FOTO Bunicii hotărâţi să înveţe limba lui Shakespeare

Zeci de pensionari din Zalău se înghesuie să participe la cursuri de limba engleză predate de un londonez stabilit în Sălaj. „Elevii“ vor să înveţe engleza pentru a se adapta mai bine unei lumi în permanentă mişcare.

Nu mai au de multă vreme vârsta şcolară, dar stau, cuminţi, în bănci şi participă la lecţii. Răspund atunci când sunt întrebaţi, ba chiar fac şi teme. Este programul la care s-au înscris câteva zeci de pensionari din Zalău care, după ce au uitat şi cuvintele în limba rusă pe care le-au învăţat la şcoală, au decis că e cazul să se adapteze secolului XXI.

Învăţăceii recunosc că nu s-au apucat chiar de bunăvoie de învăţat, la peste 60 de ani. Au simţit că au nevoie de limba lui Shakespeare după ce, pentru a putea vorbi gratuit cu copiii şi nepoţii plecaţi prin ţări străine, au trebuit, mai întâi, să înveţe să navigheze pe Internet. Au aflat, însă, că navigatul este destul de greu fără busolă, adică fără a şti limba engleză. În sprijinul lor a venit Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, care le-a găsit un profesor venit tocmai din Londra, stabilit de câţiva ani în Sălaj.

Numele său este Charles Veritie şi, înainte de a veni să trăiască în România, la Şimleu Silvaniei, a lucrat ca asistent social în Londra. Nu vrea să vorbească prea mult despre el, iar despre „studenţii“ săi spune că sunt cam îndărătnici şi că prind destul de greu limba lui Shakespeare. Sunt însă ambiţioşi şi vin la cursuri de fiecare dată hotărâţi să plece măcar cu câteva cuvinte noi învăţate. „Încerc să-i învăţ elementele de bază ale limbii engleze, să poată susţine o conversaţie simplă“, spune Charles Veritie.

Se pregăteşte pentru Statele Unite

Isaia Lazăr are 68 de ani şi mărturiseşte că motivul prezenţei sale la cursurile de limba engleză este fiul său, stabilit în Statele Unite ale Americii. „Am fost deja de două ori la el şi mi-am dat seama atunci că mi-ar fi mult mai uşor dacă aş şti măcar un pic limba asta a lor. Să pot să mă descurc şi singur“, explică bărbatul.

Şi pe Veronica Capriş tot experienţele legate de drumul către copilul stabilit în celălalt capăt al lumii – tocmai în Australia – a determinat-o să se pună cu burta pe carte acum. „Eu mai ştiu un pic de engleză, pentru că am făcut în liceu, dar nu suficient. Cel mai tare m-am lovit de problema asta în aeroport“, spune Veronica Capriş.

„Altfel te mişti dacă ştii engleză“

Sunt şi alte raţiuni pentru care pensionarii vor să ştie limba engleză. Spre exemplu, Edmund Gobl ne-a mărturisit că el a venit la curs pentru că, fie pentru a ţine legătura cu copiii, fie pentru a se informa, foloseşte destul de mult Internetul, iar fără a şti cât de cât limba engleză „navigatul“ este o aventură. „Altfel de mişti pe Internet dacă ştii limba engleză. Nu greşeşti atât şi nu mai rişti la fel de mult să îţi blochezi calculatorul“, explică Edmund Gobl.

Şi Eugen Duma vrea să înveţe limba engleză pentru a se descurca mai bine pe calculator. Deşi este un om educat, economist de profesie, a învăţat la şcoală doar limba rusă, iar asta nu îl ajută foarte mult atunci când vine vorba despre tehnologia modernă. Aşa că vine, în fiecare zi de miercuri, câte două ore la Clubul Pensionarilor şi învaţă, sub privirea exigentă a lui Charles, elementele de bază ale limbii engleze. „Eu sunt a doua oară la curs şi am învăţat, până acum, să număr, părţile corpului şi alimentele – fructe, legume în principal. De asemenea, am învăţat şi să spunem sau să întrebăm cât e ceasul“, spune şi Eugen Duma.
Cursurile nu sunt gratuite, însă preţul pe care pensionarii îl au de plătit este unul modic, de 5 lei pe oră, în condiţiile în care un profesor de limba engleză din oraş dă meditaţii la un tarif mediu de 30 de lei pentru o oră. Preţul acoperă drumul profesorului de la Şimleu Silvaniei la Zalău şi nu pune probleme pensionarilor, dovadă în acest sens fiind şi faptul că au cerut chiar ei să treacă de la o oră pe săptămână la două.

Au învăţat să navigheze pe Internet

Pensionarii din Zalău nu sunt la prima experienţă de acest gen. Ei au prins curaj să se deprindă cu tehnica modernă încă din 2008, când Biblioteca Judeţeană „Ioniţă Scipione Bădescu“ Sălaj a deschis la Clubul Pensionarilor un centru de acces gratuit la Internet, dotat cu calculatoare, prin programul-pilot Biblionet, finanţat de Fundaţia „Bill&Melinda Gates“. Prin acelaşi proiect-pilot, formatori din cadrul Bibliotecii Judeţene i-au învăţat, gratuit, pe pensionari să folosească calculatorul, de la navigarea pe internet, la folosirea poştei electronice şi purtarea discuţiilor pe bloguri ori forumuri, la noţiuni ce ţin de organizarea calculatorului şi a fişierelor, inscripţionarea CD-urilor sau a DVD-urilor şi lucrul în Word sau Excel. Sute de bunici şi bunicuţe au pus pentru prima oară în viaţă mâna pe o tastatură sau pe un mouse şi au învăţat să le folosească. Iar odată ce au învăţat, au devenit „abonaţii“ centrului, unde vin, uneori zilnic, pentru a socializa şi a petrece timp pe calculatoarele puse gratuit la dispoziţia lor de bibliotecă.

Iar ambiţiile pensionarilor zălăuani nu se opresc aici. Ioan Ivaşcău, preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Sălaj, spune că se gândeşte de mai multă vreme să organizeze, după modelul cursului de limba engleză, cursuri de limba italiană şi de limba spaniolă. „Cei mai mulţi tineri din Zalău sunt plecaţi în Italia şi în Spania, aşa că m-am gândit că ar fi deosebit de util să îi ajutăm pe membrii noştri să înveţe limbile respective, pentru a le fi mai uşor atunci când merg în vizită la copii. Trebuie doar să găsesc o persoană calificată, pentru că nu pot să aduc pe oricine“, explică Ivaşcău. Cert este că, indiferent ce oportunitate li se oferă, pensionarii din Zalău nu se dau la o parte de la nimic, conştienţi că la provocările vremurilor în care trăim nu se poate răspunde decât cu acceptarea provocărilor, fie că e vorba de o limbă străină sau de tainele folosirii calculatorului.

Citeşte şi Foştii securişti şi ofiţeri SRI şi-au păstrat în instanţă pensiile de lux

125 de luări de mită în 11 zile – recordul care l-a trimis după gratii pe un medic din Sălaj