Povestea lui Zaher Iskandarani. Cum a pus stăpânire pe România spionul sirian informator al Securităţii

Zaher Iskandarani

Numele lui Zaher Iskandarani a ieşit din nou la iveală după ce fostul său asociat, Jamil Fatid, a fost rănit într-un incident armat care a avut loc săptămâna trecută, la Timişoara. Jamil a arătat cu degetul către Zaher.

Atacatorul a tras trei focuri de armă, însă Jamil Fatid a scăpat cu o rană la mână. Jamil Fatid a arătat cu degetul spre Zaher Iskandarani, dispărut din România în urmă cu doi ani, cu câteva ore înainte să se pronunţe o condamnare de cinci ani de închisoare pe numele său.

“Prinţul Banatului”, cum a fost poreclit Zaher Iskandarani, dat în urmărire internaţională, a fost fotografiat, anul trecut, la o cafea, într-un bar din oraşul libanez Kaslik.
 

Cel mai complet portret al lui Zaher Iskandarani a fost realizat de istoricul şi publicistul Marius Oprea, în volumul “Mafia arabă în România”, carte apărută în 2016, la Editura Corint.

Marius Oprea a ajuna la Cotroceni în 1999, într-o funcţie de consilier pe probleme de analiză politică şi comunicare. Preşedintele Emil Constantinescu l-a însărcinat să redacteze un raport al nou înfiinţatului Consiliu Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate (CNAICCO), asupra celor mai importante acţiuni concentrare împotriva mafiei, a corupţiei care domnise şi încă se manifesta în administraţie, Poliţie, Vamă, Garda Financiară şi chiar în serviciile secrete.

O atenţie specială au primit cetăţenii arabi care s-au stabilit în România şi care au dezvoltat veritabile reţele mafiote. 

“Foştii studenţi arabi dinainte de 1989 s-au adaptat specificului românesc…Avantajul lor rezidă în înclinaţia specifică pentru comerţ şi negociere, pe care au ridicat-o aproape la rangul unei arte cu care se mândresc. Coroborată cu hăţişul, confuziile şi contradicţiile din cadrului legislativ, a făcut ca foarte mulţi dintre ei să se numere printre micii investitori din România din primii ani ai tranziţiei. Câţiva dintre aceşia, bucurându-se de protecţie politică şi instituţională, au dezvoltat reţele de contrabandă de tip mafiot şi au acumulat averi impresionante. O parte din banii acumulaţi de ei a ajuns probabil şi în visteriile mişcărilor fundamentalist musulmane, fiind scoşi din ţară prin mijloace aparent legale”, a scris Marius Oprea.

România comunistă, loc de refugiu pentru mulţi arabi
 

În anii `80, datorită politicii panarabe a lui Nicolae Ceauşescu, România a devenit un loc de refugiu pentru mulţi tineri arabi, dornici să facă o facultate. Aceştia s-au concentrat pe marile centre universitare din ţară, Bucureşti, Cluj, Iaşi, Craiova şi Timişoara. Între 1980-1989, aproape o jumătate de milion de studenţi originari din ţările arabe au venit în România. 

“Ei constituiau şi o sursă alternativă şi constantă de valută pentru statul român, pe de o parte prin plata burselor şi pe de altă parte prin valuta cheltuită de ei la magazinele Comturist, de unde aprovizionau reţeaua gri de mic trafic cu mărfuri de negăsit pe piaţa românească. Din rândul acestor mici comercianţi din căminele studenţeşti, Securitatea şi-a racolat numeroşi informator, în schimbul tolerări comerţului lor ilicit. Cei care au izbândit rapid şi s-au îmbogăţit în primii ani ai tranziţiei au fost tocmai cei care întreţinuseră şi cultivaseră relaţii cu ofiţerii de Securitate şi din Miliţie sau cu liderii Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România”, a explicat Marius Oprea în cartea lui.

Între 1990-1996, România a devenit un veritabil paradis al contrabandei, criminalitatea organizată a înflorit. “Aceiaşi indivizi dinainte de 1989 au controlat, în special în primii şapte ani de tranziţie, partidul de guvernământ şi instituţiile statului - fie că PCR a devenit social-democrat, fie că Securitatea s-a tranformat în <servicii>, fie că secretarul de partid al comunei a ajuns primar. Singurul element nou ar fi relaţia pe care oamenii la vârf din piramida puterii din România au întreţinut-o cu aceia între care trebuie căutaţi posibili sprijinitori ai terorismului islamic: contrabandiştii arabi...Chiar persoane din structurile de comandă ale SRI au sprijinit contrabanda”, a arătat Oprea.

