Elisabeta de România, prinţesa capricioasă care s-a retras la conacul din Banloc

Elisabeta de România, prinţesa capricioasă care s-a retras la conacul din Banloc

Elisabeta, fiica Regelui Ferdinand şi Reginei Maria, s-a refugiat la conacul grofului Karatsonyi, din Banloc (judeţul Timiş), unde a locuit până când a trebuit să plece în exil

Ştiri pe aceeaşi temă

Elisabeta, fiica cea mare a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria şi sora lui Carol al II-lea, a fost denumită “una dintre cele mai ciudate printese din Regatul român”.
 
Ea a devenit regina Greciei în anul 1922, după căsătoria cu George al Greciei, însă divorţează destul de repede şi se întoarce în ţară.
 
Elisabeta de România a cumpărat domeniul de la Banloc (judeţul Timiş) pentru că era deranjată de relaţia fratelui ei cu Elena Lupescu. Pentru că nu dorea să se certe cu ei, strânge bani din renta viageră pe care o avea şi cumpără Castelul Banloc de la un grof din Banat. 
 
Castelul din Banloc a fost construit în 1793 de contele Karatsonyi şi a devenit reşedinţa prinţesei Elisabeta în 1933.
 
Elisabeta renovează Castelul Banloc, care capătă  un farmec aparte.
 
Câteva scrieri menţionează faptul că încăperile erau pline de obiecte valoroase: antichităţi, tablouri apartinând stilului rococo, sculpturi din marmură şi chiar o mumie din Egipt. Palatul Elisabeta din Bucureşti are decoraţiuni asemănătoare, pentru că prinţesa a fost atât de impresionată de piesele de mobilier găsite, încât a avut grijă ca celălalt palat să fie amenajat în acelaşi stil.

Alături de două servitoare
 
Elisabeta s-a retras definitiv la Banloc, urmată de două servitoare ce i-au rămas credincioase până la capăt.

Este perioada în care va picta câteva frumoase uleiuri pe pânză, ce vor fi reproduse în volumul memorialistic al mamei sale, The Country That I Love („Ţara pe care o iubesc”) - ce a fost tipărit în mai multe ediţii, dar niciodată tradus în româneşte. În primăvara anului 1947, principesa primea o telegramă prin care era anunţată de moartea fostului soţ, Regele George al II-lea. 
 
În cartea sa de memorii de mai târziu, prinţul Nicolae îşi amintea că Elisabeta îi povestise, în exil, cât de mult plânsese la aflarea veştii triste, „de parcă l-ar mai fi iubit pe prinţ”. Şi tot el exclama: „Enigmatica noastră Elisabeta ne contraria pe toţi încă o dată!”. 

 O fire retrasă şi capricioasă

Elisabeta nu se afla în relaţii bune cu aproape nici un membru al familiei sale. Principesa participa rar la distracţiile organizate de fraţii şi surorile sale, preferând de cele mai multe ori să rămână singură cu câinele său şi să citească. Deseori refuza chiar să ia masa cu familia, găsind întotdeauna diferite pretexe pentru a-şi motiva absenţa. 

Regina Maria va încerca în nenumărate rânduri să o determine pe fiica sa să renunţe la acest stil de viaţă şi să se implice mai mult în activităţile familiei, dar principesa nu va putea fi înduplecată. 
 
Regina Maria nota în jurnalul său: „…secretul stă în egoismul ei total şi absolut, nu dăruieşte niciodată nimănui nimic, nici dragoste, nici timp, nici atenţie. Trăieşte numai pentru ea, şi totuşi se ascunde în ea un fond foarte bun. 
 
Trăieşte ruptă de realitate şi aleargă după himere, vrea să fie întotdeauna admirată şi compătimită ca o neînţeleasă. Are la dispoziţie tot ce şi-ar putea dori şi nicăieri nu se simte bine…
 
N-ai cum s-o faci fericită, orice ai face, pentru că nu e nici urmă de fericire în sufletul ei. Ea ne iubeşte, în felul ei, dar nu este o dragoste activă, ei nu-i oferă nici un fel de bucurie şi nouă foarte puţină, pentru că nu se manifestă niciodată”.

A lăsat multe obiecte de valoare
 
Elisabeta a locuit la Banloc până în 1948, când a fost nevoită să plece în exil, la Cannes, unde a murit în 1957, la vârsta de 62 de ani. 
 
„Regina a luat foarte puţine lucruri cu ea când a plecat în exil. În rest, tablourile, mobilierul, bijuteriile şi multe alte valori au fost împrăştiate. Au ajuns şi în zona Bucureştiului, pentru că veneau tot felul de ingineri IAS şi fiecare a pus ochii pe câte ceva. Mai sunt obiecte şi la Muzeul Banatului”, a spus Radu Bizian, fost primar al Banlocului în perioada 1990-1996.
 
O mică parte din obiectele care aparţineau prinţesei decorează astăzi biroul primarului din Banloc, Cornel Toţa.

„Toate sunt obiecte de inventar. Pe acestea le-am mai putut salva. Sunt câteva scaune, canapele, un birou, un orologiu, o masă, o oglindă şi un candelabru. Păcat că nu am putut găsi mai multe”, a spus Toţa.

Minunatul monument de la Banloc, care a aparţinut prinţesei Elisabeta, a ajuns o ruină. Clădirea a fost cedată de Primăria Banloc gratuit Mitropoliei Banatului, care ar fi dorit să îl transforme în centru ecumenic, însă nu există fonduri pentru acesta.
 
citeste totul despre: