INTERVIU Lucian Dîrdală: M-aş bucura ca euroregiunea Siret-Prut-Nistru să capete consistenţă şi să contribuie la adâncirea relaţiilor cu Ucraina

Ultimele evoluţii politice de la Chişinău nu sunt îmbucurătoare. Parcursul european al Republicii Moldova stagnează, iar România se rezumă la ajutoare sporadice şi fonduri economice de urgenţă. Soluţia unei instituţii, precum cea menţionată recent în dezbaterea publică, precum cea de Înalt Reprezentant pentru Moldova, nu pare nici ea o soluţie eficientă pentru Chişinău.

Încă lipseşte o relaţie organică între românii din stânga şi dreapta Prutului. Politologul şi jurnalistul Lucian Dîrdală surprinde un tablou al problemelor noi şi vechi ale Chişinăului şi a lipsei de viziune din partea Bucureştiului. 

În opinia sa, „Republica Moldova riscă să se îndrepte către o cleptocraţie inabil mascată de forme şi proceduri nominal democratice”.

Există în România o posibilitate să se creeze o dezbatere mai amplă privind Republica Moldova şi o strategie pe termen lung a României la Chişinău. Doar Bucureştiul are ceva de spus în această privinţă sau şi Iaşiul are o agendă personală?

Cred că am ratat mereu, în România, momentul oportun pentru declanşarea unei dezbateri consistente despre relaţia cu Republica Moldova şi despre perspectivele politice ale acesteia din urmă. Am fi putut profita, spre exemplu, de iniţierea Parteneriatului Estic, în 2009, sau de schimbarea de guvern de la Chişinău, tot în acel an. Mai recent, decizia Republicii Moldova de a semna tratatul de asociere cu UE, în cadrul Parteneriatului Estic, ar fi reprezentat un moment adecvat. Acum, când Republica Moldova se află într-o criză politică periculoasă, ar putea fi prea târziu, în sensul că atitudinea guvernului român de susţinere a stabilităţii politice – cu preţul cunoscut şi resimţit de toţi cei ce doresc reforme reale – pare a fi nepopulară la Chişinău. Evident că trebuie salutat consensul clasei politice româneşti în privinţa susţinerii traseului european al Republicii Moldova, dar trebuie să recunoaştem faptul că o linie de conduită, fie ea şi corectă, trebuie să se bazeze pe un sprijin societal semnificativ, în România. Mărturisesc că eu, unul, am anumite dificultăţi în a înţelege toate nuanţele evoluţiilor politice de la Chişinău, astfel că voi fi destul de rezervat în opinii, pe parcursul acestui interviu.

Iaşiul are o pondere limitată în relaţia dintre România şi Moldova

Pe de altă parte, îmi permit să afirm că în România ar fi nevoie de o discuţie serioasă despre viitorul relaţiei bilaterale. Eu sunt un susţinător al consolidării statului moldovean, în perspectiva unei relaţii strânse cu UE, o relaţie care să nu se compromită din cauza reticenţei Uniunii de a se deschide spre Est. Extinderea trebuie acceptată de toate naţiunile membre, iar pentru moment nu se poate vorbi de aşa ceva. Dar tocmai în această situaţie devine important sprijinul României. Noi nu avem niciun drept să le recomandăm moldovenilor ce să voteze ori ce bloc economic şi politic să aleagă; dar putem să le spunem, cu sinceritate, că orice alegere are consecinţe.Nu cred că Iaşul – şi judeţele Moldovei sau, dacă vreţi, ale regiunii Nord-Est – au o pondere politică semnificativă în conturarea politicii româneşti faţă de Republica Moldova. Suntem ocupaţi cu propriile revendicări şi propriile frustrări. M-aş bucura, însă, ca poziţionarea noastră geografică să contribuie mai mult la întărirea schimburilor economice bilaterale. M-aş bucura, de asemenea, ca euroregiunea Siret-Prut-Nistru să capete consistenţă şi să contribuie la adâncirea relaţiilor cu Ucraina, mai ales că dispariţia unora dintre obstacolele politice ar trebui să încurajeze relaţiile economice şi contactele intersocietale.

Există un proces autentic de europenizare în Moldova sau doar asistăm neputincioşi la o stagnare europeană prelungită a Chişinăului?

