Rugăciunea compusă de Ştefan cel Mare, brodată pe un steag vechi de 515 ani, evaluat la o avere: 7,5 milioane de euro
0Steagul liturgic al lui Ştefan cel Mare, exponat extrem de preţios din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie al României Bucureşti, are brodată pe una din feţe o rugăciune concepută chiar de marele domnitor.
Stindardul liturgic a lui Ştefan cel Mare a fost purtat la ultimele bătălii purtate de domnitor, spun unii specialişti, alături de steagurile de luptă obişnuite.
Este unul din cele mai importante obiecte din patrimoniul naţional al României şi a fost evaluat la aproximativ 7,5 milioane de euro.
Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei din Chişinău a editat în 2011 cartea "Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare", de Ernest Oberlander-Târnoveanu. "Adevărul" prezintă 10 lucruri despre obiectul de patrimoniu cu valoare de nestemat.
1. A fost brodat pe teritoriul Moldovei din ordinul lui Ştefan cel Mare în anul 7008 de la facerea lumii şi anul al 43-lea al domniei voievodului (între 1 ianuarie-11 aprilie 1500).
2. Este o piesă de broderie liturgică bizantină din secolul XV, de formă rectangulară, cu dimensiunile 123,8 cm x 94,2 cm, care a fost restaurată de mai multe ori.
3. Ca orice prapor bisericesc, a avut iniţial două feţe. Pe una era reprezentată Învierea Domnului, iar pe cealaltă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe tron.
4. La o dată necunoscută, a ajuns la Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos. Acum se mai păstrează doar una din feţe, cea care îl reprezintă pe Sf. Gheorghe.
5. La origini, steagul a fost lucrat pe suport de mătase purpurie dublată cu ţesătură de in pentru a putea susţine lucrarea grea din fir metalic (argint şi argint aurit) şi straturile succesive de umplutură realizate din fire de in şi de mătase brută ce dădeau relief întregii compoziţii.
6. Pe coroana Sfântului Gheorghe şi pe scutul pe care unul din îngeri i-l înmânează, au fost aplicate pietre preţioase şi perle sau imitaţii ale acestora. În prezent sunt dispărute.
7. A fost descoperit în 1882 de către cercetătorii români Alexandru M. Pencovici, Teodor T. Burada şi Radu C. Pătârlăgeanu, aflaţi în misiune în Macedonia şi Thessalia pentru a studia limba şi cultura comunităţilor de români din Balcani (aromânii)
8. De-a lungul timpului, după mai bine de 300-400 de ani de la confecţionarea steagului liturgic, suportul din mătase s-a degradat puternic din cauza condiţiilor în care a fost păstrat. În ciuda apelului lansat de Burada în 1882 de a se păstra stindardul în forma lui originală, călugării de la Mănăstirea Zografu au trecut (în jurul anului 1898) la restaurarea lui cu mijloace empirice, cu clei de tâmplărie. Ei au decupat broderia din fir de argint de pe piesa originală şi au aplicat-o parţial pe o bucată de catifea de mătase şi bumbac de culoare vişinie. Restaurarea steagului a durat şapte ani, mare parte din timp fiind folosit pentru a înlătura cleiul întins de călugări
9. În 1917, cu sprijinul autorităţilor politice şi militare franceze, stindardul lui Ştefan cel Mare a fost restituit statului român, fiind adus în ţară în 1919. Până în 1970 a fost păstrat de Muzeul Naţional Militar, apoi a trecut în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, unde se află şi în prezent.
10. Pe una dintre faţetele steagului este inscripţionată o rugăciune concepută chiar de către Ştefan cel Mare: „O răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă, Mare Gheorghe, întru necazuri şi năpaste iute mijlocitorule şi fierbinte ajutătorule, celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune, a smeritului tău rob, a Domnului Ioan Ştefan voievod, prin mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldoveneşti, păzeşte-l pe el nevătămat în veacul acesta şi în cel ce vas ă fie, prin rugăciunile noastre ale închinătorilor tăi, ca să te slăvim în veci, amin. Şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui 43."
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
