Atitudinea dublă faţă de reforme nu va duce niciodată la integrarea Republicii Moldova în UE

Republica Moldova a făcut progrese pe calea spre integrarea europeană, însă mai are de lucru pentru a scăpa din zona de presiuni geopolitice şi a intra într-o comunitate de valori bazată pe supremaţia legii, este de părere directorul Centrului pentru Studii Europene de Integrare (ZEI) din cadrul Universităţii din Bonn, Germania, prof. dr. Ludger Kühnhardt.

În cadrul unui interviu acordat ziarului Adevărul Moldova, acesta ne-a vorbit despre procesul de integrare a Republicii Moldova şi despre riscurile geopolitice regionale actuale.

Domnule profesor, ce schimbări aţi remarcat în Republica Moldova de atunci când aţi fost prima dată aici?

Cu 20 de ani în urmă, când am fost prima oară în Moldova, problema de bază era cum să depăşim moştenirea rămasă de la Uniunea Sovietică şi să consolidăm însăşi existenţa acestui stat după războiul din Transnistria. În acea perioadă, politicienii, lumea academică şi societatea civilă erau de părere că ceea ce trebuie să evite Europa este o nouă divizare, dat fiind că tocmai ieşisem din Războiul Rece, iar ceea ce trebuie atins este consolidarea statalităţii Republici Moldova. Acum, după 20 de ani, lumea discută despre avantajele şi dezavanatajele apropierii de Uniunea Europeană sau despre punctele tari şi deficienţele sistemului democratic, care de asemenea a fost consolidat şi dezvoltat în ultimele două decenii. Deci, pe această latură de edificare a identităţii statului şi consolidare democratică, cred că s-au făcut progrese semnificative. Pe latura economică sunt, de asemenea, progrese vizibile care sunt la fel reflectate în spiritul şi modul de viaţă al generaţiilor mai tinere din întreaga ţară. În acelaşi timp, au devenit destul de vizibil faptul că aproape 15 % din populaţia Moldovei locuieşte peste hotare, ceea ce nu era cu peste 20 de ani în urmă. Totodată, din punctul meu de vedere, discuţiile despre precondiţiile pentru investiţii şi modernizarea economică nu au avansat. Ieri m-am confruntat cu aceleaşi argumente, speranţe şi frustrări de care m-am ciocnit cu 20 de ani în urmă în această sferă, însă la un nivel mai mare.

Dacă este să ne referim la procesul nostru de integrare europeană, după părerea dumneavoastră, la ce nivel de îndeplinire a Acordului de Asociere suntem? Cum stăm la capitolul justiţie, de exemplu?

Calea spre integrarea europeană este o cale a reformelor. Aceasta este, probabil, una lungă şi descurajatoare şi ţine de voi înşivă, nu de UE, în special de stabilirea normelor legislative şi realităţilor practice - lucru care ar da posibilitatea societăţii dumneavoastră să finalizeze, aici pe loc, implementarea standardelor, valorilor şi principiilor de funcţionare a vieţii publice din Uniunea Europeană. Eu cred că sectorul justiţiei din ţara dumneavoastră este unul cu mari deficienţe, mai ales în ceea ce priveşte interpretarea diferită a ceea ce înseamnă justiţie. Acest lucru ţine de conştiinţa şi responsabilitatea celor din sectorul justiţiei, dacă corespund sau nu principiilor aşteptate din partea profesiei lor.

Mass media a menţionat de mai mule ori că politicienii noştri ar face un joc dublu şi vor să facă un fel de „semi-integrare” europeană, iar pentru implementarea reformelor în sectorul justiţiei este absolut vitală voinţa politică. Cum credeţi, oficialii din UE care interacţionează şi negociază cu politicienii de la Chişinău văd suficientă voinţă politică în aceştia?

Poate că aşa este - ei încearcă să facă integrarea în anumite domenii, iar în altele nu. Rezultatul, însă, va fi unul clar şi cât se poate de simplu - ţara nu se va integra niciodată în Uniunea Europeană. Aceasta deoarece dorinţa de a adera la UE este o dorinţă de ordin cultural. Presupune dorinţa de a împărtăşi cultura politică şi publică a statelor membre ale UE. Nimeni nu vă obligă ţara să facă acest lucru, să urmeze această cale, dar dacă vreţi să atingeţi acest scop, trebuie să vă ghidaţi de regulile Uniunii Europene şi nu doar pe hârtie, prin simpla schimbare a legislaţiei, ci în realitate. Acest lucru trebuie înţeles şi acceptat de toţi cei responsabili de fiecare sector al societăţii, inclusiv de cei care deţin funcţii de răspundere. Ei sunt cei care trebuie să înţeleagă primii că reformarea felului în care-şi fac treaba şi schimbările în atitudinea şi acţiunile lor sunt în interesul ţării lor şi în interesul lor personal. Aceasta poate fi o cale lungă pentru cei care se simt sub presiunea de a schimba şi a reforma, însă e singura opţiune de a face progrese pe calea integrării europene.

