: Cum sunt marcate sărbătorile de iarnă în familia prezidenţială?

Margareta Timofti: Toate sărbătorile sunt frumoase, însă pentru mine Crăciunul are un mister aparte, fiindcă e perioada colindelor. Trebuie să fim mândri de frumoasele tradiţii populare, care reprezintă filozofia omului de la ţară. În colinde sunt elogiate calităţi precum bunătatea, omenia, responsabilitatea.

De un an şi jumătate sunteţi în postura de primă doamnă. Cum aţi primit această veste, în martie 2012, şi cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră în acest răstimp?

A fost un eveniment neaşteptat, care ne-a schimbat radical viaţa. Această schimbare poate să ia prin surprindere şi persoanele care se pregătesc să ocupe fotoliul de preşedinte, darămite pe noi, care nu eram implicaţi în activităţi politice. A trebuit să facem unele schimbări. Am devenit persoane publice şi trebuie să avem mai multă grijă cum arătăm, cum şi ce vorbim. De aceea, mi-am făcut o schimbare parţială de look, mi-am completat garderoba. Când încep să fac ceva nou, îmi iau în serios obligaţiile şi responsabilităţile. Este o muncă grea şi am încercat să învăţ ceea ce nu am ştiut, să corectez greşelile pe care le comiteam pe parcurs şi să merg înainte.

La ce provocări a trebuit să faceţi faţă în această perioadă?

A trebuit să învăţ a fi o persoană publică, să întreţin o discuţie la nivel înalt. Să fac faţă multiplelor prob-leme care există în societatea noastră şi pentru aceasta sunt necesare şi resurse financiare şi implicare. Am observat că oamenii nu aşteaptă doar o susţinere materială, la fel de importantă este susţinerea morală, un cuvânt de încurajare, o alinare. Pentru asta am nevoie de o anumită stare de spirit, anumite competenţe.

Cum este să fii soţia preşedintelui Republicii Moldova? La ce a trebuit să renunţaţi?

Să fii soţie de preşedinte implică o mare responsabilitate. Uneori trebuie să faci anumite lucruri în detrimentul odihnei sau a timpului petrecut cu familia. A trebuit să mă obişnuiesc din mers, pentru că nu aveam timp să mă gândesc. Am renunţat parţial la viaţa de familie, să coc mai des plăcinte, să fac sarmale, pe care le iubesc foarte mult, pentru a participa la unele evenimente. Încerc să ajut cât mai multe persoane, fie că sunt copii, persoane aflate în dificultate, bătrâni sau oameni cu deficienţe. Sunt oameni care vor să fie ascultaţi şi auziţi. Asta încerc să fac, în limita posibilităţilor.

Cum s-a schimbat domnul Nicolae Timofti în această perioadă? Vă cere des sfatul în probleme ce ţin de treburile de stat?

Nicolae Timofti îmi cere sfatul în domeniile pe care ştie că eu le cunosc mai bine. Ceea ce ţine de decizii, de cariera profesională, nu am încercat să-l influenţez, pentru că el cunoaşte cel mai bine situaţia. Discutăm uneori în contradictoriu, pentru că avem fiecare părerea lui. De cele mai multe ori putem să ajungem la o cale de mijloc, alteori - nu.

Ce schimbări au survenit în viaţa de zi cu zi a feciorilor dumneavoastră? Sunt mai curtaţi de domnişoare de când sunt băieţii preşedintelui?

Nu am observat acest lucru. Au avut întotdeauna cercul lor de prieteni. Sunt foarte deschişi, sociabili. Nu obişnuiesc să vorbesc prea multe despre viaţa lor, o spun ei când au ocazia. Nicu lucrează în media. Ştefan a absolvit facultatea şi nu s-a angajat încă. Evoluează în cadrul unei echipe de fotbal.

FOTO: Familia Timofti in corpore

Una dintre cele mai memorabile vizite a fost cea pe care aţi întreprins-o în septembrie 2012 în SUA. Ce impresii v-a lăsat cuplul Obama?

Nu a fost o vizită oficială, a fost o recepţie în cadrul Adunării Generale ONU, la care a participat şi familia prezidenţială americană. Atunci am avut ocazia să discut cu Michelle Obama. I-am spus că avem un fiu care locuieşte în Washington DC. Michelle, fiind o persoană carismatică, m-a întrebat dacă avem şi nepoţei. I-am răspuns că vom deveni bunei în octombrie. Lui Barack Obama i-am urat succes în alegeri, căci era în toiul campaniei electorale pentru cel de-al doilea mandat. Dacă am fi avut mai mult timp, am fi discutat despre unele proiecte.

