FOTO Ziua Marinei închinată aniversării a 100 de ani de la terminarea Podului Episcopal, numit şi "nereuşitul Pod Carol în miniatură"

Pentru al patrulea an consecutiv, pe la terasa D'Arc pe mal din Timişoara se sărbătoreşte Ziua Marinei. Bega este primul canal navigabil din România, construit între anii 1728 şi 1760

În 2010, de Ziua Marinei s-a sărbătorit 150 de ani de la atestarea documentară a portului Timişoara, în 2011 225 de ani de la reglementarea navigaţiei şi comerţului pe Bega, iar în 2012 s-a amintit de 280 de ani de la prima cursă Timişoara-Pancevo, pe canalul Bega. Anul acesta, organizatorii au ales să sărbătorească 100 de ani de la terminarea Podului Eposcopal.

Ziua Marinei la Timişoara şi-a deschis oficial porţile pe malul Begăi în zona vaporului D'Arc, sub Podul Tinereţii cu un ceremonial militar la care au fost prezente Garda de Onoare şi fanfara militară a Brigazii 18 Infanterie Banat.

După prezentarea Onorului şi salutarea Drapelului de luptă, a avut loc dezvelirea unei placuţe comemorative dedicate aniversării a 100 de ani de la  construirea Podului Tinereţii şi lăsarea la apă a ancorei de flori, în memoria eroilor marinari, concert susţinut de Fanfara Garnizoanei Timişoara.

Povestea podului care a rămas fără statui

Podul Episcopal – (Püspökhíd, după denumirea originală), astăzi Podul Tinereţii a fost contruit între anii 1912 – 1913, pe actualul amplasament al podului existând deja înainte de anul 1848 un pod de lemn. Proiectantul podului a fost arhitectul budapestan Gerster Kalman, iar pentru realizarea podului s-au 150.000 de coroane.

Acest pod ar fi trebuit să fie un “pod Carol în miniatură”. După modelul vestitului pod Carol din Praga, locuitorii oraşului au dorit să amplaseze la fiecare capăt al podului câte două statui, reprezentând patru mari episcopi ai Timişoarei.

Episcopii care ar fi trebuit să apară pe pod sunt: Sf. Gerard, primul episcop dal Episcopiei Cenad (1030), Iosif Lonovics  - fondatorul primei universităţi din Timişoara (1841), Alexandru Dessewffy, numit episcop de Cenad în 1890 şi episcopal Ladislau Koszeghy, episcop de Timişoara între 1800-1828.

Statuile nu au fost niciodată amplasate pe cele patru socluri de pe pod, care stau şi astăzi goale.

“Primul război mondial a zădărnicit însă realizarea dorinţei timişorenilor şi statuile nu au fost amplasate niciodată pe cele patru socluri care stau si acum goale. Dupa război numele podului a fost schimbat din Bischofsbrücke, Püspökhíd, Podul Episcopilor, în “Mitropolit Andrei Şaguna”. După venirea la putere a regimului comunist, podul a fost rebotezat primind numele de “Podul Tinereţii”.

Vechii timişoreni îl denumesc şi acum “Podul Episcopal”, iar tinerii şi noii locuitori ai oraşului, “Podul Mihai Viteazul”, după bulevardul Mihai Viteazul, pe care se găseşte. Este greşit, deoarece podul cu acest nume se află în Fabric, pe bulevardul Dorobanţilor”, a spus Jancsó Árpád, autorul cărţii “Istoricul podurilor” din Timişoara.

Cei care vizitează expoziţia “Podul Tinereţii – Podurile Timişoarei”, vor avea ocazia să descopere elemente în premieră din istoria acestor poduri ale urbei.

Franz Engelmann numeşte, cu oarecare tristeţe, acest pod "die missglückte mini Karlsbrücke" - nereuşitul pod Carol în miniatură.