Referitor la situaţia geopolitică regională, este un lucru cunoscut că drumul nostru spre integrarea europeană a devenit mai dificil din cauza Rusiei, care a impus diverse obstacole, de genul embargourilor la fructe şi legume sau vin. Cum credeţi că putem depăşi această?

În primul rând, trebuie să înţelegem că drumul spre integrarea europeană nu este un element de geopolitică. Este, după cum am menţionat, o decizie de ordin cultural, o decizie despre viitoarea cultură politică a societăţii dumneavoastră. Rusia consideră acest lucru un element de geopolitică şi încearcă să joace după regulile geopolitice, însă Uniunea Europeană nu acţionează astfel. Uniunea Europeană nu răspunde prin politici de forţă, ci prin reguli normative - prin necesitatea de a reforma sectoare ale societăţii precum cel al justiţiei, al agriculturii, al educaţiei sau al pensiilor sau prin îmbunătăţirea infrastructurii publice, a sistemelor de canalizare etc. UE ţine de felul în care ne organizăm vieţile, nu de jocurile geopolitice de putere. Totodată, după părerea mea, UE nu este naivă în a vedea că Rusia încearcă să ameninţe acest proces de reformare complicat şi uneori conflictual şi să submineze stabilitatea însăşi şi autodeterminarea ţării. Iată de ce, Uniunea Europeană este întru totul unitară în dorinţa ei de a face ca Rusia să înţeleagă clar că respectul faţă de autodeterminarea oricărui popor, inclusiv populaţia Republicii Moldova, este nucleul oricărei relaţii bune cu Uniunea Europeană. Rusia este cea care a stricat această relaţie, odată cu anexarea nelegitimă a Crimeei, iar acest joc murdar geopolitic continuă şi în alte părţi, chiar mai departe de Ucraina unde războiul este încă în desfăşurare. UE îşi va întări şi mai mult poziţia împotriva actualului guvern al Rusiei, deoarece UE este organizată în jurul pricipiului de protecţie a libertăţii şi autodeterminării.

Cum credeţi, am depăşit momentul critic de unde să nu putem să dăm înapoi? Credeţi că este posibil şi scenariul ca Republica Moldova să fie un proiect ratat în ce priveşte integrarea europeană?

Nu-mi place termenul de „ratat” sau de „a pierde”, deoarece aceasta nu ţine de faptul ca UE să piardă pe cineva sau Moldova să piardă UE, ci ţine de faptul ca Rusia să-şi piardă restul credibilitatea şi onestitatea dacă va submina voinţa Republicii Moldova de autodeterminare. Deci, singurul perdant în acest scenariu la care faceţi aluzie ar fi Rusia. Aceasta va pierde în faţa comunităţii internaţionale prin orice fel de reputaţie pe care o mai are, va pierde în faţa populaţiei Uniunii Europene şi a Republicii Moldova dacă va încerca să submineze această autodeterminare şi independenţă de care vorbeam. Într-un final, şi acesta cred că este cel mai neplăcut scenariu, ar putea pierde în faţa dorinţei propriei populaţii de a deveni o societate modernă şi avansată. Rusia ar putea fi cea mai mare victimă a propriei politici bazată pe agresiunea faţă de vecinii săi, începută anul trecut odată cu situaţia din Crimeea şi Ucraina.

S-a vorbit de multe ori că UE nu are o voce comună şi nu este unită pe mai multe poziţii. Ultimele evenimente din regiune au făcut Uniunea Europeană să fie mai unită decât înainte?

Absolut! La fel cum Stalin prin acţiunile sale făcea ca forţele din Europa de Vest să se unifice, Putin merge pe aceeaşi cale şi „merită un premiu” pentru faptul că unifică Uniunea Europeană, deoarece prin această agresiune şi politicile care încalcă principiile dreptului internaţional el sporeşte nivelul de conştientizare  a faptul că diferenţa dintre Uniunea Eurasiatică şi cea Europeană este una ce ţine de valori, norme şi politici.

Să înţelegem, deci, că trebuie să rezistăm în acest lung proces de refomare...

Exact! Această rezistenţă, alături de dorinţa de transfomare şi de trecere dintr-o zonă de presiune geopolitică într-o comunitate de valori bazată pe norme şi supremaţia legii, va consolida societatea moldovenească pe toate planurile. Sunt sigur că la sfârşitul acestui proces Republica Moldova va fi o ţară mult mai puternică şi mult mai încrezătoare, reformată, modernizată, cu o cultură politică şi structură instituţională mai moderne decât le-a avut vreodată de când şi-a câştigat independenţa.

Vă mulţumim pentru interviu!