Aţi ocupat mulţi ani funcţia de bibliotecară. Cât de des îi vedeaţi pe politicieni în sala de lectură şi cât de important e pentru un demnitar să aibă un nivel înalt de cultură?

Având în vedere faptul că am lucrat într-o bibliotecă pentru copii, politicienii veneau doar cu copiii sau să asiste la unele evenimente. Cu toate acestea, sunt sigură că majoritatea politicienilor citesc, pentru că această îndeletnicire se percepe prin felul de a fi al oamenilor, felul de a gândi, vocabularul pe care-l folosesc, modul de a se exprima. Celor care simt că au nevoie să se cultive le-aş sugera delicat că este bine să citească. Este un exemplu pentru copii, pentru tineri. Îmi place că s-a format o tendinţă de a îndemna lumea la lecturi. De exemplu, preşedintele rus Vladimir Putin a convocat o întrunire cu descendenţi din familiile scriitorilor ruşi la care au discutat despre necesitatea de a citi. În SUA familia prezidenţială patronează festivalul cărţii şi lecturii.

Când aţi făcut Dreptul şi ce v-a făcut să vă reorientaţi?

Un motiv a fost remunerarea. Trebuie să recunoaştem că bibliotecarii au avut unele dintre cele mai mici salarii şi acum situaţia nu s-a schimbat mult. Îmi doresc ca în viitorul apropiat să fie majorate salariile angajaţilor din domeniul culturii, educaţiei etc. Atunci când pătrunzi în secretele meseriei, nu poţi să nu o îndrăgeşti. Profesia de jurist mă ajută să contribui la îmbunătăţirea legislaţiei, respectarea drepturilor omului, la racordarea legislaţiei naţionale la cea comunitară (n.r. - în prezent Margareta Timofti este consultant principal în Secţia drept comunitar, aproximare a legislaţiei şi informare legislativă a Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului). Cel mai important este că ambele profesii sunt pentru oameni, pentru confortul lor, pentru creşterea lor spirituală, a nivelului de cultură şi pentru confortul juridic.

Cum a început colaborarea cu proiectul „Novateca“ şi ce înseamnă această iniţiativă pentru dumneavoastră?

Proiectul „Novateca“ înseamnă o nouă provocare pentru bibliotecile din Republica Moldova. Accept să mă implic, fără a ezita, mai ales că domeniul este unul pe care-l cunosc bine. „Novateca“ este un proiect de implementare a tehnologiilor informaţionale în biblioteci şi este susţinut de Fundaţia Bill şi Melinda Gates. Implementarea proiectului a început în 2012, în prezent programul a fost extins la nivel naţional. 

Credeţi că generaţia internetului mai este interesată să citească? Aţi reuşit să observaţi această dorinţă la copii?

Susţin venirea calculatoarelor în satele noastre, aducem şi carte, în special în bibliotecile publice, literatură care este în ajutorul programului de studiu, ceea ce trebuie să citească copiii la o anumită etapă. De exemplu, am făcut o donaţie de carte la Puhoi, Ialoveni, iar copiii au luat cărţile „cu asalt“. Era vacanţa de vară, dar am văzut bucurie în ochii copiilor că au primit acest dar. În majoritatea bibliotecilor, literatură în limba română este puţină, de aceea orice donaţie este binevenită. La solicitarea a trei copii orfani din acelaşi sat am venit cu o mică bibliotecă, de care aceştia s-au bucurat foarte mult.

Discutăm uneori în contradictoriu, pentru că avem fiecare părerea lui. De cele mai multe ori putem să ajungem la o cale de mijloc, alteori - nu.

„Sunt adepta brandurilor autohtone“

Unde vă faceţi cumpărăturile şi ce loc ocupă în garderoba dumneavoastră hainele fabricate în Moldova?

Sunt adepta brandurilor autohtone. Cred că avem specialişti buni. Dovadă este faptul că-mi cos costumele la unul dintre designerii noştri, Natalia Melnic, pe care am descoperit-o până a deveni prima doamnă. Mă simt bine în creaţiile ei, pentru că se potrivesc siluetei mele. Ultima ţinută am comandat-o pentru plecarea la Paris, unde am participat la Conferinţa Europeană de Leadership. Am şi haine produse în afară. Costumul pe care-l port acum l-am cumpărat la Washington. A fost la un preţ accesibil şi este comod. Aş spune că în garderoba mea 50% sunt haine produse în Moldova şi 50% - branduri străine.

