FOTO Cum s-a transformat Timişoara din cauza cartierelor pentru muncitorii „emigraţi” într-un oraş vestic
0
Construirea blocurilor pentru muncitorii veniţi din toate colţurile ţării a început în anii '60. Lucrările nu au ţinut însă cont de nicio normă şi de nicio cerinţă actuală.
Timişoara a fost unul dontre oraşele importante din cadrul imperiului Austro-Ungar, de-a lungul istoriei s-a dezvoltat trecând dintr-un bastion militarizat într-o cetate civilă, pentru ca apoi să devină un centru industrial foarte puternic. Nivelul maxim de dezvoltare a fost atins la începutul secolui XX, când urbanismul Timişoarei s-a axat pe cele patru mari zone: Cetate, Elisabetin, Piaţa Iosefin şi Piaţa Traian. Moşternirea înainte de război a fost de peste 14.000 de clădiri care sunt trecute pe lista de monumente. Sunt clădiri care respectă arhitectura barocă, Art Nouveau, secession şi eclectic.
Dezvoltarea urbanistică a început cu adevărat după dărâmarea fortificaţiei Vauban, care începe în 1892, majoritatea cărămizilor fiind folosite la construcţia de case.
Urmează o nouă etapă în istoria Timişoarei după ce Banatul este anexat Regatului României, la finalul primului Război Mondial. La recensământul din 1910 Timişoara avea 74.003 persoane, iar la cel din 2002 de 317.651 de persoane.
Perioada interbelică este considerată una înfloritoare pentru Timişoara. Se vor construi numeroase zone rezidenţiale, se extinde zona Cetate, cât şi celelalte zone istorice. În Piaţa Victoriei apare, pe un teren împădurit, Catedrala Mitropolitană, care este construită între anii 1936-1946. În vechile planuri maghiare, pe acel loc ar fi trebuit ridicat noul palat al culturii din Timişoara.
În 1948 sunt anexate oraşului Chişoda Nouă şi Fratelia, în 1949 Ghiroda Nouă şi Plopi, în 1951 Freidorful, iar în 1953 Ciarda Roşie. Mehala a devenit cartier al Timişoarei încă din 1910.
Cu aceste zone, oraşul a crescut mult ca suprafaţă, ajungând la 3.750 de hectare (37,5 kimometri pătrat), conform unor date din 1987.
Cartiere pentru muncitorii „emigraţi” la Timişoara
O nouă era de dezvoltare a Timişoarei începe după 1960. Pe terenurile libere dintre cartiere au început să se construiască blocuri, care ofereau locuinţe pentru zecile de mii de oameni, veniţi din Moldova, Oltenia şi Ardeal care aidoma celor care iau astăzi drumul occidentului veneau atunci pentru o viaţă mai bună într-un oraş vestic.
Şantier în Calea Circumvalaţiunii în anii 70
Primele blocuri s-au construit în zona Gării de Nord şi în zona Tipografilor. În Calea Lugojului s-au construit 4.500 de locuinţe pentru aproximativ 16.000 de persoane, iar în Circumvalaţiunii 11.400 de locuinţe pentru aproximativ 40.000 locatari. În Calea Şagului, în zona Dâmboviţa şi în zona Steaua au fost ridicate alte blocuri socialiste, mai exact 12.582 de locuinţe pentru în jur de 44.000 de locatari.
Blocuri de calitate proastă
În perioada anilor 70-80 a început construcţia altor cartiere. În zona Stadion şi Soarelui au fost construite blocuri pentru circa 20.000 de locatari, în zona străzilor Ripensia şi Negoiu s-au ridicat 3.000 de locuinţe pentru 10.000 de locatari. În zona Calea Girocului şi strada Plăvăţ s-au construit 10.000 de locuinţe.
