FOTO Aventura românească a patru tineri din Texas, subiect de blog
0
Patru studenţi ai uneia dintre cele mai mari universităţi din SUA se află de două luni în România, unde îmbină practica la una dintre cele mai importante companii multinaţionale din ţară cu experimentarea esenţei româneşti - de la sărmăluţe şi mămăligă, la obiective turistice care se confundă cu imaginea României.
Josiah, Valerie, Leon şi Haegen. Sunt cei patru tineri texani care, de două luni, trăiesc româneşte şi care au ales să experimenteze dincolo de scopul prezenţei lor în ţara noastră: un intership de vară la fabrica din Zalău a companiei Tenaris. Tinerii sunt studenţi ai Texas A&M University, a patra universitate ca mărime din Statele Unite ale Americii, care are una dintre cele mai bune specializări pe inginerie. Cum Tenaris îşi deschide, în curând, o fabrică şi în Texas, printre primele colaborări pe care le-a început acolo a fost cea cu universitatea locală. Una dintre concretizările acestei colaborări a fost faptul că universitatea a trimis 12 studenţi să-şi facă intership-ul de vară în fabrici Tenaris din lume. Patru au plecat în Mexic, patru în Argentina, iar patru au ajuns la Zalău.
Josiah, Valerie, Leon şi Haegen au ajuns la Zalău în urmă cu două luni şi s-au pus imediat pe treabă. Josiah Bezet, student în anul 3 la specializarea inginerie mecanică, şi-a ales să studieze despre acreditarea laboratorului de calitate conform ISO 17025 şi spune că simte că a învăţat o mulţime de lucruri despre tema aleasă. Valerie Facio, singura fată din grup, este şi ea studentă în anul 3, dar la specializarea distribuţie industrială, şi a venit la Zalău pentru a învăţa despre optimizarea logisticii interne în sectoarele de producţie. Cel de-ar treilea este Leon Guan, viitor specialist în inginerie electronică, în prezent student în anul 3, care şi-a ales ca temă să modernizeze sistemul de automatizare al unei prese din centrul de componente.La fel ca şi colegii săi, Leon simte că experienţa practică de la Zalău l-a ajutat să înţeleagă mult mai bine şi mai uşor ceea ce presupune munca, efectivă, în producţie, învătând mai cu seamă să lucreze cu Controlerele Programabile Logice (PLC). Ultimul, dar nu cel din urmă, este Haegen Spring, care se specializează în distribuţie industrială, şi care a făcut la Zalău un studiu menit să regândească fluxul logistic din fabrică, de la materie primă la depozitul de produse finite. "Cred că cel mai semnificativ lucru pe care l-am învăţat aici este importanţa comunicării în diferite limbi, pentru că aici se vorbeşte engleză, româneşte, italiană, spaniolă. Noi, în SUA, ne aşteptăm ca toţi cei ce vin să muncească acolo să ştie perfect limba engleză. Aici nu este aşa, nimeni nu mi-a cerut să vorbesc româneşte, dar am înţeles cât de important este să cunoşti şi alte limbi. După ce ajung acasă voi începe să învăţ limba spaniolă, pentru început", spune Haegen.
Cele două luni petrecute în România nu au însemnat numai muncă şi studiu în fabrică. Au însemnat, în primul rând, şi multe prietenii, legate cu colegii lor temporari de muncă, o parte dintre ei fiindu-le, de-a lungul şederii lor în România, un soi de "îngeri păzitori", care i-au îndrumat în fabrică, dar care, mai ales, i-au ajutat să intre în atmosfera locului. Împreună au vizitat Castrul Roman Porolissum de la Moigrad, cu ale sale ziduri vechi de 2.000 de ani şi unde - încă o dovadă despre cât de mică este lumea - au dat peste un român care lucrase mai multă vreme în Texas, adică acasă la ei. Au vizitat şi Clujul, Sibiul şi Braşovul şi nu au ratat, evident, Castelul Peleş.
Obişnuiţi cu istoria scurtă a Lumii Noi, tinerii spun că sunt impresionaţi de toate clădirile vechi pe care le-au văzut în aceste oraşe şi pe care, în mod sigur, nu au cum să le regăsească în ţara lor. "Ador farmecul special al acestor clădiri vechi şi cultura acestor locuri", spune Valerie, sentiment confrmat, de altfel, şi de colegii ei. Un lucru asupra cărora par să fi căzut de acord toţi cei patru este mândria naţională a românilor şi, în mod particular, mândria apartenenţei la o regiune istorică anume. "Şi americanii sunt mândri că sunt americani, dar acolo între mândrie şi aroganţă este o graniţă extrem de fină, care uneori nici nu există", ne explică Leon.
Pentru că mâncarea a reprezentat, şi în cazul celor patru tineri texani, o bună cale de a ne cunoaşte, ei nu s-au dat la o parte de la nimic. Au mâncat mici pe săturate - şi spun că le-au plăcut - au încercat, în premieră, şi ciorba de burtă, despre care au numai cuvinte de laudă, şi nu au ocolit nici mămăliga, care, în mediul Valeriei, cel puţin, a devenit aproape o constantă. Nu putea lipsi, din experienţele lor culinare, sarmalele, adjudecate tot de Valerie drept fel preferat de mâncare românească. Tot aici au descoperit - interesant - ketchup-ul iute, de care - spun ei - nici măcar nu au auzit la ei acasă şi care reprezintă, de acum, o experienţă culinară de referinţă.
Toată aventura lor românească face obiectul unui blog, http://z-townromania.blogspot.ro/ , unde Josiah descrie cu pricepere gazetărească experienţe prin care trec. Afăm din relatările texanului că în România se conduce mai agresiv decât în State, dar că drumurile sunt, totuşi, ceva mai libere. Nu au văzut cu ochi prea buni faptul că duminica, la Zalău, semafoarele din intersecţii funcţionează pe galben intermitent, fapt care debusolează şoferii care aşteaptă ca priorităţile în trafic să fie stabilite de semafor. O altă diferenţă remarcată de Josiah este faptul că în România sunt permise relaţiile între colegii de muncă, subiect tabu peste Ocean.
"Cu toate acestea, nu suntem diferiţi ca oameni. Râdem la aceleaşi glume, ne bucurăm la fel", concluzionează blogger-ul.
Citeste mai mult: adev.ro/mxchmp
Se încarcă comentariile...