FOTO: Margareta Timofti în costum tradiţional

„Autismul este o temă tabu în societate“

În acest an, v-aţi implicat în mai multe acţiuni sociale. Ce presupune, bunăoară, funcţia de preşedintă de onoare a fundaţiilor SOS Autism şi Hospice Angelus Moldova?

Probabil, aceste funcţii presupun şi o implicare financiară mai consistentă, pe care eu, din păcate, nu pot s-o ofer. Dar, din moment ce oamenii consideră binevenit faptul ca numele meu să fie acolo, mă implic. Hospice Angelus acordă îngrijiri paliative persoanelor care suferă de boli incurabile, în stadii avansate şi terminale. Sper ca, împreună cu principesa Marina Sturdza, care este co-preşedintă de onoare, să facem lucruri frumoase. Deja am participat la un teledon. Am stabilit să iniţiem un proiect cu voluntarii Hospice Angelus, care vor merge acasă la beneficiari şi le vor citi. Am făcut rost de CD-uri şi cărţi cu poveşti, pe care le-am oferit Hospice Angelus. Principesa a fost de acord să mă ajute şi în susţinerea Fundaţiei SOS Autism, unde sunt preşedintă de onoare.

Autismul este o temă tabu în societatea noastră. Chiar dacă există copii cu această deficienţă, nu sunt statistici oficiale, oamenii nu cunosc prea multe despre această boală. De aceea, am lansat în aprilie o campanie de conştientizare, la invitaţia organizaţiei americane Autism Speaks. Au fost folosite materiale informative, au fost organizate o masă rotundă şi o conferinţă de presă pentru a anunţa evenimentul de caritate Noaptea Artelor, a cărui beneficiar principal a fost Fundaţia SOS Autism. Totul a culminat cu lansarea lampioanelor albastre (culoarea autismului) în scuarul Arcului de Triumf. În septembrie, am participat la cea de-a şasea reuniune mondială privind autismul, la New York, unde au fost prezente prime doamne, soţii de premieri şi alte persoanalităţi. Am primit asigurări că vom beneficia de susţinere şi pe viitor.

FOTO: Prima doamnă în mijlocul picilor de la Sineşti, Ungheni

Susţineţi şi proiecte de promovare a femeii active în societate. De ce e nevoie de astfel de iniţiative în Moldova?

În statele în care am fost, am văzut că femeile luptă pentru drepturile lor, creează ONG-uri, se implică în politică. Femeia rămâne peste tot femeie, trebuie să nască şi să educe copii. Dacă este susţinută de soţ, este un pas înainte. Dar situaţia e diferită, în special în Moldova, unde există problema locurilor de muncă, salariile sunt mici şi ne confruntăm cu un exod, iar copiii rămân fără grija şi dragostea mamelor. În acest context, este importantă susţinerea acelor ONG-uri care au fost deja create şi e nevoie de implicarea mai activă a femeilor în politică. E bine că avem deja câteva doamne miniştri, care ştiu ce drepturi ale femeilor nu sunt respectate şi simt ce decizii trebuie luate.

Faceţi şi multe acte de caritate, mai puţin cunoscute publicului larg. Ce acţiuni aţi organizat în această lună?

La începutul lunii, am ajutat o femeie cu nouă copii din Sineşti, Ungheni. Le-am adus hăinuţe, alimente, dulciuri, un cărucior şi un pătuţ pentru cel mic. Această familie are multe nevoi, dar ne bucurăm că am găsit o persoană care le-a săpat o fântână şi nu vor mai aduce apă de la mare distanţă. Primim foarte multe solicitări, dar nu le putem face faţă tuturor. Ne axăm pe orfelinate, copii cu dizabilităţi, aziluri de bătrâni, pensionari şi invalizi. Organizăm diferite acţiuni şi prin intermediul Clubului Internaţional al Femeilor, unde sunt preşedintă de onoare. Clubul desfăşoară trei evenimente de caritate majore. Fashion Show susţine studenţii de la design vestimentar, Noaptea Artelor promovează tinerele talente, iar beneficiarii Iarmarocului de Crăciun sunt copiii şi mamele tinere.

