Ziua lui Ceauşescu: Ultimul cadou oferit din Mehedinţi a fost o ladă de zestre sculptată la CPL

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Ceauşescu într-o vizită la Muzeul din Turnu Severin FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin de altădată
Nicolae Ceauşescu într-o vizită la Muzeul din Turnu Severin FOTO Facebook Drobeta Turnu Severin de altădată

Pe 26 ianuarie, de ziua preşedintelui Nicolae Ceauşescu, manifestările organizate de comunişti la Drobeta Turnu Severin nu aveau grandoarea celor care aveau loc în data de 23 august. În unităţile economice şi instituţii publice se organizau manifestări cultural-sportive şi simpozioane, dar fără fastul celor de la Bucureşti.

Pe fondul lipsei alimentelor din magazine, al celor mai elementare mijloace de subzistenţă, a căldurii, ziua de naştere a fostului dictator nu era prilej pentru nimeni de bucurie. Cu grija că trebuie să stai la cozi interminabile pentru o sticlă de lapte sau o bucată de salam, participarea la manifestările care se organizau de ziua acestuia era o corvoadă, o obligaţie de la care însă severinenii nu se puteau sustrage.

„Era o obligaţie care efectiv te stresa, prea multe pregătiri. Pentru noi bărbaţii poate nu era atât de greu, dar era perioada în care era un chin pentru femeile care aveau copii, multe plângeau, multe încercau să se învoiască. Era foarte greu, fiindcă trebuiau să se ducă să caute lapte, să facă rost de carne, de pâine, sigur era stresant”, spune Gheorghe Talianu,  sindicalist la Fostul Combinat de Celuloză şi Hârtie (CCH) din Drobeta Turnu Severin.

Gheorghe Talianu îşi aminteşte că de ziua preşedintelui Nicolae Ceauşescu se organizau manifestări cultural-sportive, de la care nu aveai voie să lipseşti: 

„Se organizau activităţi cultural-sportive şi participam cu toţii. Era regretabil că foarte mulţi ieşeau după tura a treia şi să mai faci faţă unor asemenea activităţi pentru ziua unui conducător nu era prea plăcut, dar neavând încotro trebuia să participăm. Dar nu puteai să zici nimic, era chiar pericol şi trebuia să ne supunem. Înainte de a începe festivităţile, luau cuvântul preşedintele de sindicat, directorii, secretarii de partid. De altfel nu ştiam decât Nicolae Ceauşescu, era singurul subiect al zilei. Se organizau dansuri, jocuri, diferite activităţi sportive, întreceri pe stadion. Se trimiteau mesaje la Bucureşti, felicitări, era o organizare teribil de bine făcută. De organizare nu se ocupa doar sindicatul, ci şi conducerea întreprinderii, ei ţineau cu o mână de fier să arate că acest comunism dă rezultate şi ce bine o duce lumea”.

Pentru organizaţia de partid, pregătirile pentru ziua preşedintelui începeau încă din august, împreună cu reprezentanţi de la instituţiile de cultură se stabilea cadoul care urma să fie dăruit acestuia. Putea fi un bibelou, un produs din sticlă de Mediaş, un vapor ori un vagon în miniatură, dar niciodată nu a fost trimisă o colecţie de vinuri, deşi se spune că lui Nicolae Ceauşescu i-ar fi plăcut vinul din struguri de masă, puţin  alcoolic, de la Dealul Viilor (Mehedinţi).

Cadoul era dus la Bucureşti cu o lună înainte de o delegaţie anume desemnată pentru acest lucru, condusă de primul secretar al judeţului. Ultimul cadou oferit lui Nicolae Ceauşescu de la Mehedinţi este o ladă de zestre, sculptată de angajaţii de la fostul Combinatul de Prelucrare a Lemnului (CPL), o unitate etalon la vremea respectivă.

