Din măreţia oraşului Sulina, oraşul aristocrat unde se dădeau lecţii de pian

Sulina FOTO Europolis trecut şi prezent

În Sulina, oraşul cosmopolit unde trăiau toate naţiile pământului şi oameni de toate profesiile, pianul era un obiect nelipsit din locuinţe. Dovadă sunt anunţurile prin care profesoarele se ofereau să dea lecţii.

Din anunţurile care circulau la Sulina în perioada în care în mica aşezare de la Dunăre funcţiona Comisia Europeană a Dunării (CED), aflăm că domnişoara Augustina Peruşco preda lecţii de limba franceză şi de pian. Faptul că în Sulina erau la acea vreme multe piane, o dovedeşte şi anunţul în care populaţia era informată că un acordor urma să vină în oraş. Iată cum suna anunţul: „Subsemnatul am onoarea a aduce la cunoştinţă că am sosit cu toate mijloacele în Sulina în calitate de reparator şi acordor de piane. Francesco Molilio şi fiu. Str. Independenţei 80“. 

Sulina era un oraş cosmopolit cu 1.200 de case,  70 de mici întreprinderi, 154 de prăvălii, cabarete cu săli de biliard, case de comerţ şi navigaţie, bănci, cazinou unde în miez de noapte  se pierdeau averi, o uzină de apă, un teatru de 300 locuri, câteva hoteluri şi, ca în orice port, şi case rău famate. Cu sprijinul CED, la Sulina s-au construit două spitale dotate cu instalaţii moderne de spitalizare, care asigurau consultaţii şi spitalizare pentru personalul comisiei, dar şi pentru populaţia oraşului şi marinarii aflaţi în tranzit. 

Arhivă Sulina Facebook 

La Sulina trăiau şi munceau înalţi funcţionari ce activau în consulate, ingineri, intelectuali de ţinută, funcţionari de bănci, comandanţi de nave, piloţi de Dunăre, negustori de case comerciale. Dacă e să ne raportăm la naţionalităţi în vremea Comisiei Europene a Dunării aici trăiau 27 de naţionalităţi: greci – 2056, români – 803, armeni- 444, turci- 268, evrei-173, ruşi – 594, austro-ungari-211, albanezi-117 , tătari –22, bulgari – 35, germani – 49, danezi- 6, italieni – 45, englezi – 24, francezi –11, găgăuzi –5, muntenegreni –22, polonezi –17, lipoveni cu popă –7, indieni – 4, senegalezi – 10, etiopieni –5, algerieni –8. Limba vorbită de comunitate în Sulina era limba  greacă, iar cea oficială – franceza. 

Ziua şi noaptea se lucra la încărcarea vapoarelor. Numai în miezul zilei portul era mort, sub ploaia de aur a soarelui de vară, natura întreagă dormita moleşită. Nicio adiere, niciun semn de viaţă, pământul şi apa, oameni şi animale cădeau parcă deodată într-o adâncă letargie. Nicio vieţuitoare nu mai mişca pe cheiurile înfierbântate. Când soarele ajungea la zenit, portul mut, poleit într-o lumină orbitoare, părea în arşiţa zilei un oraş mort, adormit printr-o vrajă, pietrificat de veacuri – un oraş fantomă“, scria Jean Bart în Europolis. 

Organismul internaţional – Comisia Europeană a Dunării (CED) a fost înfiinţat la Sulina în 1856, prin Tratatul de la Paris.  Scopul declarat al CED era  unul economic, regularizarea gurii fluviului Dunărea pe braţul Sulina, iar scopul nedeclarat era realizarea unei zone tampon de neutralitate politică şi militară care să împiedice expansiunea rusă spre strâmtoarea Bosfor.

Vă mai recomandăm:

Cum arăta Sulina în 1932. Fotografii-document din anul de maximă glorie a celui mai cosmopolit oraş al României

Aventurile scriitorului Jean Bart, cel care a împrumutat numele unui faimos corsar. A fost elevul lui Creangă şi a scris primul roman al unui port românesc

Aventurile marelui explorator Jacques-Yves Cousteau în Delta Dunării: a explorat o zonă sălbatică a României şi a transmis povestea ei lumii întregi

Sacalin, peninsula care se roteşte. Misterele limbii de pământ care s-a născut din Marea Neagră şi a apărut în urmă cu un secol şi jumătate

Misterul Insulei K, tărâmul neştiut de la capătul României. Cum s-a format peste noapte raiul terestru interzis oamenilor