„Singurătatea - o viaţă pustie?”. Un documentar tulburător despre dramele cu care se confruntă oamenii singuri - explicaţiile bolii care ne ucide sufletul

Drama unui bătrân de 75 de ani din judeţul Suceava, care s-a autoincendiat din cauza singurătăţii, a făcut înconjurul ţării. Situaţia bătrânului din Suceava confirmă o problemă socială majoră a României: singurătatea. Într-un documentar pentru un radio creştin, un jurnalist din Timişoara a tratat problema singurătăţii şi a adunat mărturii impresionante ale unor oameni care se simt singuri.

Premiat în urmă cu 10 ani de ONU pentru un documentar despre avort, Ioan Ciobotă, jurnalist al radioului creştin Radio Vocea Evangheliei Timişoara, a realizat mai multe documentare despre alcoolism, dependenţa de droguri, dependenţa de internet şi pornografie şi tratarea acestor „boli” prin credinţa în Dumnezeu. Unul dintre documentarele realizate de jurnalistul timişorean este „Singurătatea – o viaţă pustie?”.

În documentarul său, difuzat în mai multe seriale, jurnalistul timişorean a adunat mărturii impresionante ale unor oameni care au ajuns să se simtă singuri, fie pentru că încă nu s-au căsătorit, fie pentru că unul din soţi a murit, fie din cauza unor suferinţe fizice. „Am văzut foarte mulţi oameni „singuri în doi” şi foarte multe familii unde partenerii trăiesc în aceeaşi casă, mănâncă aceeaşi mâncare şi se simt cumplit, cumplit de singuri”, este mărturia unui consilier creştin intervievat de Ciobotă.

Spre exemplu, o doamnă care a fost violată în copilărie, a povestit momentele de singurătate pe care le-a trăit în acele momente. „Comportamentul meu ajunsese să fie orientat spre a face rău. Bineînţeles că tatăl meu mă influenţa prin felul cum se purta cu mine, dar şi când eram la şcoală aveam tendinţa de a le face rău colegilor, de a-i contrazice mereu, de a-i pune în situaţii neplăcute, de a mă răzbuna aiurea”,  a explicat femeia efectele singurătăţii ei.

De asemenea, o femeie divorţată şi imobilizată fizic a mărturisit prin ce experienţe a trecut ca om...singur. „Am stat în Sanatoriul din Mangalia 14 ani şi 5 luni, pe urmă într-un institut de reabilitare fizică şi motorie din Bucureşti, apoi am venit acasă la părinţii mei. Părinţii mei bineînţeles că nu au fost bucuroşi, pentru că nu m-au iubit, mai ales mama mea nu m-a dorit cu nici un chip. Tatăl meu a murit de cancer. A avut cancer la laringe şi faringe pentru că a băut şi a fumat foarte mult. Şi despre fraţii mei nu mai ştiu nimic. M-am simţit foarte singură. Pentru că aveam acest handicap, fratele meu cel mare mă trata foarte distant. Când eram pe stradă se făcea că nu mă cunoaşte. Rudele mele niciodată nu m-au iubit. Niciodată. Deci s-au ferit toţi de mine, din cauza handicapului meu”, a declat femeia, care s-a tratat de singurătate refugiindu-se în credinţă. „Dacă eu trăiesc singură, bunul Dumnezeu ştie de ce îngăduie asta”, a declarat femeia imobilizată.

Îngrijim bătrânii altora şi ai noştri rămân singuri

Un paradox cu care se confruntă România este singurătatea bătrânilor cu copii plecaţi în străinătate să îngrijească alţi bătrâni. Potrivit psihologului Zoltan Bogati, la astfel de situaţii se ajunge, pe de o parte din greşeala părinţilor, care poate au făcut la fel cu copiii lor atunci când au fost mici, pe de altă parte, pur şi simplu din cauza situaţiei economice. „Se pune problema. De ce ai rămas singur? Ce ai făcut cu copiii tăi de ai rămas singur? Ar trebui să fim pregătiţi pentru diferite etape ale vieţii. Aşa cum nu suntem pregătiţi când devenim părinţi, neglijăm copiii, avem carieră, îi trimitem la părinţi la bunici şi ne mirăm că copiii au probleme de comportament. Într-o astfel de situaţie ei se simt abandonaţi, iar după aceea ne mirăm că copiii ne abandonează la bătrâneţe”, a explicar psihologul timişorean.

Zoltan Bogati că singurătatea bătrânilor cu copii plecaţi să îngrijească alţi bătrâni este un punct foarte sensibil pentru societatea noastră. „Dacă nu merge economia şi relaţiile interumane suferă. De ce trebuia să plece patru milioane de oameni în perioada lor cea mai productivă. Chiar şi dacă jumătate din ei se întorc, nu vom mai avea pensii, iar toată societatea este dată peste cap, ceea ce afectează şi relaţiile interumane”, a mai spus specialistul.

Un caz special sunt bătrânii singuri care pur şi simplu aleg această stare pentru că nu se pot dezlipi de locul în care s-au obişnuit. Este cazul Rozinei Vainhart, o bătrână din localitatea timişeană Iohanisfeld. Stabilită la fiica sa în Germania, femeia înaintată în vârstă şi bolnavă s-a întors în România, unde trăieşte singură, în condiţii grele, singurii oameni cu care intră în contact fiind alţi doi etnici germani şi vecina sa, care o ajută cu tot ce are nevoie. „Am fost două luni în Germania şi nu mi-a plăcut. Acolo trec 100 de oameni pe lângă tine şi nu îţi spune nimeni nimic. Nu îmi place acolo. Aici mai vorbesc nemţeşte cu Toni şi cu Yuri (n.r. cei doi fraţi germani care au mai rămas în satul bătrânei”), a declarat Rozina Vainhart pentru „Adevărul”. 

Cum se tratează singurătatea

Chiar dacă singurătatea îmbracă diferite forme, iar cauzele pentru care se ajunge aici sunt complexe, există tratament pentru această boală cumplită. „Singurătatea se manifestă ca un fel de gol interior, ca o izolare lăuntrică despre care se spune că la ora actuală este una dintre cele mai obişnuite, cele mai comune probleme de sănătate mintală şi una dintre cele mai mari cauze ale suferinţei umane pe plan mondial. Milioane de oameni suferă de singurătate, de golul ăsta interior, unii pentru toată viaţa. O soluţie pe care aş vedea-o este să faci din singurătatea ta o matcă a creativităţii. Adică, dacă îţi este dat, poate prin faptul că eşti bolnav, ai o boală gravă, poate prin faptul că ai avut un accident şi dintr-odată eşti scos din circuit într-un anume fel, atunci partea aceea de timp ar putea deveni uneori chiar o şansă de viaţă. Te descoperi, descoperi ceea ce n-ai avut, valorifici astfel ceea ce n-ai ştiut că ai. Poate începi să scrii, poate începi să compui, poate începi să faci lucruri pe care nu le-ai făcut până atunci. Cred că o relaţie personală cu Dumnezeu este cea care alungă durerea singurătăţii”, a punctat consilierul creştin Radiana Cordoş în documentarul radio „Singurătatea – o viaţă pustie?”.