Organizaţiile de partid trimiteau felicitări prin care se angajau că „vor depăşi planul”, care erau publicate în ziarul „Scânteia”. Cu o zi înainte de 26 ianuarie, la Drobeta Turnu Severin se organiza un spectacol omagial, unde se prezenta viaţa şi activitatea preşedintelui, după care avea loc un spectacol artistic susţinut de corurile şi ansamblurile artistice locale.

Şi la Miliţie, ziua lui Nicolae Ceauşescu era marcată printr-un simpozion, la care prezenţa era obligatorie.

„Se făceau simpozioane, secretarul de partid prezenta un material laudativ despre cine era  tovarăşul, activitatea lui. Ne adunam în sala mare de festivităţi, mai venea câte unul mai spunea câte o poezie,  ne luam angajamente că facem cincinalul în patru ani, că prindem hoţii. Era o corvoadă, ca şi şedinţele acelea profesionale, care nu mai erau profesionale, erau politice, ne punea să studiem şi ne dădeau conspecte din cuvântările lui. Era o chestie politică, de faţadă, o corvoadă”, povesteşte fostul ofiţer de poliţie Dumitru Tudor, actualmente directorul unei agenţii de detectivi particulari din Turnu Severin.

Autorităţile de atunci proslăveau un nume care, oficial, era e legat de „bunăstare” şi de un trai în spiritul cuceririlor socialismului românesc. Ceremoniile organizate cu ocazia zilei de naştere reprezentau „un apogeu al adulării publice a acestuia”, spune Ion Sârbulescu, cel care a fost cel mai tânăr preşedinte fesenist din România liberă, la 39 de ani, răspunzând de soarta judeţului Mehedinţi, imediat după evenimentele din 1989.

„Ziua de 26 ianuarie era primită cu nelinişte şi totodată cu falsă speranţă de conducerile judeţene de partid, ca şi de cei din ţară. Agitaţia şi propaganda mergeau strună, nu o dată la modul comic, prin lozinci, articole de presă, spectacole pe scenă. În anii 1980-1990, megalomania dictatorului Nicolae Ceauşescu atingea cote maxime: era urmaşul care îşi depăşise predecesorii preferaţi, Decebal, Mihai Viteazu, Cuza. Pe fondul ştergerii amintirilor, distrugerii valorilor, profanărilor, vulgarităţii, intoleranţei, delaţiunii, murdăriilor de tot felul, fizice şi morale, imaginea lui Nicolae Ceauşescu, cu ocazia zilei sale de naştere, trebuia să fie impecabilă. I se fabricase o descendenţă simbolică cu rădăcini istorice în marii domnitori români, prin superlative absolute: „Stejarul din Scorniceşti”, „măreţ conducător”, „fiul poporului”, „strategul politicii globale a României”, etc. Ceremoniile organizate cu ocazia zilei de naştere reprezentau un apogeu al adulării publice a acestuia. Personalitatea „conducătorului mult iubit şi stimat” depăşea cu mult cadrul realităţii înscriindu-se pe coordonate mitice. La fiecare 26 ianuarie întreaga ţară trebuia să aniverseze cu bucurie şi recunoştinţă pe „bărbatul de la cârma ţării”, cel de neînlocuit”, spune fostul senator de Mehedinţi, Ion Sârbulescu, primul preşedinte ales prin vot democratic al Consiliului Judeţean al Frontului Salvării Naţionale.

Citeşte şi:

Comuniştii au asfaltat 3 kilometri de drum într-o noapte, când Nicolae Ceauşescu a venit la începerea construcţiei barajului de la Porţile de Fier II

Ion Sârbulescu, primul preşedinte ales prin vot democratic la conducerea judeţului Mehedinţi

Preşedintele Partidului Alianţa Socialistă Mehedinţi: „Ceauşescu cred că este unul din marii noştri eroi naţionali”

Constantin Dinu, ultimul prim secretar al judeţului Mehedinţi şi primar al Severinului timp de trei mandate după Revoluţie

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite