Nepotism în lumea „007“ a României. Ştefania, amanta spionului Moruzov - părintele Serviciilor Secrete, era dascăl la Zebil, deşi avea doar patru clase primare
0
În podul bisericii din Zebil, locul de naştere al lui Mihail Moruzov, omul care a înfiinţat primul Serviciu Secret din România, se ascunde istorie. O dovedeşte un document descoperit recent despre nepoata spionului.
Pascale Roibu, scafandru la ONG Club Marine Explorer, a descoperit în podul bisericii de la Zebil, locul în care s-a născut, un document important care face referire la nepoata lui Mihail Moruzov, omul care a înfiinţat primul Serviciu Secret din România.
Documentul foarte vechi este o cerere adresată ministului Cultelor şi al învăţământului Public din anul 1919, în care i se cere mutarea din funcţia de învăţător – suplinitor a Ştefaniei Moruzov, nepoata, dar şi amanta marelui om. Motivul pentru care se cere acest lucru se referă la lipsa studiilor necesare ocupării funcţiei, întrucât avea doar patru clase primare.
Legătura dintre cei doi nu mai este un secret. De altfel, Mihail Moruzov i-a i construit amantei sale o casă la Zebil. După două căsnicii eşuate, Moruzov s-a îndrăgostit de nepoata sa, Ştefania, pe care obişnuia să o ia cu el peste hotare.
Spioană fără să ştie
Iată cum o descria Al. Săndulescu în „Amanta lui Moruzov“: „Fănica se numea, era înaltă, mlădie, blondă, cu ochii albaştri ai lipovencelor, plină de nuri. Pe atunci, probabil, că nu avea mai mult de 24-25 de ani. Figura pe care mi-o descria părintele şi pe care apoi am văzut-o şi într-o fotografie mi-a amintit instantaneu de o colegă a mea de facultate, la fel de frumoasă, tulceanca Domniţa Moruzov, provenind, fireşte, cum aveam să aflu, din aceeaşi familie.
Deşteaptă, era foarte mult apreciată de profesorul Al. Rosetti, poate şi pentru că o descoperise nepoată, fie şi de un grad mai îndepărtat, a fostului şef al Siguranţei, omul lui Carol al II-lea, din al cărui anturaj, cum se ştie, făcuse parte şi el, ca director al Editurii Fundaţiilor Regale.
Lui Mişa Moruzov i-a plăcut foarte mult nepoata, Fănica, şi fără să dea nici o importanţă faptului că era căsătorită, mai mult, şi apropiată rudă de sânge, a luat-o cu sine la Bucureşti. Am putea spune că a răpit-o. Bietul bărbatu-său, rămas şi cu un copil, a încercat să o readucă acasă, dar a fost imposibil. A trebuit să divorţeze, proces foarte lung, în care, pare-se, a intervenit şi Regele ca să-i scoată basma curată pe cei doi amanţi.
Mutată la Bucureşti, Fănica, incultă şi cam prostuţă, a început să ducă o viaţă de "grande dame". Unchiul Mişa n-o copleşea numai cu cele mai scumpe toalete şi bijuterii, dar îi angajează profesori de istorie, de limbi străine, de învăţarea "manierelor elegante". O trimite apoi să se plimbe în străinătate, vede mai toată Europa. De la un timp, îi pune în poşetă câte un plic "inofensiv", pe care urma să-l înmâneze unei anumite persoane, care, la rândul ei, îi da răspunsul într-un alt plic, aruncat de femeie cu nonşalanţă în aceeaşi poşetă. Fănica făcea spionaj, fără să ştie, mă rog, era un curier care ducea şi aducea mesaje ultrasecrete de la Paris, Londra, Berlin sau Cairo“.
Zebil, satul lui Moruzov
Zebil este un sat ridicat de turci în anul 1610, situat la aproximativ 30 de kilometri de Tulcea, pe malul Lacului Babadag. Este o aşezare pierdută între dealurile Dobrogei, cu 1.300 de locuitori. În mijlocul satului, abia poţi cuprinde cu privirea minunile arhitecturale lăsate moştenire de Mihail Moruzov: cinci case somptuoase.
Fostul viceprimar al localităţii, Liviu Teliceanu (54 de ani), pasionat de viaţa şi activitatea lui Moruzov, ne poartă în urmă cu jumătate de secol şi ne duce să admirăm operele „Marelui Anonim“, aşa cum îi place să-i spună.
De departe, cea mai falnică este clădirea fostei primării. O construcţie elegantă, cu etaj şi multe camere. Acum, construcţia a devenit Centru de recuperare neuropsihiatrică şi se află în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea. Aici sunt tratate 150 de persoane. Clădirea a avut mai multe funcţiuni, de-a lungul timpului: creşă, şcoală specială şi apoi centru de recuperare neuropsihiatrică.
Vizavi este un alt centru de recuperare, iniţial fosta Şcoală Profesională Agricolă, unde veneau să înveţe elevi din tot judeţul şi unde luau cursuri de legumicultură, viticultură până la condusul tractorului.
O altă clădire ridicată de Moruzov în Zebil este una la fel de frumoasă, dar mai mică, unde, la parter, funcţionează un dispensar, iar la etaj Teliceanu a amenajat un fel de muzeu. Iniţial, aici a funcţionat o maternitate.
La etaj, în micul muzeu amenajat mai demult, dar peste care s-a aşezat praful, pe o măsuţă, se găsesc chipul din gips al lui Moruzov, câteva obiecte de mobilier masiv ce înfrumuseţau cândva încăperile.
La etajul fostei maternităţi se mai păstrează şi apartamentul amenajat special pentru medic, care dispunea de o cameră de zi, de bucătărie, dar şi de baie. Şi acum se mai păstrează cada, dar şi boilerul. „Sub fântâna din curte este un puţ, care dădea apă la toate cele cinci construcţii ale lui Moruzov, dar şi electricitate“, explică Liviu Teliceanu.
Inventar de top la o şcoală de la sat
Şcoala din Zebil este singura clădire ridicată de Moruzov care şi-a păstrat destinaţia. Şcoala cu clasele I-VIII a fost inaugurată în anul 1937, şi şi-a păstrat farmecul de altădată. Renovată de două ori, în clădire se învaţă în clase simultane. La parter, obiecte vechi de mobilier de lemn masiv sunt amestecate cu cele ieftine din zilele noastre. Mozaicul de pe jos este încă cel original, iar sala de spectacole impresionează prin grandoare. Ea a fost prevăzută şi cu balcon, de unde spectatorii puteau urmări serbările celor mici. Acum, este mai mult folosită ca zonă de depozitare a vechiturilor.
La etaj, a fost conservat apartamentul directorului, unde se mai păstrează mobila veche din lemn masiv de mahon: o masă princiară, scaune sculptate manual, un jilţ, o ladă, un şifonier cu marginile rotunde, o oglindă veneţiană.
În depozitele şcolii se mai găsesc încă din dotările de altădată. Hărţi vechi de-o vârstă cu şcoala stau alături de un schelet asemenea celor de la facultăţile de medicină. Vechi pahare Berzelius în care, altădată, copiii făceau experimente, dar şi alte aparate ce produceau sarcină electrică sunt ţinute alături de insectare.
În altă cameră, zeci de păsări împăiate au fost cândva obiect de studiu pentru elevii din Zebil. Mai jos, mai multe borcane, în care erau ţinute în formol diverse vieţuitoare.
Şcoala a avut şi bucătărie, dar şi baie cu duşuri. „Copiii erau ţinuţi la şcoală toată ziua, aşa cum e acum sistemul «Step by Step». Aici, copiii primeau mâncare şi, o dată pe săptămână, trebuia să facă obligatoriu o baie caldă“, ne povesteşte Teliceanu. Dintr-un sertar, scoate cu pioşenie un album de la inaugurarea şcolii. Fotografii vechi cu oamenii din sat adunaţi la marea sărbătoare, dar şi cu înalţi oaspeţi de la minister şi cu cei şase dascăli care erau la acea vreme.
Primarul nu se deosebeşte de ceilalţi oameni: poartă aceleaşi haine simple, ţărăneşti, numai că, în loc de opinci, are cizme lungi în picioare. O altă imagine îl înfăţişează pe un bătrân care urcă cu greu treptele şcolii. Este Moş Gheorghe Filciu, care trecuse de suta de ani, dar care a ţinut cu tot dinadinsul să fie prezent şi el la inaugurarea şcolii.
Casă pentru iubită
Vizavi de şcoală, se găseşte casa în care au locuit Gheorghe Botez şi soţia sa, Ştefania, nepoata lui Moruzov. Se spune că Ştefania i-ar fi fost iubită lui Moruzov şi că obişnuia să o ia în delegaţii prin ţări străine. „Se pare că soţul încornorat ar fi ajuns până la Carol al II-lea să se plângă de Moruzov, însă regele i-ar fi spus că nu se poate lipsi de spion. Atunci, Botez i-a spus lui Carol: «Peştele la cap se-mpute»“, povesteşte Liviu Teliceanu.
Cei doi soţi s-au despărţit, iar Gheorghe Botez a fost arestat şi, pentru a nu pierde casa, i-a făcut acte unui vecin sărac, Ion Cazacu. „Cred că este singurul care are acte pe vreo casă a lui Moruzov de aici“, spune Teliceanu. Casa a fost o perioadă sediul CAP-ului, iar acum adăposteşte o asociaţie agricolă.
Ştefania a avut o soartă crudă: a murit în timpul cutremurului din 1977. Locuia în Bucureşti, în blocul de la Scala.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