Spitalul Judeţean şi zona Stadion încă destul de aerisite în anii 80
Muncitorii veniţi din toate colţurile ţării la marile intreprinderi comuniste din Timişoara aveau nevoie de locuinţe, iar ritmul de construcţie a fost halucinant. S-au construit foarte multe blocuri cu confort scăzut, necorespunzătoare cerineţlor de azi. Nu s-a ţinut cont nici de arhitectură, nici de calitate, important era ca blocurile să apară ca ciupercile peste noapte pentru ca muncitorii să aibă unde să locuiească. Macaralele au împânzit rapid şi alte zone din oraş.
În Timişoara, blocurile erau construite la normă
Au apărut cartierele din Calea Aradului, Calea Torontalului, Matei Basarab cu 11.525 de locuinţe pentru 40.0000 de locatari. Zona Ion Ionescu de la Brad a avut 2.400 de locuinţe pentru 8.500 de locatari. Fondul locativ al oraşului ajunge la peste 61.000 de locuinţe, construite în 30 de ani.
Cartierul protipendadei
Din 1980, pe terenul din partea dreapă a Begăi unde în 1891 s-a organizat Expoziţia Industrial-Agrară, administraţia locală a amenajat un parc de joacă, după instalarea unor piese destinate jocului în aer liber şi punerea în funcţiune a unui trenuleţ. Parcul Rozelor a fost amenajat între anii 1929-1934 la iniţiativa lui Arpad Muhlle. În clădirile aflate pe străzile din jurul Parcului Rozelor şi-au făcut reşeinţă cei mai importanţi activişti locali ai PCR, miliţieni şi securişti. În anii 90, multe din clădirile lor au intrat în posesia baştanilor imobiliari.
Hotel Continental în locul Cazarmei Transilvania
Una din construcţiile importante care au dispărut în perioada 1961-1965 este Cazarma Transilvania, construită între 1719-1730. Clădirea a fost demolată şi a permis construirea Hotelului Continental şi amenajarea Parcului Civic. Din cazarmă a mai rămas doar un grajd, care astăzi este Sala 2 a Teatrului Naţional din Timişoara.
În Piaţa Victoriei, pe partea cu „Surogatul”, lângă clădirea Camerei de Comerţ nu a existat mult timp nicio construcţie. De abia la sfârşitul anilor s-au ridicat ansamblul de blocuri socialiste care nu au nicio legătură cu superba arhitectura a pieţei.
Blocurile socialiste construite în 1967 urâţesc centrul Timişoarei
Şerban Sturdza a refăcut Piaţa Unirii
În anii 1986 are loc redesenarea Pieţei Unirii, după planurile arhitectului Şerban Strudza. Iar în 1988 a fost scoasă linia de tramvai care străbătea Piaţa Victoriei. Cu această ocazie, centrul Timişoarei a devenit zonă pietonală, alături de strada Alba Iulia şi cea mai mare parte din Piaţa Libertăţii.
Arhitectul Sturdza a refăcut şi faţa clădirii Hanul cu Elefant (construită în 1785) din Piaţa Unirii colţ cu Vasile Alecsandri, în 1981. Lui Sturdza i se datorează ultima configuraţie a Pieţei Unirii, care iniţial era o piaţă în care maşinile circulau pe toate cele patru laturi. În urma lucrărilor din anii '80, a rămas deschisă circulaţiei doar latura de pe strada Vasile Alexandri.
Aşa arăta Piaţa Unirii în anii 80, după proiectul lui Şerban Sturdza
În 2014, întreaga zona Cetate îşi va schimba faţa după un proeict cu finanţare de la Uniunea Europeană. Piaţa Unirii, Piaţa Libertăţii, Piaţa Sf.Gheorghe, Piaţa Ţarcului şi 12 străzi adiacente se vor transforma în zone pietonale.
Citiţi şi:
Cu tramvaiul prin centrul Timişoarei: imagini istorice realizate de olandezul Oerlemans GALERIE FOTO
Se încarcă comentariile...