Zaher: "Prinţul Banatului"

Unul dintre cazurile celebre este cel al lui Zaher Iskandarani, supranumit “Prinţul Banatului”. Înainte de 1989, s-a aflat în legături cu Departamentul Securităţii Statului, dar s-a confirmat că era ofiţer de informaţii sirian. Acesta controla reţelele de contrabandă cu ţăgări, alcool şi cafea prin graniţa de Vest. “Cel mai adesea cu complicitatea autorităţilor locale şi central din diferite instituţii, inclusiv din Poliţie, Vamă şi SRI”, susţine Marius Oprea.

Zaher Iskandarani s-a născut la 1 ianuarie 1958, în Siria. A beneficiat de relaţile strânse între Hafez Al Assad şi Ceauşescu şi a ajuns la studii în România, la Facultatea de Construcţii din Timişoara. În paralel cu studiile, s-a ocupat şi cu traficul de aur. Aşa a ajuns să fie cercetat de Miliţie, însă s-a ascuns în casa Cameliei Pomană, care i-a devenit ulterior soţie. A fost condamnat, dar a reuşit să fugă din ţară. A revenit după Revoluţia din 1989, însă a obţinut un titlu de revoluţionar pe filiera Bebe Ivanovici. 

A obţinut cetăţenia română în 1992 şi a înfiinţat renumita firmă SC Rama International SRL. 

“El a fost informator cu angajament al Securităţii şi, după cum s-a dovedit pe parcursul anchetei, ofiţer al serviciilor secrete siriene. Zaher a organizat două canale ilegale rutiere pentru contrabanda cu ţigări aduse din Cipru, Republica Moldova şi Bulgaria, de la firme fantomă al căror proprietar era. Marfa era introdusă în ţară subevaluată prin documente false, iar comercializarea se făcea illicit, fără ca operaţiunile să fie înregistrate în contabilitate. În urma cercetărilor poliţiei s-a stabilit un prejudiciu de peste 25 de milioane de dolari. În 1993, printr-un contract fictiv cu o firmă din Cipru, de asemenea o firmă-fantomă creată de el, Zaher a importat ţigări LM şi Camel la preţul de 8, respective 8,5 dolari/bax, solicitând şi obţinând sentinţe civile de vămuire la această sumă a ţigărilor importate... Zaher a mai importat şase vagoane, cu 6.000 de baxuri LM din Ungaria, folosindu-se tot de firma-fantomă din Cipru. Practic, cu cele peste 5 milioane de pachete de ţigări intoduse prin aceste operaţiuni, o perioadă de timp, Zaher a acoperit întreg consumul de ţigări de pe teritoriul României. Totul s-a derulat prin falsuri şi ilegalităţi. Au fost înlocuite facturile furnizorilor acestor ţigări cu unele ale Rami SRL, iar preţurile importurilor au fost diminuate; pe de altă parte, prin achitarea facturilor către <furnizor>, Zaher îşi alimenta propriile conturi”, a detaliat Marius Oprea.

Cercetările în cazul Iskandarani au fost lungi şi extrem de dificile
 

Trebuie remarcată pasivitatea organelor de control de la acea vreme. Singura persoană care a sesizat Poliţia a fost Cristina Drăgan, verificator de documente externe din staţia CFR Timişoara. În urma acţiunii ei, a fost blocat în vamă un vagon cu 1.000 de baxuri, care a fost părăsit de Zaher.

“Cercetările în cazul Iskandarani au fost lungi şi extrem de dificile, din cauza zidului tăcerii pe care îl ridicase în jurul activităţilor sale, cu ajutorul unor mari sume de bani. S-a dovedit ulterior că însuşi fostul preşedinte al Tribunalului Timiş, Petre Petrişor, era implicat în legături cu contrabandiştii, ceea ce pe parcursul derulării actelor de contrabandă a asigurat o înaltă protecţie a reţelei coordonate de Zaher Iskandarani şi colaboratorii săi apropiaţi”, a explicat Marius Oprea.

În 1996, Zaher a fost reţinut, iar dosarul său a fost strămutat la Bucureşti. Tribunalul Bucureşti a dispus însă continuarea cercetării penale a lui Zaher în stare de libertate, fără ca procurorii să intervină cu recurs. 
 

Pentru prima dată, Zaher a fost cercetat în legătură cu o infracţiune minoră, pentru înşelăciune şi fals intelectual. În calitate de administrator al SC Rami SRL, nu a achitat o factură emisă de firma Petrolimportexport. A fost arestat în 6 octombrie 1995, dar a fost eliberat după trei săptămâni din dispoziţia Tribunalului Timiş. A fost cercetat din nou în stare de arest în 5 noiembrie 1995, pentru contrabandă cu ţigări (a introdus ilegal în ţară poeste un miliard de pachete) şi cafea (600 de tone), dar Zaher a ieşit din nou din închisoare.

“Scutul aparent invincibil pus de Zaher în faţa instituţiilor statului abilitate să sancţioneze infracţiunile grave de care se făcea vinovat a fost fisurat după şedinţa CNAICCO din 4 aprilie 1997, la care s-a decis reluarea cercetărilor în dosarele îngropate până atunci şi cercetarea întregii sale activităţi infracţionale”, a mai scris Oprea.

A fost arestat după venirea lui Constantinescu 

Zaher a fost rearestat în 17 februarie 1997, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, când sirianul a fost trimis în judecată pentru contrabandă, evaziune fiscală şi uz de fals. S-a pus sechestru asigurator pe fabrica sa de ţigări şi prin blocarea contului bancar. Alte două rechizitorii dispuneau trimiterea în judecată a unora dintre complicii lui Zaher. Complicii săi au părăsit însă ţara. 

La 28 august 1998, Curtea de Apel Timişoara l-a condamnat pe Zaher la trei ani de închisoare pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce la o percheziţie domiciliară s-a găsit o armă neînregistrată.

“Pe parcursul cercetărilor, au apărut indicii referitoare la complicităţi în mediile politice din perioada în care a acţionat, cât şi cu privire la alţi participanţi la acţiunile de contrabandă. Mulţi dintre ei au condus filiere proprii de contrabandă, în majoritate conaţionali ai lui Zaher, dintre care, unii erau ca şi Prinţul Banatului, ofiţeri de informaţii ai statului sirian, care dezvoltaseră, cu ajutorul lui Zaher, una dintre cele mai profitabile reţele de contrabandă, care este posibil să fi contribuit şi la finanţarea facţiunilor teroriste din Orientul Mijlociu”, susţine Marius Oprea.
 

Unul dintre complicii români de anvergură al lui Zaher a fost Mujea Marcelini, care a devenit unul dintre cei mai influenţi oameni de afaceri din Timişoara.

Implicat în uciderea unei persoane

Din analiza dată publicităţii de CNAICCO, se reţine şi faptul că Zaher a fost implicat şi în uciderea cetăţeanului Abdul Hakim Karum şi vătămarea corporală gravă a altei persoane în ianuarie 1994, într-o acţiune de reglare de conturi de tip mafiot în care s-au utilizat arme de foc şi arme albe. S-a cerut Parchetului Militar Timişoara să elucideze cazul în care Zaher avea acces la telefon mobil în penitenciar.

“În cadrul afacerilor sale ilegale, Zaher Iskandarani şi-a asigurat protecţia prin mituirea unui număr însemnat de funcţionari publici din fostele sutructuri superioare ale statului şi ale celor de pe plan local”, se arată în documentul oficial prezentat chiar de preşedintele Emil Constantinescu.

La scurtă vreme după atentatele de la 11 septembrie 2001, la Timişoara şi-au făcut apariţia ofiţeri ai CIA, care au început o anchetă proprie cu privire la mafia arabă. Zaher – ofiţerul acoperit al serviciilor siriene, a ieşit însă din lumina reflectoarelor.

Zaher a fost sacrificat de PDSR 

Marius Oprea a continuat cu dezvăluirile în cartea “Mafia arabă în România”. “Între cei care l-au sprijinit adeseori, după cum devenise de notorietate în zona Banatului, au fost şi coloneii SRI Mitică Balotă şi Emil Teaha, care acţioneau cu girul generalului Gelu Atudoroaie, pe atunci consilierul directorului SRI, Virgil Măgureanu. În planul justiţiei, derularea acţiunilor de protejare a mafiei srabe din zona Banatului era girată de Petre Petrişor, preşedintele Tribunalului Timiş. Braţul de acoperire al lui Zaher şi-a pierdut vigoarea încă dinaintea de alegerile din noiembrie 1996, în urma deciziei de sacrificare a sa, luată în pragul campaniei electorale de oamenii de încredere ai lui Ion Iliescu. Primii care au căzut au fost Pavel Rădulescu, fostul şef al Serviciului Economic din IPJ Timiş, şi maiorul Petrechioiu, care l-a succedat pentru scurt timp –până la destituirea şi trecerea sa în rezervă din ordinul generalului Pitulescu, pentru distrugerea probelor din dosarul lui Zaher Iskandarani. Prinţul Banatului a fost părăsit de foştii săi protectori… Între timp, PDSR i-a găsit lui Zaher nu unul, ci doi înlocuitori (n.r. Abdel Kader Kamel şi Omar Hayssam). În fruntea reţelelor de contraband a fost plasat Omar Hayssam, fost colaborator al Securităţii şi al serviciilor secrete siriene…”, a mai scris Marius Oprea.

