În căutarea libertăţii: a fugit de teroarea din Kenya şi şi-a găsit liniştea în România, la Zalău

Emma a ajuns în România în 2005 FOTO Adevărul

Este povestea Emmei Wairimu Njuno, o tânără de 35 de ani din Nairobi, Kenya, care a lăsat traiul aparent fără griji din capitala ţării africane, unde făcea parte dintr-o familie înstărită, pentru a lua viaţa în piept, singură, în România.

Povestea Emmei nu este o poveste tipică de pe continentul negru. Nu a avut de luptat, pe vremea când era acasă, nicio clipă cu sărăcia ori cu mizeria. Tatăl său era un prosper om de afaceri, care deţinea un spital în Nairobi, iar mama ei s-a ocupat de casă şi a avut grijă ca fiicei sale să nu-i lipsească nimic, de la afecţiune, la educaţie şi la mijloacele materiale necesare unei copilării şi adolescenţe împlinite. Dar, totuşi, lipsea ceva!

"În Kenya, copiii nu au dreptul de a visa la ceea ce vor să devină. Părinţii decid asta. La fel s-a întâmplat şi în cazul meu, când tata a decis că eu trebuie să mă fac economist", povesteşte Emma. Planurile ei nu prea coincideau cu ale tatălui său, pentru că, inspirată de felul mamei sale de a o îngriji în momentele în care era bolnavă, Emma se visa asistentă medicală, o profesie care să-i dea ocazia să aibă şi ea, la rândul ei, grijă de alţii.

România - ocazia de a-şi câştiga libertatea şi independenţa

Viaţa Emmei s-a schimbat în 2005 când, ca studentă la Marketing în Nairobi, a câştigat o bursă în turism în România. A simţit imediat gustul libertăţii de decizie şi a văzut diferenţa faţă de ţara pe care o lăsase în urmă: "Voi sunteţi altfel. Voi vă ajutaţi copiii să se realizeze în meseria care le place lor".

Emma povesteşte că a realizat imedia că aici are libertate şi că sunt oameni care o vor ajuta să-şi realizeze propriul vis. Un astfel de ajutor l-a găsit într-o doamnă din Ministerul Educaţiei, care a ajutat-o să schimbe bursa în turism pe o bursă în asistenţă medicală. Aşa a ajuns la Cluj, la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Iuliu Haţieganu", unde s-a înscris la programul pentru asistenţi medicali.

La Zalău a ajuns prin colega şi prietena ei cea mai bună, care este de aici, şi împreună cu care venea la sfârşit de săptămână în oraşul de la poalele Meseşului pentru a-şi alimenta frigiderul de la Cluj cu bunătăţi. După ce a terminat şcoala, aici şi-a găsit şi primul loc de muncă, oferit de doctorul Petru Ciobanca, la policlinica pe care acesta o deţine în Zalău.

"Am zis că nu e corect să lucrez ilegal"

Pentru că la vremea aceea avea viză de student, Emma a decis că nu stă în caracterul ei să lucreze ilegal în România şi să se tot ascundă de cei de la Biroul de Imigrări. Aşa că, asumându-şi riscul de a nu se mai putea întoarce în România, în 2009 a plecat în Kenya pentru a-şi pune la punct documentele. A revenit anul trecut, tot la Zalău, şi spune că aici vrea să trăiască până la capăt. "Aici mă simt în siguranţă. Chiar dacă voi, probabil, nu vă daţi seama de asta, corupţia nu este aşa ca şi la noi. La noi, poţi să... atingi corupţia, atât de groasă este! În plus, acolo nu eşti niciodată în siguranţă. În Kenya nu poţi niciodată să îţi faci planuri", spune ea.

Emma mărturiseşte că şi-ar dori să poată rămâne în România definitiv, dar nu este dispusă să facă compromisuri pentru asta. "Îmi doresc cetăţenia română, dar să nu fac cum face toate lumea, printr-o căsătorie de formă. Căsătoria dintre două persoane este ceva foarte important. Pentru mine, este ceva sacru!", spune tânăra, într-o limbă română foarte puţin stâlcită, limba care - recunoaşte ea - i-a dat foarte multe bătăi de cap.

Iarna, anotimpul preferat

Chiar dacă vine dintr-o zonă cu climă caldă, Emma adoră iarna. "Iarna mi se pare sezonul cel mai frumos. Poate pentru că nu am avut parte de aşa ceva în Kenya. Când ninge, stau cu gura căscată. Sunt fascinată că se întâmplă aşa ceva", mărturiseşte ea.