Fără a cunoaşte în profunzime evoluţiile de la Chişinău, cred că Parteneriatul Estic a reuşit să consolideze, într-o anumită măsură, societatea civilă moldoveană ca vector al europenizării. Mă bucură reorientarea economiei moldoveneşti către exportul pe piaţa UE, dar mi se pare că nu putem spera într-o economie dinamică în lipsa unor instituţii politice şi juridice stabile şi credibile. Aici, din păcate, bilanţul mi se pare negativ. Statul moldovean nu s-a întărit, în ultimii ani. Nu a devenit capabil să aplice politici publice compatibile cu cele comunitare. Poate că această disoluţie a vechilor structuri era un pas necesar în direcţia cea bună, dar mă tem că Republica Moldova riscă să se îndrepte către o cleptocraţie inabil mascată de forme şi proceduri nominal democratice.  

Ce atitudine/comportament ar fi bine să adopte românii în relaţia cu cei de peste Prut şi ce atitudine instituţională ar trebui promovată de către statul român?

Nu cred că noi, oamenii de presă, putem face recomandări în privinţa comportamentului cetăţenilor români. Sigur, m-aş bucura ca mai mulţi români să viziteze Republica Moldova, aş vrea ca mai multe produse moldoveneşti să fie prezente în rafturile magazinelor noastre, sper în strângerea legăturilor între diversele comunităţi profesionale şi asociaţii civice. Dar relaţiile interumane, astăzi facilitate graţie dreptului cetăţenilor moldoveni de a circula mai uşor pe teritoriul UE, vor merge înainte. Cu riscul că îi voi supăra pe unii cititori, însă, vreau să spun că stabilirea multor moldoveni educaţi, competenţi, dinamici în România sau în alte ţări din UE, mai ales în urma obţinerii cetăţeniei române, afectează grav potenţialul uman al Republicii Moldova.

În ceea ce priveşte statul român, cred că susţinerea faţă de Republica Moldova trebuie să continue indiferent de opţiunile guvernului de la Chişinău, cu condiţia ca ele să rezulte dintr-un proces democratic corect. Dacă vor exista dubii în această privinţă, România ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de autorităţile de la Chişinău, sprijinind în continuare societatea civilă din Republica Moldova. În fine, dacă moldovenii vor dori în mod democratic să se îndrepte către blocul dominat de Rusia, nu văd altă soluţie decât să respectăm – fie şi cu regret – această opţiune.

Cum vedeţi în prezent relaţiile dipomatice/politice dintre Bucureşti şi Chişinău?

Nivelul cooperării politico-diplomatice mi se pare bun, problema cea mare este modul în care se traduc în practică, spre exemplu în sfera cooperării economice, ideile discutate în mediile oficiale. Nici România, nici Republica Moldova nu sunt state funcţionale, capabile să genereze sau să accelereze interacţiunile dintre comunităţile de afaceri sau dintre alte segmente societale. De aici şi numeroasele insatisfacţii de parcurs.

Iniţitiva europarlamentarului Siegfried Mureşan cum poate fi catalogată sau interpretată? 

Probabil că intenţiile domnului Siegfried Mureşan sunt bune, dar nu cred că este oportună desemnarea unui Înalt Reprezentant într-o ţară parteneră a UE. Se presupune că nivelul contactelor UE – Republica Moldova a atins o densitate care este mai bine gestionată de birocraţia asociată Parteneriatului Estic. Înaltul Reprezentant mi se pare o funcţie potrivită mai degrabă pentru o zonă „exterioară” UE, în timp ce relaţia de parteneriat şi întreaga politică a UE faţă de statele asociate marchează depăşirea acestei stări de „exterioritate”.

Lucian Dîrdală a absolvit Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” – Iaşi (1991), Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA – Bucureşti (studii post-universitare, 1993). A obţinut titlul de Master în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene la Central European University – Budapesta (1997) şi pe cel de Doctor în Ştiinţe Politice la Universitatea Al. I. Cuza – Iaşi (2007). În prezent este lector la Universitatea Mihail Kogălniceanu – Iaşi, iar domeniile sale prioritare de cercetare se concentrează în jurul teoriei democraţiei şi a teoriei relaţiilor internaţionale. În acleaşi timp, Dîrdală este lector asociat la Centrul de Studii Europene al Universităţii Al. I. Cuza şi, de asemenea, redactor de specialitate (ştiinţe politice) în industria editorială. De-a lungul anilor, a fost o prezenţă constantă în arena media din Iaşi, în diverse ipostaze: redactor, comentator, realizator radio-TV.