Tutun ieftin din zona Cernobâl
 

Zaher a fost eliberat din închisoare în 2001 şi a continuat să “lucreze” prin interpuşi. Fabrica de ţigări de la Săcălaz şi-a reluat activitatea, la fel şi fabrica de îmbuteliat apă mineral de la Herculane. Zaher nu apărea însă în acte. Fosta s-a firmă, Rami, a fost preluat în acte de mama sa, dar şi de Jamil Fatid (care ar fi văr de gradul doi cu Zaher), personajul care a scăpat, săptămâna trecută, dintr-o tentativă de asasinare.
 

În 2005, Zaher a intrat din nou în atenţia organelor de control. Trustul Philip Morris din Geneva a anunţat organele din România în legătură cu suspiciunea de falsificare a mărcilor sale şi cerut controale la fabrica de ţigări de la Săcălaz, unde acţionari erau mama şi vărul său.
 

Poliţiştii au găsit în fabrică cantităţi mari de ţigări contrafăcute, destinate contrabandei. Fabrica a continuat să producă deşi nu avea licenţă de fabricaţie, iar ţigările erau vândute fără acte.

Se spunea că tutunul a fost importat din Ucraina, la preţuri foarte scăzute pentru că provenea din zona afectată de radiaţii în urma dezastrului de la Cernobâl.

Fabrica ţigări pentru irakieni: profit de un milion de duro la fiecare trei TIR-uri
 

Omul de încredere al lui Zaher, care se ocupa cu linia de fabricaţie, sirianul Samir Radwan nu a fost reţinut, astfel că a părăsit ţara. Zaher şi oamenii săi au fost eliberaţi din vicii de procedură.

“Parchetul nu a reuşit să producă autorizaţiile de interceptare a convorbirilor celor arestaţi, ceea ce l-a făcut pe Zaher să acuze anchetatorii că i-a fost lezată intimitatea”, a scris Oprea.

Zaher a fost eliberat din lipsa de probe, ca şi acoliţii săi. Sirianul a trimis ţigările contrafăcute în fabrica de la Săcălaz şi pe piaţa din Irak, unde era distribuit de fratele său, Maher.

“Profitul a fost de circa un milion de euro la fiecare trei TIR-uri cu LM şi Marlboro exportate în Irak, ambulate în baxuri de ţigări marca R&M şi Vegas, care aveau licenţă de producţie”, a dezvăluit Oprea.

Povestea a avut un final previzibil. Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv, în 4 aprilie 2014, la 5 ani de închisoare cu executare şi plata a 1.874.000 RON, plus dobânzi către statul român.

Zaher a fugit din ţară cu o zi înainte de anunţarea sentinţei. Astăzi, Pe site-ul Poliţiei Române, “Prinţul” se află pe locul doi într-un top al celor daţi în urmărire general!

Zaher fotografiat în Liban SURA Cotidianul.ro

Fratele lui Zaher, Maher Iskandarani, a avut o odisee judiciară similară. În 1995 a fost condamnat la închisoare pentru participarea la o altercaţie unde a folosit ilegal o armă. Acesta este plecat din România, însă a cerut prin avocaţii intanţelor constatarea prescripţiei faptelor sale. 
 

După ieşirea din închisoare, Zaher şi-a adus aminte că Miliţia comunistă i-a confiscat două kilograme de aur. Acesta a cerut Băncii Naţionale, prin instanţă, restituirea aurului. De această dată, instanţele au soluţionat cazul în timp record, trei luni, iar Zaher a primit aurul şi despăgubiri materiale.

În 2008, Zaher a făcut cadou fiului său un club de fiţe, în care a investit un milion de euro. Clubul „Swis House” funcţionează fără probleme şi astăzi, pe malul Begăi, deşi nu are autorizaţie de construcţie.