Cele mai erotice pasaje din literatura română: scene de homosexualitate şi plăceri carnale nebune. Scandaluri uriaşe iscate de Eliade, Eminescu, Rebreanu

Liviu Rebreanu

Asupra cărţilor cu tematică erotică, criticii nu s-au aplecat niciodată cu seriozitate, deşi toată lumea le citea cu nesaţ pe sub masă. În secolul XX, poetul Geo Bogza, cu al său „Jurnal de sex“, şi Mircea Eliade, cu „Maitreyi“, au plătit îndrăzneala cu procese pentru atentat la pudoare. Ceea ce atunci părea a fi atât de scandalos a devenit unul dintre filoanele principale de inspiraţie pentru poeţii lansaţi după anul 2000.

În perioada interbelică, poetul suprarealist Geo Bogza a petrecut ceva timp la închisoarea Văcăreşti pentru poeziile publicate în “Jurnalul de Sex” începând cu 1930, fiind primul caz  de scriitor condamnat  pentru vina de a fi scris “literatură erotică”. Poemul care avea să-i aducă o condamnare pentru pornografie este “Poemul invectiva” (1933), pentru care a petrecut iar 6 zile la închisoare:

Într-una din nopţile mele am făcut dragoste cu o servitoare
Totul a fost pe neaşteptate – şi aproape fără voia mea
Era undeva într-un oraş murdar de provincie
Şi locuiam la prietenul meu din copilărie.
Într-o seară am rătăcit singur pe străzi – şi când m-am întors
Servitoarea făcea patul în camera mea
Era o servitoare tânără şi negricioasă
Mi-a spus ca toţi ai casei sunt plecaţi în oraş la plimbare
A zâmbit
Şi a trecut pe lângă mine de nenumărate ori.
Eram destrămat în seara aceea şi n-aveam nici o poftă să fac dragoste
Dar servitoarea era tânără
Nu cred sa fi avut mai mult de şaisprezece ani
Şi cum se aşezase aproape de pat, parcă aşteptând
M-am apropiat zâmbind şi am întrebat-o cum o cheamă
Mi-a spus un nume oarecare, mi se pare că Maria
I-am spus că e frumos, ea s-a făcut că se ruşinează,
Cred să fi fost aproape de miezul nopţii
Prin ferestrele deschise răzbătea zgomotul confuz al oraşului
Acolo, undeva, erau teatre, cinematografe, femei splendide şi automobile
Aici eram numai eu şi servitoarea;
Ea n-a zis nimic, a închis numai ochii.
Era o servitoare scurtă, bondoacă aproape
Şi mirosea foarte rău a sudoare.
O servitoare cu care am făcut dragoste într-un oraş murdar de provincie
Pe când eram destrămat şi stăpânii tăi lipseau de acasă
Servitoare pe care de atunci nu te-am mai văzut niciodată
Servitoare, pe pulpe cu două dungi roşii de la jartiere
Servitoare cu pântecul mirosind a ceapă şi a pătrunjel
Servitoare cu sexul ca o mâncare de pătlăgele vinete
Scriu despre tine poemul acesta
Pentru a face să turbeze fetele burgheze
Şi să se scandalizeze părinţii lor onorabili
Fiindcă deşi m-am culcat cu ele de nenumărate ori
Nu vreau să le cânt
Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră
În lenjeria lor
În pianul lor
Şi în toate celelalte accesorii care le formează frumuseţea.

O scenă de sex găsim şi în Maitreyi, de Mircea Eliade. Se întâmpla după câteva săptămâni de săruturi şi mângâieri preliminare. Maitreyi intră în camera lui Allan:

“Încet-încet, am cuprins-o în braţe, ezitind la început s-o apropii prea mult de mine, aşa prea goală cum era, dar întâlnindu-i şoldurile încă acoperite de sari, am coborât într-o singură mângâiere mâinile de-a lungul spatelui ei arcuit şi am dezvelit-o până la pulpe, tremurând tot de acest sacrilegiu şi îngenunchând în faţa acestui trup gol, care depăşise pentru mine orice frumuseţe şi participa acum la miracol. Şi-a înlănţuit ea singură braţele de umerii mei, implorându-mă să mă ridic, fără o vorbă (căci tremura toată, şi imensa bucurie care o adusese în odaia mea nu putea izgoni totuşi spaima ceasului acela). S-a apropiat de pat cu paşi mici şi moi, şi întreg trupul căpătase un alt ritm în acea înaintare. Am vrut s-o duc în braţe, dar s-a împotrivit şi s-a culcat ea singură, sărutându-mi perna. Numai o clipă am văzut-o întinsă ca un bronz viu pe cearceaful alb, tresărind, răsuflând şi chemându-mă. În clipa următoare închideam ferestrele cu oblonul de lemn, şi încăperea noastră se topi în întunerec. Am simţit-o lângă mine, strângându-se toată, parcă ar fi încercat să se ascundă, să se uite. Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut să treacă în mine toată, aşa cum trecuse sufletul ei. Nu-mi mai amintesc nimic apoi; căci am cunoscut-o fără să ştiu, fără memorie."

O scenă de sex întâlnim şi în “Cimitirul Buna Vestire”, romanul cel mai cunoscut al lui Tudor Arghezi (capitolul 9), unde un tânăr universitar, posedă pe la spate o slujnică olteancă, fiind apoi surprins în fapt.

"Scandalizată de o presimţire, domnişoara veni de-a fuga şi dete de părete uşa uitată fără zăvor, tocmai când mărţişoarele ţărăncii, înghesuită cu capul de zid şi lovind cu creştetul faianţa, scoteau sute de cădelniţi. Răbdind cu o bucurie adâncă şi utilizând oftatul la perfectul simplu întrerupt, gorjanca bâlbâia o întrebare: "Ce făcuşi mamă, domnişorule?...

Domnişoara fu cutremurată şi scârbită, dar şi-a rectificat fără să ştie, instantaneu, revolta, cu ispita irezistibilă a mânzei care a mirosit armăsarul. Scăpărând din mădulare, ea puse, tremurând, cârligul şi încuie şi a doua uşă, care despărţea, printr-un vestibul îngust, pentru peschire, coridorul de baie. O urechelniţă de foc o cutreieră din creştet la picioare şi de la picioare la ceafă. Ar fi voit să se intercaleze, să sufere maimuţa ei chinuită, din două străpungeri una, şi să fie izbită crâncen, cu aceeaşi vigoare ritmică a spinărilor, puse una peste alta, încleştate la umeri şi izbite la şolduri”

Fragment din „Răscoala“ lui Liviu Rebreanu:

„Atunci băgă de seamă că Petre, strângând-o şi sărutând-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapoma boţită de pe care se sculase ea adineauri. Şi, fără a-şi fi ridicat faţa dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o aşeză încet pe spate, de-a curmezişul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braţ, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina îşi înfipse degetele în părul lui, zgâlţâind cu furie. Deodată simţi mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărţindu-le şi făcând loc genunchilor lui. Aceeaşi mână îi pipăi o clipă pântecele cu mişcări aspre. Nadina se zvârcolea neputincioasă sub greutatea bărbatului, legănându-şi capul pe dunga canapelei.“

Fragment din “Pierdut în Balcania” de Fănuş Neagu:

“Respins, el îi zdrobi ţîţele. Amîndouă sfîrcurile, alcătuire de broboane ca nişte ţipete mici, neexplodate, trosneau între degetele lui, şi ea îndura caznele, răbdătoare, înverşunându-se astfel să-l provoace pînă la deznădejde… Privind-o de pe covorul în care-şi îndesase genunchii, mai avea timp să înţeleagă că pulpele şi pîntecele ei frigeau în ora 3 după amiază, iar ţîţele respirau în răcoarea orei 5 dimineaţa.”

Scenele de sex homosexual, descrise explicit, abundă în “Cimitirul” lui Adrian Teleşpan, câştigătorul Premiului Cartea anului 2013 Hyperliteratura.