De asemenea, am oferit o donaţie de carte românească pentru Liceul „Andrei Vartic“ din Ialoveni, care a fost o instituţie cu profil rus şi nu are suficientă literatură în limba română. Am organizat şi o întâlnire cu scriitori şi deputaţi din primul Parlament. Încerc să ajut şi satul Parcani, din raionul Soroca, unde m-am născut, prin proiectul „Satul meu“. Am o responsabilitate pentru locul de baştină. Am ajutat şcoala cu mobilier. Da, este la mâna a doua, adus din Germania, dar e în stare foarte bună. Am mai oferit două maşini de cusut, un pian, materiale de construcţie pentru reparaţia sălii de sport. Pentru centrul de sănătate au venit vreo cinci paturi şi va fi deschis un staţionar de zi. Va fi amenajat terenul de joacă pentru copii de la grădiniţă.

Dacă boala este diagnosticată în primii trei ani, copiii au şanse de recuperare. Dar avem nevoie de medici. La prima etapă, au fost instruiţi 15 specialişti.

FOTO: Margareta Timofti, flancată de Moş Gerilă şi Moş Crăciun

„Ne străduim să mâncăm sănătos“

Cum îşi petrece timpul liber familia Timofti?

În ultima perioadă, cea mai mare fericire este să ne adunăm cu toată familia, ceea ce se întâmplă mai rar, pentru că fiul mai mare, Alexei, cu familia sa, locuieşte în SUA. Ne bucurăm să luăm masa împreună, să discutăm. Îmi plac şi momentele când plecăm la ţară ca să păstrăm amintirea părinţilor care nu mai sunt în viaţă şi, pe cât e posibil, să ne vedem cu rudele. Mai ieşim în natură împreună cu copiii, mergem la lansări de carte şi la întâlniri cu scriitorii.

Ce muzică se ascultă în casa dumneavoastră?

Îmi place muzica clasică, pe care o ascult şi la serviciu, şi acasă. Băieţii iubesc rock-ul, dar şi muzica populară. Mijlociul, Nicu, a frecventat ansamblul folcloric „Plăieşii“. Soţul preferă muzica populară şi de estradă: Nicolae Sulac, Nicolae Glib, Zinaida Julea, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanţu, Sofia Rotaru, Filip Kirkorov, Valeri Leontiev.

Cât de des gătiţi şi ce bucate preferă domnul preşedinte?

În special, mă mobilizez atunci când ne vin oaspeţi sau când avem un eveniment în familie. Mă mai ajută sora. Pe parcursul săptămânii, însă, gătesc ceva ce se face mai repede: peşte, carne, salate. De regulă, pregătesc bucate moldoveneşti. Mie îmi place mult mămăliguţa, soţului - nu prea, de aceea o prepar mai rar. Mai coc plăcinţele, fac piftie, o bucăţică de carne, dar nu prăjită. Ne străduim să mâncăm sănătos: mai puţină sare, mai puţin ulei.

Ca fostă bibliotecară, ce carte le-aţi recomanda cititorilor noştri?

Grea întrebare. Cred că „Biblia“ este cartea cărţilor pe care fiecare om o citeşte şi găseşte o filozofie aparte. Eu, personal, prefer cărţile care îmi aduc plăcere şi din care aflu informaţii pe care nu le-am cunoscut până atunci. Acum citesc „Evanghelia după Isus Cristos“ de José Saramago. Mai am puţin până ajung la ultima pagină.

Care a fost ultima surpriză pe care v-a făcut-o soţul?

Să devină preşedinte. Asta chiar a fost o surpriză pentru mine. Încerc să găsesc una după 16 martie 2012, dar nimic nu o egalează. (râde)

Aveţi o nepoţică în SUA. Cum e să fii bunică la distanţă?

E foarte greu să fii bunică la distanţă, cu toate că Skype-ul este o salvare. Poţi să vezi cum creşte copilaşul, cum se schimbă, cum începe să facă unele lucruri. Ne ajută să-i auzim vocea, însă nu putem să-i simţim căldura. Astă vară, când au venit acasă şi i-am întâmpinat la aeroport, m-am bucurat că Smărăndiţa a vrut să vină la mine în braţe. Mă gândeam că va avea nevoie de o perioadă de adaptare. Cred că a reţinut de pe Skype că suntem buneii ei. Este cea mai dulce, cea mai gingaşă, drăgălaşă şi deşteaptă fetiţă din lume. Aşa o vedem noi. Şi părinţii sunt grijulii, responsabili, îngăduitori cu cerinţele şi energia ei. Au răbdare să-i explice, să-i citească. ;