“Mie mi se (...) de mă durea, pentru că ăsta arăta destul de bine şi n-am mai putut, m-am aplecat spre el şi ne-am lins. Nu a schiţat nici cel mai mic gest că l-ar deranja şi, după vreo 10 minute, i-am zis să ne (...). El a zis că i se pare de rahat să ne (...) în cimitir, că nu e prea religios, dar că tot i se pare de rahat să se (...) cu doamna moartă lângă el. În schimb, mi-a zis că închiriase o cameră la o pensiune foarte aproape de cimitir şi că putem să mergem acolo. Am stins toate lumânările din capelă să nu ia ceva foc pe acolo, am închis uşa şi am plecat. Am ajuns în cinci minute la pensiune, ne-am dezbrăcat şi ne-am (...) vreo oră. (...) în gură, peste gură, peste faţă, anal, uro, flegme. Eram din acelaşi film. Nu dau mai multe detalii acum, a fost bine. Sigur n-a durat mai mult de o oră. Se făcuse vreo două noaptea”.

Cecilia Ştefănescu, „Legături bolnăvicioase”, editura Polirom:

„Oricum, din noaptea aceea, am început explorările pe epidermă, trecând peste sânii abia mijiţi spre interiorul chiloţilor tetra, printre bucliţele părului pubian. Stăteam aşa, crăcănată un pic sub pătură, aşteptînd să vină imaginaţia furioasă, şi să mă poarte cu gîndul mai departe,în barăcile muncitorilor care se îmbuibau cu alcool, cu bitter de cîţiva lei suta de grame şi cu sexul fetelor pe care le priveam cuprinsă de dispreţ fiindcă îşi abandonaseră timpuriu şcoala.”

Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV (ediţie critică de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Ed. Academiei, Bucureşti, 1993 sursa: hyperliteratura.ro

[„Ia te dă…”] (1880 – 1882)

”Ia te dă cu (...)-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămaşă, poală,
Ca la (...) să-mi rămâi goală.
Ah, drăguţă, ce curată,
Nici un păr pe pielea toată;
Ca şi caşul alb sunt ***
Să-i simţi mari *** te-aduni *.
Dar icon vedem mai jos
Ce zvâcneşte-aşa frumos
Şi se zbate-n degete
Şi nu vrea să pregete.
Ah, l-am prins de căpuşor,
E vârtos şi stă-n picior,
Sunt şi buze ca să-l ţină
Cum îmi ard ele în mâini,
Ard, zvâcnesc, voi să le rupă,
Ori drăguţă să le-*astup.
Dă-mi guriţa să m-adap
Şi să-ţi pun poalelel-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.”
 

Emil Brumaru  – Lolo sau nesfârşitele posibilităţi ale iubirii
   

Motto: Nimeni nu avea ca Lolo

Sâni cât mingile de polo!

”Oh, Lolo s-ar iubi, lin, şi cu ochii,
Când nu-i pot scoate trupul cald din rochii.
Oh, Lolo s-ar iubi, blând, şi-ntr-o nară
Şi în cealaltă, mai ales spre seară.
Oh, Lolo s-ar iubi, crud, şi-n ureche,
Spre a-mi simţi-n timpan cântarea veche.
Oh, Lolo s-ar iubi şi între ele,
Acele moi şi albe dulci mamele.
Oh, Lolo s-ar iubi, roz şi sub coate,
Lipindu-şi braţ de antebraţ cât poate.
Oh, Lolo s-ar iubi-n clei şi la ceafă,
Prinzându-şi părul tragic c-o agrafă.
Oh, Lolo s-ar iubi, pur, şi pe şira
Spinării, mlădiindu-se ca lira.
Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat,
Şi-n splină, şi-n rinichi, şi în ficat…”

Geo Bogza – Prefaţă la un roman de dragoste

”Tu mi-ai fost scrisă mie
Nu deprimării, nu tristeţii mele
Ci adevăratului eu, puternic — şi fără nici un pic de milă,

Privesc trupul tău fraged de fată tânără
Şi o furtună de gânduri infernale se dezlănţuie în mine
Sângele şi oasele mele îmi dictează tot ce trebuie să fac
N-am să mă dau în lături de la nici o ticăloşie
Fiinţa ta plăpândă a fost scrisă puternicului din mine
Şi tu eşti prada pe care de mult am aşteptat-o să-mi cadă în ghiare.
Joc singur noaptea – şi cânt
Şi, ca pe un complice de crime îmi privesc sexul, sălbatic
în erecţie;
El va trece prin pulpele tale suave si va lasa urme de nedescris.
Si sunt de pe acum fericit
Atâtea nopţi de chin, de febră şi delir
Atâtea bube care mi-au copt în suflet
Se vor sparge – şi vor curge în tine odată cu prima ejaculare.”